Pretentii civile. Speta. Decizia 3931/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3931
Ședința din Camera de Consiliu de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 26 mai 2008 privind recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.19 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 26 mai 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.440/22mai 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de, s-a dispus anularea deciziei nr.260/2007, încadrarea pe funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare.
S-a respins excepția tardivității emiterii deciziei reținându-se că din analiza actelor medicale depuse la filele 33, 44 și a foilor colective de prezență petentul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă din data de 21 07 2006 până la 30 12 2007 și în concediul de odihnă în luna ianuarie 2007.
Prin sentința nr.19 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă 260 / 2 02 2007 emisă de SC SA.
Prin decizia nr.1975/14.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de SC S, s-a casat sentința nr. 440/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Olt și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Olt sub numărul -.
Prin sentința nr.19 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere a contractului d emuncă nr. 260/02.02.2007 emisă de SC SA.
S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de împotriva deciziei nr. 260 / 2 02 2007 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța acreastă sentință, instanța a reținut:
Conform dispoz. art. 268 CM angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Conform dispoz. art 60 al. 1 CM concedierea salariaților nu poate fi dispusă:
a) pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii;
i) pe durata efectuării concediului de odihnă.
Conform actelor aflate la dosarul cauzei filele 32 - 45 contestatorul a fost în concediul medical dovedit cu certificatele respective din data de 21 07 2006 și până la data de 30 12 2006, iar în luna ianuarie 2007 a figurat în concediul de odihnă din data de 3 01 2007 și până la 30 01 2007, astfel că pe toată această perioada a existat interdicția prevăzută de art. 60 al. 1 din CM privind concedierea salariatului, decizia de concediere fiind emisă în mod legal pe data de 2 02 2007 cu respectarea procedurii prevăzute de art 267 CM
Astfel cu adresa nr. 60 / 30 01 2007 a fost convocat pentru clarificarea situației, s-a prezentat în data de 2 02 2007, a semnat pe adresa de convocare dar a refuzat să dea declarație și să -și formuleze apărările în favoarea sa.
Având în vedere aceste considerente instanța apreciat că decizia 260 / 2 02 2007 fost emisă cu respectarea termenului prevăzut de art 268 CM nefiind tardivă și cu respectarea dispozițiilor prev. de art 267 CM privind cercetarea disciplinară prealabilă.
Pe fond, cu privire la existența abaterilor disciplinare reținute în sarcina contestatorului instanța examinând actele și probele dosarului reținut următoarele:
Contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru faptul că a încălcat procedurile, prevederile privind accesul și circulația în societate și pentru sustragerea de bunuri materiale din cadrul societății.
Sesizarea cu privire la săvârșirea acestor abateri și declanșarea procedurii disciplinare s-a făcut ca urmare a faptului că în noaptea de 20/21 07 2006 în jurul orei 2. 30 în timp ce exercitau serviciul de patrulare pe str. - din Municipiul organele de Poliție au descoperit în autoturismul nr. OT 875 condus de către și care era proprietatea lui mai mulți saci în care se aflau componente metalice din cupru, o bară din cupru și alte piese confecționate tot din cupru.
Din cercetările efectuate în cauza penală și declarația proprietarului autoturismului fila 19-20 coroborat cu planșele foto fila 15 - 16 raportate la prevederile art 33 din privind accesul salariaților SC rezultă că, contestatorul a venit și a intrat în incinta la ora 22. 58 deși nu era de serviciu și nici nu a prezentat o altă motivare plauzibilă a prezenței sale în incinta societății, s-a întâlnit cu, i-a cerut acestuia mașina, neexistând de asemenea un motiv temeinic și plauzibil, iar ulterior a fost descoperit circulând prin Municipiul S cu această mașina în care se aflau bunurile metalice din cupru fabricate la SC și pentru care nu a existat o justificare materială legală, concluzia organelor de anchetă penală cât și administrației SC fiind că au fost sustrase de către cei 2 salariați.
Față de aceste aspecte relevate de probele administrate în cauză rezultat că, contestatorul se face vinovat de săvârșirea unor abateri disciplinare așa cum au fost reținute în decizie 260 / 2007 în sensul că încălcând dispozițiile privind accesul salariaților în societate a comis împreună cu un alt salariat infracțiunea de furt ( prev. de art 208 al. 1 rap. la art 209 al. 1 lit a și g cp.) așa cum de altfel s-a reținut în final prin ordonanța din 4. 01 2007 a Parchetului de pe Lângă Judecătoria Slatina, rezoluția din 27 03 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalului O l și decizia penală nr. 470 pronunțată de Tribunalul Olt în
dosarul -, acte aflate la filele 65 - 68 și fila 8 dosar -.
În mod cert din cercetarea pe latura penală rezultă că atât contestatorul cât și celălalt salariat au săvârșit infracțiunea de furt și întrucât nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii s-a aplicat amendă administrativă conform ordonanței din 4 01 2007 soluție ce a fost menținută fiind respinsă plângerea și recursul formulat de contestator, neavând relevanță prima ordonanță din 22 11 2006 invocată de către contestator care a fost infirmată ulterior.
Conform dispoz. art 74 al. 2 lit din și art 96 al. 2 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA, se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă și sesizarea organelor de
urmărire penală, furtul sub orice formă de bunuri din patrimoniul societății și complicitatea la furt,.
Această situație s-a întâmplat și în cazul de față în sensul că pentru fapta săvârșită de contestator, pe linie disciplinară unitatea a lua măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă iar pe latură penală s-a dovedit existența întradevăr a săvârșirii unei infracțiuni de către contestator așa cum se reține în ordonanța 2235 /II/2/2006 menținută prin sentința penală nr.. 499/4 06 2007 Judecătoriei Slatina, recursurile împotriva acestei sentințe declarate de și fiind respinse prin decizia penală nr. 470 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.. -.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
1. Ca s-au incălcat prevederile art.129 al. 5 Codul d e procedura civila.
Astfel instanța de fond a respins cererea privind administrarea probei testimoniale fără sa o motiveze.
Ca deși a respins aceasta proba, instanța retine in motivația sentinței ca a intrat in incinta societății când nu era de serviciu si nu a prezentat o alta motivare plauzibila a prezentei sale. Ori cum putea dovedi motivul prezentei daca nu s-a îngăduit audierea martorilor.
Ca s-a invocat declarația proprietarului autoturismului, data in dosarul penal, act ce nu reprezintă proba legala in sensul legii.
2. Ca in mod nelegal instanța a respins excepția de tardivitate potrivit cu art. 268 alin. 1 Codul muncii.
Ca presupusa fapta s-a petrecut in seara zilei de 20.07.2006, angajatorul aflând in dimineața zilei de 21.07.2006, iar cele 6 luni s-au împlinit la 21.01.2007, decizia fiind emisa la 02.02.2007, ea este afectata de prescripția extinctiva.
3. Ca s-au incălcat in mod evident prevederile art. 267 alin.1 Codul muncii, privind cercetarea disciplinara prealabila.
Ca recurentului i s-a înmânat la 02.02.2007 adresa nr. 60/30.01.2007 prin care i se spune sa se prezinte in aceeași zi la 02.02.2007 la ora 09, situație care echivalează cu o lipsa a cercetării prealabile si conduce la nulitatea absoluta a deciziei.
4. Ca recurentul in afara orelor de program, deci in timpul liber, pe strada, a condus un autoturism in care se aflau niște bunuri.
Ca nu se poate vorbi de savarsirea unei abateri disciplinare in afara orelor de lucru, raportul de munca existând numai in timpul programului de lucru.
Ca recurentul a intrat si a ieșit din societate pe la poarta dotata cu camere de luat vederi, iar intimata a depus planșe in acest sens si ca se observa ca recurentul nu a ieșit cu acele bunuri din societate.
Faptul ca bunurile au fost găsite in mașina, nu înseamnă ca recurentul a știut de ele ori ca el ar fi sustras acele bunuri.
5.Ca dosarul penal s-a încheiat cu scoatere de sub urmărire penala fara sa conteze pentru litigiul de munca care a fost temeiul scoaterii de sub urmărire.
Faptul ca in si CCM. se prevede sancționarea cu concedierea si sesizarea organelor de urmărire penala a furtului, reprezintă doar niște prevederi in contradicție flagranta cu principiul prezumției de nevinovatie.
Ca, deși, nici angajatorul, in prezentul litigiu de munca, nu a făcut dovada sustragerii de bunuri si nici dosarul penal nu retine vinovatia, instanța nelegal si netemeinic respinge contestația.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin decizia nr. 260/02.02.2007, unitatea intimata a sancționat cu desfacerea a contractului individual de munca, pe recurentul contestator, in condițiile art.61 alin.1 coroborat cu art. 264 alin.1 lit.f Codul muncii.
Faptele reținute sunt următoarele: intrarea in incinta unitații a contestatorului, deși nu era de serviciu si sustragerea, de bunuri materiale, împreuna cu un alt salariat,.
Fapta s-a savarsit in data de 20/21 iulie 2006.
S-a reținut ca salariatul a incălcat procedurile, prevederile art.12, 33 pct. 4, 9, 10 din, unde este menționat ca "accesul salariaților in societate este permis numai corelat cu programelor de lucru", prevederile art.56, 65 alin. 2 din, art. 95, 96 anexa nr. 21(4) din contractul colectiv de munca, iar potrivit art.74 alin.2 lit..g din si art.96(2) din contract colectiv de munca " se sancționează cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca si sesizarea organelor de urmărire penala, furtul, sub orice forma de bunuri din patrimoniul societatii si complicitatea la furt".
In vederea efectuării cercetării prealabile contestatorul a fost convocat in data de 02.02.2007, orele 09.00.
Convocarea s-a făcut in aceeași zi, contestatorul semnând convocarea, fara obiecțiuni.
Dat fiind refuzul acestuia de a da nota explicativa, unitatea a încheiat proces verbal de constatare a acestei situații.
Se retine ca, in perioada 21.07. - 30.12. 2006, contestatorul s-a aflat in concediu pentru incapacitate temporara de munca, asa cum rezulta din certificatele medicale depuse la dosar, iar in perioada 11.01 - 31.01 2007 in concediu de odihna, asa cum rezulta din evidentele depuse la dosar de catre unitate.
In perioada amintita, împotriva contestatorului s-a început urmărirea penala pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin.1 lit. a si g cp.
Prin Ordonanța nr.2235/II/2/2006 dispusa de prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecătoria Slatina, s-a reținut ca recurentul contestator se face vinovat de fapta incriminata de art. 208, 209 alin.1 lit. a si g cp.
S-a reținut ca faptele comise se circumscriu, in principiu, cerințelor textului incriminator, dar ca acestea nu reprezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări.
Ca atare s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei Ordonanțe a formulat plângere recurentul contestator, motivata de faptul ca in mod greșit organele de urmărire penala au reținut vinovatia sa in legătura cu infracțiunea de furt calificat.
Judecătoria Slatina, prin sentința penala nr. 499/2007 a respins plângerea.
Tribunalul O l t, prin decizia nr.470/2007, a respins recursul declarat împotriva sentinței.
Instanța de fond analizând actele si lucrările dosarului a reținut ca in noaptea respectiva contestatorul a intrat in incinta societatii, unde s-a întâlnit cu salariatul, deși nu era de serviciu.
Ca a parasit parcarea societatii, preluând si conducând autoturismul celuilalt salariat.
Ca la un moment dat s-au întâlnit cu un alt autoturism, au descărcat din autoturism mai mulți saci in care se aflau sârme din cupru si alte componente de cupru, bunuri ce au fost reîncărcate in autoturism.
S-a reținut de către judecătorul instanței de fond înțelegerea prealabila a celor doi petenți de a sustrage bunuri din incinta societatii intimate si ca atare s-a constatat ca in mod corect organele de urmărire penala au reținut vinovatia petenților si existenta infracțiunii de furt calificat.
Aceeași stare de fapt si drept a fost reținuta si de către instanța de judecata, in soluționarea recursului formulat in cauza.
In raport de cele mai sus expuse, Curtea retine următoarele:
Cu privire la motivul 2 de recurs, se rețin următoarele dispoziții:
Potrivit rt. 268 (1) Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Potrivit rt. 50 Codul muncii, ontractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații: b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă; Potrivit rt. 60(1) Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă: a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii; i) pe durata efectuării concediului de odihnă. In raport de data savarsirii faptei, 20/21 iulie 2006, de existenta in perioada 21.07.2006 - 30.12.2006 si 11.01.2007 - 31.01.2007 a unei situații de interdicții cu caracter temporar in ceea ce privește măsura concedierii, se constata ca in mod legal unitatea a luat masura concedierii la expirarea interdicției, data de 02.02.2007 ca data de dispunere a concedierii regăsindu-se înlăuntrul termenului prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii, teza I si prin urmare motivul de recurs este nefundat. Cu privire la motivul 3 de recurs, Curtea retine următoarele dispoziții legale: Potrivit rt. 63 (1) Codul muncii, concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod. Potrivit rt. 267 (1) Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Dispozițiile respective creează in sarcina angajatorului obligația efectuării cercetării disciplinare după o prealabila convocare a salariatului. Legea nu prevede existenta unui termen care sa curgă intre data convocării in scris si data la care se tine cercetarea. In lipsa unui astfel de termen, legalitatea convocării se apreciază in raport de situația concreta, in toate cazurile cu respectarea drepturilor pe care le are salariatul potrivit alin. 4 al art. 267 Codul muncii si cu obligația ca procedura de convocare sa fie efectiva. Odată convocat in scris, salariatul are opțiunea intre a se prezenta la cercetare sau nu. Neprezentarea da dreptul unitații sa dispună sancționarea, cu excepția situației in care neprezentarea se datorează unui motiv obiectiv de împiedicare a salariatului sa participe la cercetare. Despre existenta unui astfel de motiv, unitatea trebuie sa aibă cunoștința si sa fie apreciat ca fiind justificat prin natura sa obiectiva. In cauza, reclamantul a fost convocat in scris, dovada aducerii la cunoștința fiind chiar semnătura depusa de către acesta pe înscrisul convocator. Este adevărat ca data la care s-a făcut convocarea a fost chiar data la care urma sa aibă loc cercetarea. Insa se retine ca recurentul, prezent in unitate, a semnat de luare la cunoștința fara a ridica nici un fel de obiecțiune cu privire la existenta vreunui motiv obiectiv de neprezentare, nici prin înscrisul convocator si nici in alt mod, prin care unitatea sa fie incunostiintata despre aceasta situație. Dreptul la apărare, poate constitui un motiv obiectiv, insa acesta nu a fost invocat si argumentat de către recurent in împrejurarea data, pentru ca unitatea in cunoștința de cauza, sa ia masurile necesare, aceasta cu atât mai mult cu cat in ziua respectiva acesta a semnat de luare la cunostinta si se afla in sediul unitații. In raport de cele reținute, Curtea retine ca unitatea a procedat in mod temeinic si legal in raport de dispozițiile art.267 alin.1 Codul muncii, motivul de recurs fiind neîntemeiat. In ceea ce privește motivele de recurs 1, 4 si 5, Curtea retine următoarele dispoziții: Potrivit art. 263 (1) Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Potrivit art. 22 Codul d e procedura penala, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Cele doua fapte reținute prin decizia de concediere privesc accesul in unitate in afara programului de lucru si sustragerea de bunuri din unitate, bunuri ce aparțin acesteia. Existenta faptelor de pătrundere in unitate si de sustragere a bunurilor aparținând unitații a fost stabilita atât in cadrul cercetării penale declanșate in cauza, cat si in urma judecații cauzei penale de către instanțele de judecata, care au soluționat in fond si in recurs. Prin hotărâre penala definitiva, in urma analizării temeiniciei si legalității măsurii dispuse de către procuror, au fost supuse judecații si celelalte elemente prevăzute de art. 22 Codul d e procedura penala, persoana care a savarsit fapta si vinovatia acesteia, elemente care stau la baza caracterizării faptei ca fiind abatere disciplinara. Dat fiind faptul ca in urma judecații penale au fost stabilite cele trei elemente, prin hotărâre definitiva, in mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 22 Codul d e procedura penal si a constatat ca administrarea probelor pentru dovedirea unei alte situații cu privire la aceste elemente nu este utila cauzei. Pe de alta parte, in ceea ce privește calitatea de salariat a contestatorului, aceasta este incontestabila, intre acesta si unitate existând raporturi de munca grefate pe contractul individual de munca. Folosindu-se de aceasta calitate, recurentul contestator a pătruns in incinta unitații folosind cardul de acces, ramanand o perioada de aproximativ 30 de minute in interiorul unitații, intre orele 23-23.45, incalcand astfel dispozițiile cuprinse in, potrivit cu care accesul in societate este permis numai corelat cu programele de lucru, iar pentru rezolvarea unor probleme personale, accesul se face numai pe la poarta 1 intre orele 8-15. Potrivit art. 74 alin.2(g), este considerata abatere deosebit de furtul, sub orice forma, de bunuri din patrimoniul societatii sau in dauna avutului personal al colegilor de serviciu si complicitatea la furt. Având in vedere raporturile de munca cu unitatea, proprietara a bunurilor sustrase, faptul ca sustragerea bunurilor a avut loc din unitate, precum si folosirea calității de salariat pentru pătrunderea in incinta unitații, determina ca un alt element al abaterii disciplinare si, anume, fapta sa aibă legătura cu munca, este îndeplinit, fapta ilicita, ca element al răspunderii disciplinare putând fi savarsita si in afara programului de lucru. In consecința in raport de cele menționate se constat ca motivele de recurs sunt neîntemeiate. Curtea văzând cele mai sus reținute, constatând ca sentința recurată este temeinica si legala, urmează sa respingă recursul formulat in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.19 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 02 iunie 2008.
- - - --- -
Grefier
Red.Jud.
Tehn./Ex.2/10.06.2008
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
