Drepturi salariale (banesti). Decizia 409/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 409
Ședința publică de la 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA GRUP cu sediul social ales la și Asociații-B, sector 1, B-dul - - - House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 2056 din 4.12. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna,sat,județul D.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului B în baza împuternicirii avocațiale nr. 26430/26.02.2009, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar completare la motivele de recurs prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița.
Solicită să se constate și să sancționeze încălcarea prevederilor art. 72 din Legea nr. 168 /1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.Arată că obiectul cererii vizează un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999. art. 249 din Codul muncii cuprinde o normă de trimitere la legea specială, procedura de soluționare a conflictelor de muncă stabilindu-se prin lege specială. Potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței în circumscripția căreia unitatea își are sediul.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul și în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat. Solicită în principal admiterea excepției de necompetență teritorială și în subsidiar pentru motivele arătate în recurs, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA GRUP împotriva sentinței civile nr. 2056 din data de 4 decembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5090/120/01.10.2008 reclamantul a chemat în judecată SC SA pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3250 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prime de Paște și C și beneficiul de care a fost lipsit prin neplata la timp a acestor prime, în raport cu rata inflației, respectiv 320 lei.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost disponibilizat la 08.08.2006, fiind operator extracție țiței.
Acesta nu a primit suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada C 2005, Paști 2006, așa cum se prevede în art.168 alin.1 din CCM.
La 02 12.2008 reclamantul a formulat o cerere de majorare a câtimii cererii solicitând plata drepturilor în echivalent de un salariu minim pe ramură, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă pentru anii solicitați în acțiunea principală.
In motivarea acțiunii se arată că în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, energie electrică și termică petrol și gaze s-au prevăzut drepturi salariale reprezentând contravaloarea aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe iarnă conf.art.176 alin.1 din CCM; s-a mai depus alăturat adresa nr.5190/04.09.2007, adresa nr.831/05.02.2008, emisă de SA, copie de pe contractul colectiv de muncă pe anul 2005 și 2006, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol și gaze, sentința civilă 4083/23 iunie 2008.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 2056 din 4 decembrie 2008 a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata suplimentărilor salariale, reprezentând prime de C pentru anul 2005 și Paște 2006, conform art. 168 alin. 1 din CCM.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit art. 287 Cod sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ținând seama de această situație instanța a prezumat că reclamantul nu și-a primit drepturile salariale solicitate, și ca urmare a admis acțiunea principală, în raport de dispozițiile art.168 alin.1 din CCM.
Cât privește cererea completatoare, constatând că aceasta a fost depusă la dosar după strigarea cauzei, instanța a considerat că nu se poate pronunța, nefiind comunicată părții adverse, reclamantul urmând să o formuleze pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Recurenta a invocat prin cererea de la fila 17 din dosar excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, precizând că în conformitate cu prevederile art. 249 muncii raportat la art. 72 din Legea nr. 168/1999 competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În primul rând, cu privire la excepția invocată de către recurentă, aceasta este apreciată ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, deoarece în conformitate cu prevederile art. 284 muncii: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă.
Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.". Din analiza prevederilor legale anterior menționate rezultă fără putință de tăgadă faptul că în stabilirea competenței teritoriale în cauza de față esențial este domiciliul reclamantului, care este situat în circumscripția teritorială a Tribunalului Dâmbovița.
Împrejurarea că în art. 249 muncii se prevede că " Procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială.", iar în art. 72 din Legea nr. 168/1999 se dispune "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea." nu este de natură a conduce la o altă soluție, deoarece legea ulterioară, chiar generală fiind, nu se poate considera ca a fost adoptată pentru a nu produce nici un efect, și în consecință prevederile art. 298 alin. 2 ultima liniuță. trebuie să fie interpretate în sensul că textul care reglementează competența în legea specială a fost implicit abrogat.
În privința criticilor formulate prin cererea de recurs, Curtea apreciază că prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților, ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, recurenta prin actele de la dosar nefăcând dovada contrarie.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond în cuprinsul dispozitivului hotărârii indică numai prevederea contractuală în baza căreia sunt datorate respectivele prime, cuantumul acestora urmând să fie stabilit în cursul executării sentinței.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița invocată de către recurentă ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC SA GRUP cu sediul social ales la și Asociații-B, sector 1, B-dul - - - House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 2056 din 4.12. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna,sat, județul D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - - -- - - -
GREFIER,
Red.
2 ex./27.03.2009
dosar fond --- Tribunalul Dâmbovița
jud. fond - -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
