Drepturi salariale (banesti). Decizia 4292/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1930/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4292/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4509 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27154/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ( ), iu și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - drepturi bănești, spor de 10%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4509/28.05.2008 pronunțată în dosarul nr.27154/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea reclamanților, ( ), și intervenientului în nume propriu iu în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București; a respins cererea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București la plata către reclamanți și intervenientului în nume propriu iu a drepturilor bănești reprezentând sporul de 10% prevăzut de art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 pentru perioada 01.07.2004-01.04.2008, sumă ce va fi actualizată curata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenientul au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a statuat incidența în cauză a art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă,a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație brută lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Așadar, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor pentru anumite categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere pe criterii de vechime ori studii, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
Este reală împrejurarea că reclamanții nu au desfășurat activitățile prevăzute de art.19 al.3 din Legea nr.50/1996, dar, din probele dosarului nu rezultă faptul că astfel de activități ar fi desfășurate în plus de anumiți grefieri, pe lângă activitățile specifice funcției de grefier. Fiecare grefier în baza art.38 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.287/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii este repartizat de conducerea instanței, în compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că grefierul are ca activitate principală și permanentă aceea corespunzătoare compartimentului în care a fost repartizat sau delegat.
ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale ori cercetarea averilor nu exercită o muncă suplimentară, astfel că este cert că reclamanții au fost tratați discriminatoriu.
Astfel, potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal, principiu ce este în conformitate cu art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În temeiul art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane,pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, în afara cazului în care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
S-a apreciat de către tribunal că în cauză, neacordarea sporului de 10% reclamanților instituie un tratament inegal în raport cu alți solicitanți care l-au câștigat și primit prin hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate de Curțile de Apel Pitești, G, B,
Ca atare, reclamanții au o speranță legitimă de a obține recunoașterea creanțelor lor, în caz contrar încălcându-se art.1 din Primul Protocol Adițional combinat cu art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și mențiunile din adeverința nr.316/16.01.2008 depusă la dosar, instanța de fond a obligat pârâții la plata către reclamanți și intervenientul în nume propriu iu a drepturilor bănești reprezentând sporul de 10% prevăzut de art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 pentru perioada 01.07.2004-01.04.2008, sumă ce va fi actualizată curata inflației la data plății efective.
Această soluție se justifică față de dispozițiile art.1082 Cod civil, prin care se precizează că debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prin Decizia nr.24 pronunțată la data de 12 mai 2008 în dosarul nr.7/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a admis recursul în sensul solicitat și a stabilit că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Se arată totodată că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii. Astfel, potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996: (3) " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație brută lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Potrivit art.3 alin.8 din OG nr.8/2007: (8) " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație brută lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior, apreciază recurentul, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Nu trebuie neglijat că prin art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 se dispune că: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției. Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor. Președintele instanței stabilește prin ordine de serviciu repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și experiența fiecăruia".
De asemenea, prin fișa postului se stabilesc atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate.
Se impune a se avea în vedere, că în cazul acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută la art.19 din Legea nr.50/1996, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acestuia. În baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
Față de dispozițiile menționate anterior, cât și față de procedura concretă în care se poate acorda indemnizația de 10% prevăzută de art.19 din Legea nr.19/1996 și art.3 alin.8 din OG nr.8/2007, conchide recurentul că personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții, nu poate beneficia de procentul în discuție.
Se impune a se constata că dispozițiile art.19 din Legea nr.50/1996 nu contravin art.6 alin.2 din Codul muncii, prevedere care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal,întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 și nu pot afirma în mod fundamentat că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc și aceste sarcini diferite și suplimentare față de cei care nu le au stabilite în fișa postului.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin Decizia nr.24 din data de 12 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești, cât privește dezlegarea dată problemelor de drept judecate potrivit art.329 alin.3 teza a II-a Cod pr.civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Se va avea în vedere astfel, că intimații-reclamanți nu fac parte din aceste categorii expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii consiliilor de cercetare a averii.
În aceste condiții, acordarea drepturilor salariale solicitate de aceștia s-ar realiza cu nerespectarea legii, dată fiind obligativitatea deciziilor instanței supreme pronunțate în recursul în interesul legii și necesitatea creării unui mijloc procedural eficient pentru uniformizarea jurisprudenței.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, constatând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de drept material incidente în cauză și nesocotirea deciziei în interesul legii existente la momentul pronunțării sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4509 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27154/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (), iu și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
