Drepturi salariale (banesti). Decizia 408/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 408
Ședința publică de la 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA GRUP cu sediul social ales la și Asociații-B, sector 1, B-dul - - - House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 2013 din 2.12. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în de, sat, nr. 41, județul P, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în P,- D,domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, satul, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -. -..,. 78,. 1,. 87, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului B în baza împuternicirii avocațiale nr. 26430/26.02.2009, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar completare la motivele de recurs prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița.
Solicită să se constate și să sancționeze încălcarea prevederilor art. 72 din Legea nr. 168 /1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.Arată că obiectul cererii vizează un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea nr. 168/1999. art. 249 din Codul muncii cuprinde o normă de trimitere la legea specială, procedura de soluționare a conflictelor de muncă stabilindu-se prin lege specială. Potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței în circumscripția căreia unitatea își are sediul.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul și în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat. Solicită în principal admiterea excepției de necompetență teritorială și în subsidiar pentru motivele arătate în recurs, admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B și au solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din pe anii 2004-2007.
Motivând cererea reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că au fost prejudiciați în sensul că nu le-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art 168 din, cu caracter obligatoriu, precum și de art. 243 alin. 1 și 236 alin. 4 din Codul muncii care statuează dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 din Codul muncii și 168 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004-2005.
Reclamanții a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
S-au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate ale reclamanților.
Prin sentința civilă nr.2013/02.12.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița cu privire la cererea formulată de reclamantul, disjungând cererea și declinând competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Prahova.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G și a respins cererea formulată de acest reclamant pentru lipsa calității procesuale active, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale de C și de Paști, prevăzute de art. 168 alin.1 din, în cuantum de câte un salariu mediu de bază pe, în raport de perioada lucrată de fiecare, începând cu data de 17.07.2005 până la sfârșitul anului 2007, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 02.12.2008 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, în raport de prevederile art.284 alin.2 din Codul muncii, față de împrejurarea că domiciliul reclamantului se află în județul P, conform copiei de pe buletinul de identitate aflată la dosar.
Excepția a fost admisă deoarece potrivit textului de lege enunțat mai sus, judecarea conflictelor de muncă se face de către instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau, după caz, sediul.
Cum reclamantul domiciliază în comuna de, sat, nr.411, județul P, urmează a se disjunge cererea formulată de acesta și a se declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Prahova.
La același termen de judecată instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că acesta nu a fost și nici nu este salariatul pârâtei.
Excepția a fost admisă și a s-a respins cererea formulată de acest reclamant pentru lipsa calității procesuale active, reclamantul nefiind titularul dreptului subiectiv dedus judecății, ca urmare a inexistenței raporturilor de muncă dintre acesta și pârâtă.
Pe fond, prin cererea de chemare în judecată reclamanții, au solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
Tribunalul a apreciat că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paști în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Codul muncii, că nu a depus la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Pentru cele ce preced, tribunalul apreciind îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite acestor reclamanți pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată. începând cu 17.07.2005 și până la sfârșitul anului 2007, în raport de perioada lucrată de fiecare, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Văzând și disp.art.274 Cod proc.civ, a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
A susținut recurenta-pârâtă că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003,în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anii2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare,interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulatănotă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
A învederat că atât prevederile CCM cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9,14 și 30 din Legea nr.130/1996, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Astfel, prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nici o reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție nu au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă a învederat că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestație a activității desfășurate ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În subsidiar, a susținut că modalitatea de calcul a sumelor pretinse e greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate,deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul e salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia unor decizii pronunțate în practica judiciară, a unui raport de expertiză extrajudiciară, a notei Comisiei Paritare din nr.5140/31.08.2007, a anexei 1, 1 bis și 2 la actul adițional la CCM pe anul 2008.
La data de 27.02.2009 pârâta și-a completat motivele de recurs prin invocarea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, excepție absolută, reglementată prin norme imperative, caz de casare prevăzut în art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița invocată de recurenta-pârâtă,Curtea urmează a constata că aceasta e neîntemeiată,în cauză fiind aplicabile disp. art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/24.01.2003 potrivit cărora cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își a re reclamantul domiciliul,reședința sau sediul.Această prevedere e incidentă întrucât,pe de o parte,Legea nr. 53/20043 e ulterioară Legii nr. 168/1999,iar pe de altă parte, Codul muncii stabilește în art. 298 alin.2 că la data intrării lui în vigoare se abrogă orice dispoziție contrară,în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
Și în ceea ce privește cuantumul acestora instanța a făcut o corectă apreciere a înscrisurilor depuse la dosar și a raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, acordând sume în cuantum corespunzător criteriului rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2007pe lângă salariilecuvenite salariaților, nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește prescripția extinctivă a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, Curtea constată că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
Rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor nu era împlinit la data introducerii acțiunii.
Din considerentele expuse, constatând că în fața instanței de fond pârâta nu a invocat excepția prematurității acțiunii și că o asemenea excepție apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu se poate reține o culpă a salariaților pentru lipsa negocierilor în vederea determinării cuantumului și modalităților de plată a primelor,prime a căror sumă poate fi stabilită cu ajutorul criteriului reglementat de CCM (salariul de bază mediu pe ) în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de pârâta "" SA împotriva sentinței civile nr. 1198/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița invocată de recurentă, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA GRUP cu sediul social ales la și Asociații-B, sector 1, B-dul - - - House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 2013 din 2.12. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în de, sat, nr. 41, județul P, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în P,- D,domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, satul, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -. -..,. 78,. 1,. 87, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./27.03.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
