Drepturi salariale (banesti). Decizia 3930/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3930
Ședința din Camera de Consiliu de la 2 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 26 mai 2008 privind recursul declarat de reclamanții, IA, R, A, și ( ) împotriva sentinței civile nr.1291 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 26 mai 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1291 de la 05 noiembrie 2007 respins acțiunea formulată de reclamanții, -, ia, -, -, R, A, împotriva pârâților Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții în calitate de magistrați-judecători la Judecătoria Dr. Tr. din cadrul Tribunalului Mehedinți au solicitat obligarea pârâților, Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor B și Tribunalul Mehedinți actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu septembrie 2004 și până la dată executării hotărârii judecătorești
Instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți nu este întemeiată.
Sporul de stres a fost prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, se abrogă total și expres art.47 din Legea nr.50/1996.
Susținerile reclamanților că acest spor a fost abrogat neconstituțional, nu pot fi primite, deoarece abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000, este permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice (Legea nr.50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art.76 din Constituția revizuită "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a decis că "drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate".
De asemenea, a constatat că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Legiuitorul este deci în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal, cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare,instanța a constatat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând să respingă acțiunea față de aceasta, întru-cât nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neexistând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, mai mult pârâtul nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că la data stabilirii dreptului în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996 legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
Mai susțin recurenții că abrogarea textului care reglementa acest spor a fost neconstituțională, fiind încălcate dispozițiile art. 41 alin. 2 și 53 din Constituția României, precum și cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere înseși existenței dreptului.
La data de 03.04.2008, recurenta ( ) a formulat recurs împotriva aceleiași sentințe, susținând că aceasta nu i-a fost comunicată și că, din eroare nu a fost menționată în cuprinsul dispozitivului sentinței recurate.
În motivarea recursului, recurenta susține ca argument decizia pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că judecătorii au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat sumar textele legale incidente în cauză, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996 respectiv art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, concluzionând că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, fără a analiza în concret susținerile formulate de reclamanți în cererea de chemare în judecată.
Curtea constată că instanța de fond nu a analizat în niciun fel susținerile reclamanților cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2, respectiv art. 53 din Constituția României, nici cu privire la Directiva cadru nr. 89/391.
Mai mult, deși a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată și de reclamanta ( ), instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de aceasta.
Curtea constată astfel că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii reclamanților, că nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cererii reclamantei ( ) și, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să lămurească obiectul cererii sub aspectul întinderii drepturilor solicitate de reclamanți în petitul 2 al cererii de chemare în judecată, va avea în vedere și decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, IA, R, A, și ( ) împotriva sentinței civile nr.1291 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.jud.---
4 ex/AS
Fl.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
