Drepturi salariale (banesti). Decizia 418/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr. 418/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTORI: Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu Camelia
-
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov, împotriva sentinței civile nr. 48 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 17 aprilie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 48, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de pârât.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna la plata sumei de câte 1700 lei către reclamantul actualizată în funcție de indicii de inflație începând cu data de 01.01.2006 până la data plății efective.
A respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că acțiunea reclamantului se întemeiază pe Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminării indirecte, potrivit prev. art. 2 al.1, 2, art. 3 lit.c, art. 8 al.3, art. 9 al.4 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei, doar pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor și pentru procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani.
Potrivit Ordinului de mai sus plata acestor stimulente s-a făcut potrivit art. 3, în conformitate cu art. 5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 al. 2 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din justiție, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse.
Tribunalul reține că potrivit art.25 din Legea 146/1997 " din diferența de 75% din sumele prevăzute la al.1 se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, iar repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Art. 25/1 din același act normativ prevede expres că "în scopul colectării sumelor prev. la art. 25 se vor deschide pe seama Ministerului Justiției conturi la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Satului, iar disponibilul din sumele colectate pentru bugetul de stat, astfel că lunar Ministerul Justiției va vira în fondul cu destinație specială cota de 75% din sumele încasate".
Prin urmare ME. nu are calitate procesuală în cauza de față, raportat la prevederile Legii 146/1997, care stabilește în mod clar care este instituția căreia îi revine obligația de a colecta fondurile și respectiv de a al împărți la beneficiari, sens în care tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Raportat la fondul cauzei tribunalul reține că suma de 1700 lei s-a acordat cu titlu de stimulente financiare doar judecătorilor care au avut o vechime în muncă de până la 3 ani inclusiv, luându-se în calcul doar vechimea în magistratură, care reprezintă un criteriu obiectiv, și care reprezintă așa cum a motivat și Consiliul Național pentru Combaterea discriminării " o discriminare" ce poate fi înlăturată doar prin acordarea aceleiași sume actualizate și reclamanților din prezenta cauză, deoarece criteriul avut în vedere la acordarea stimulentelor stabilite prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 dezavantajează judecătorii care au o vechime mai mare de 3 ani.
Tribunalul mai reține că stimulentele acordate de Ministerul Justiției trebuia să aibă în vedere și respectarea principiului egalității, al excluderii privilegiilor și a discriminării.
Astfel, prev. art. 16 din Constituție se corelează cu prevederile internaționale din domeniul drepturilor omului, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora toate persoanele sunt egale în fața legii, fără discriminare, și au totodată dreptul la o ocrotire egală din partea legii.
Prin urmare acordarea stimulentelor reprezintă un scop legitim pentru personalul din sistemul justiției, dar criteriul avut în vedere, cel al vechimii de 0-3 ani nu reprezintă un criterii care să ducă la atingerea scopului urmărit de legiuitor, privitor la acordarea lor.
În Normele Interne despre care se face vorbire la art. 4 se prevede expres a se avea în vedere rezultatele meritorii obținut în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele obținute, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare, etc. că aceste criterii nu sunt limitativ prevăzute se pot avea în vedere și alte criterii la stabilirea și acordarea stimulentelor financiare, dar nu se pot limita doar la vechimea în muncă.
Raportat la considerentele deja expuse tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând o va admite doar în parte, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și va obliga restul pârâților în calitatea lor de ordonatori de credite, și în temeiul Legii 146/1997 astfel cum a fost modificată și completată, să plătească suma de 1700 lei, care urmează a fi actualizată în raport de indicii de inflație începând cu ianuarie 2006, deoarece stimulentele s-au acordat în decembrie 2005, și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza preved. Art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă, întrucât acordarea stimulentelor conform Ordinului ministrului justiției nr. 1921/2005 nu poate fi reținută ca o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000, deoarece nu se află în prezența unui"drept de a fi premiat", ca drept recunoscut și protejat de lege ci numai în prezența unei posibilități recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente.
Pentru a exista discriminare trebuie să existe protecția, în temeiul unei norme de drept la un tratament egal doar în cazul existenței, recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor cunoscute de lege.
Instanța de fond a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 1.700 lei, nespecificând dacă este vorba de o sumă netă sau brută și nici data de la care aceste sume trebuie plătite.
Ministerul Justiției a susținut în recursul său că pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. În schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/2004 "în acordarea stimulentelor prev.la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative".
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
Recursurile nu sunt fondate.
Hotărârea CNCD nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al ministrului justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit.e, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși CNCD își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este învestită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar nu se poate reține apărarea uniformă a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
În privința caracterului sumei net sau brut, acest aspect nu poate fi invocat " omisso medio" pentru prima oară în recurs.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursurile vor fi respinse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 48/2008 a Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 aprilie 2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu Camelia
- - -
Grefier,
Cu opinie separată,
În sensul admiterii recursului declarat de recurentul pârât Curtea de Apel Brașov, modificării în parte a sentinței civile nr. 48/17.01.2008 a Tribunalul Covasna, obligării pârâților la plata sumei brute de 1.700 RON și păstrării celorlalte dispoziții ale sentinței.
PREȘEDINTE,
--- -
Opinie separată,
Motivul de recurs prin care se solicită de recurenta pârâtă curtea de Apel Brașova se stabili că sumele la care e obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod pr. civilă, raportat la art. 294 alin. 1 teza a II-a și art. 316 Cod pr. civilă.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare urmează a fi înregistrată orice sumă ce reprezintă venituri salariale, legea prevăzând veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Pentru aceste considerente, se impunea admiterea recursului declarat de recurenta pârâtă Curtea de Apel Brașov.
PREȘEDINTE,
--- -
Red. - 20.04.08
Dact. - 30.05.08
2 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu Camelia
