Drepturi salariale (banesti). Decizia 4123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1831/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4123/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți, Militam Constanta, și recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.487 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7509/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și expert Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești, plată stimulente 2005-2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurenții reclamanți, precum și faptul că toți recurenții au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.487 din 18.12.2008pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus admiterea în parte a cererii reclamanților; obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 900 lei reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în decembrie 2005, actualizate cu dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective; au fost obligați pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților; a fost respinsă cererea sub aspectul stimulentelor aferente lunii decembrie 2006, ca neîntemeiată; s-a respins cererea privind actualizarea sumelor cu rata inflației; s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut pe fondul cauzei că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate iar prin Ordinul ministrului justiție nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei pentru salariații Ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, respectiv pentru judecătorii cu o vechime în funcție între 0-3 ani, 1700 lei funcționarii publici 900 lei și personal contractual 500 lei.
Pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu au fost acordate stimulente, fără ca ordinul sus menționat să fie motivat, în sensul precizării criteriilor obiective, conforme cu Normele interne pentru stimularea personalului din sistemul justiției pentru care s-a apreciat că în luna decembrie 2005 se justifică a fi stimulate numai categoriile de personal, respectiv de magistrați, sus menționate.
Instanța de fond reține că procedându-se în acest fel s-a operat o selecție arbitrară în acordarea acestor stimulente, în condițiile în care singura motivarea se referă la "sărbătorile de iarnă" din decembrie 2005.
Deși se reține faptul că prin decizia Curții Constituționale nr.818/2008 dispozițiile art. 1, art.2 alin. 3 și art. 27 alin.1, din OG nr.137/2000 au fost declarate neconstituționale, însă în considerarea acestei decizii s-a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, iar în speță nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiție nr.1921/C/2005, vădit discriminatoriu, ordin cu caracter intern care nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției.
În recursul său recurentul Ministerul Justiție și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 312 pct. 9) proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea în fapt a recursului se arată în esență că stimulentele financiare nu sunt drepturi conferite de lege cu caracter absolut și inevitabil nu se confundă cu salariul el depinzând de o multitudine de factori.
Se arată că la diferite intervale de timp ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp și în cuantum egal.
Prin urmare susține recurentul - că nici Legea nr.146/1997 și nici Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nu prevăd obligativitatea acordării întregului personal din cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate mai sus.
O altă critică a sentinței se referă la obligarea pârâților la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate în funcție rata inflației la data plății, întrucât potrivit art. 1088. civ. la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanții persoane fizice, aceștia solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței și obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata contravalorii stimulentelor neacordate în mod nediscriminatoriu în luna decembrie 2005, decembrie 2006, calculate în funcție de indemnizația lunară de încadrare a fiecărui reclamant, precum și actualizarea în funcție de rata inflației și până la data plății efective.
În motivarea recursului în esență aceștia arată că prima instanță a realizat o discriminare indirectă, fiind create premisele discriminării în continuare în cauza de față, deoarece instanța de fond trebuia să facă distincția între împrejurarea că prin Ordinul - nr.1921/C/2005 au fost alocate sume de bani în mod global tuturor categoriilor profesionale care activează în cadrul sistemului judiciar și nu numai categoriei profesionale reprezentate de magistrații cu vechime între 0-3 ani.
Recurenții susțin că sumele de bani menționate s-au acordat în baza Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și nu în baza vreunei legi de salarizare a categoriei socio-profesionale respectiv, iar legea în cauză îi cuprinde și pe ei.
Prin urmare susțin recurenții că ordinul în cauză a făcut o discriminare între ei și celelalte profesii, cel puțin din sistemul judiciar, ordinul fiind dat cu exces de putere și cu încălcarea esențială a legii, precum și cu principiul non-discriminării ridicat la de principiu fundamental.
Toate celelalte critici ale sentinței atacate se fac din perspectiva noțiunii de discriminare, enumerându-se o multitudine de acte normative și Convenții internaționale cu privire la discriminare și a căror legătura cu recursul sau obiectul acțiunii nu se precizează.
Curtea reține că calea de atac a recursului în dreptul procesual românesc este reglementat de către art. 304 pct. 1)-9) proc. civ. iar potrivit art. 3041pentru situațiile în care recursul se exercită împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu se poate ataca cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzut de art. 304. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenții-reclamanți persoane fizice cât și din oficiu conform art. 3041. proc. civ. Curtea încadrează criticile acestora în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6) proc. civ. urmând a admite recursul a casa sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe. De asemenea pentru a se realiza o judecată unitară urmează a fi admis și recursul recurentul Ministerul Justiție.
Astfel, prima instanță a fost sesizată cu o acțiune în pretenții având formulat primul capăt de cerere, astfel "obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor (premiilor) neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005 cât și în luna decembrie 2006 calculate în funcție de indemnizația lunară de încadrare a fiecărui reclamant".
Prima instanță s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței recurate astfel: "obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 900 lei, reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în luna decembrie 2005, actualizate cu dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective; obligă pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților; respinge cererea sub aspectul stimulentelor aferente lunii decembrie 2006, ca neîntemeiată; respinge cererea privind actualizarea sumelor cu rata inflației; respinge cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".
Prin urmare, Curtea reține că deși reclamanții au solicitat prin acțiune "obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor (premiilor) neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005 cât și în luna decembrie 2006 calculate în funcție de indemnizația lunară de încadrare a fiecărui reclamant", prima instanță a acordat o sumă determinată în concret de 900 lei fără ca aceștia să solicite o astfel de sumă contrar celor menționate în cererea de chemare în judecată.
Astfel, potrivit art. 112 alin. (1) proc. civ. "cererea de chemare în judecată va cuprinde: obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință".
Prin urmare soluționând cauza cu neluarea în considerare a obiectului cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulat de către reclamanți, Curtea reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 6) proc. civ. potrivit cărora "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitatecând instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
Prin urmare în cauza de față instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv suma de 900 lei, iar reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor reprezentând"echivalentul stimulentelor (premiilor) neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005 cât și în luna decembrie 2006 calculate în funcție de indemnizația lunară de încadrare a fiecărui reclamant".
Deci, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului prin acordarea a ceea ce nu s-a cerut în cauză și nu a analizat și nu s-a pronunțat față de ceea ce s-a cerut, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.312 alin. (3) teza a II a proc. civ. urmând să admită ambele recursuri pentru a se asigura o judecată unitară, va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman competent din punct din punct de vedere material în raport de art. 2 alin.(1) lit. c) proc. civ. și din punct de vedere teritorial în raport de domiciliul reclamanților conform art.284 alin.(2) din Codul muncii, urmând ca la rejudecare instanța de fond să se pronunțe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți, CONSTANTA, -, și recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.487/18.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7509/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
3.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
