Drepturi salariale (banesti). Decizia 439/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 439
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
Grefier:- -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții, recurenta I, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta OG, recurenta, recurenta (), recurenta, recurenta, recurenta (), recurenta -, recurenta, recurenta (), recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurentul, recurenta, recurenta -, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta S, recurenta, recurenta, împotriva sentinței civile nr.102/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimata CURTEA DE APEL GALAȚI, intimata TRIBUNALUL GALAȚI, intimata CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 09.06.2008, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat soluționarea cauzei la data de 11.06.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați Secția conflicte de muncă și asigurări sociale:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.102/24.01.2008 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect litigiul de muncă formulată de către reclamanții, I, OG, (), (), -, (), S și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanții, I, OG, ( ), ( ), (), S, i-au chemat in judecata pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice B solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu anul 2004 și pe viitor, după rămânerea irevocabilă a hotărârii pana la încetarea cauzei de discriminare, suma actualizată cu rata inflației la data plații, obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă, obligarea pârâtului 4 să aloce fondurile necesare plății și cheltuieli de judecată.
In motivare, au arătat ca in scopul asigurării confidențialității informațiilor clasificate au fost elaborate o serie de acte normative menite sa confere unor categorii de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Asemenea sporuri salariale au fost instituite in decursul anilor pentru categorii variate de persoane din cadrul unor diverse instituții si autorități publice, valoarea acestor sporuri variind intre 15 si 30% din salariul de baza brut lunar, astfel de acte normative fiind: OG nr. 19/2006, Legea nr. 444/2006, OG 6/2007, legea nr. 656/2002.
Este evident ca voința legiuitorului a fost aceea de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează si manipulează informații clasificate.
Deși judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate dețin conform art. 28 din Legea nr. 182/2002 certificate eliberate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat si totodată gestionează informații clasificate nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane enumerate.
Mai mult decât atât, o buna parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publica si siguranța naționala gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor in cadrul urmăririi penale efectuate in diferite cauze și care sunt manipulate inclusiv de personalul auxiliar(de exemplu ofițeri specializați din cadrul ).
Susțin ca se afla in situația paradoxală în care magistrații și personalul auxiliar, care dispun si supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate in timp ce persoanele care executa dispozițiile respective beneficiază.
In temeiul art.27 al. 3 din OG 137/2000 solicita citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului solicitat de reclamanți. Consideră că susținerile reclamanților în sensul ca sunt discriminați fata de celelalte categorii de personal nu pot fi reținute, întrucât personalul auxiliar de specialitate reprezintă o categorie aparte de salariați ai sectorului bugetar, având un statut reglementat de legea 564/2004, iar salarizarea este stabilită printr-un act normativ special, respectiv OUG 8/2007.
Situația acestuia nu este comparabilă cu a personalului militar, cu a funcționarilor publici cu statut special și nici cu a funcționarilor publici, având drepturi și obligații diferite, iar admiterea acțiunii ar însemna ca instanța să adauge la lege, ceea ce nu este permis.
La termenul din 24.01.2008 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Finanțelor Publice
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții exercită funcția de personal auxiliar în cadrul Curții de Apel Galați, fiind salarizați conform OUG 8/2007.
Potrivit acestei ordonanțe grefierii nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Reclamanții consideră că neprevederea în legea specială de salarizare a personalului auxiliar a sporului menționat reprezintă o discriminare față de alte categorii de personal, salarizate prin diverse acte normative, pentru care legiuitorul a stabilit și aplicarea acestui spor.
Instanța apreciază că discriminarea presupune tratament inegal pentru persoane aflate in aceeași situație in baza unora din criteriile enumerate de art. 2 din OG 137/2000, respectiv rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie nefavorizata precum și orice alte criterii.
Principiul egalității in fata legii nu înseamnă uniformitate astfel încât dacă la situații egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Este adevărat că anumite categorii de salariați beneficiază prin lege de acest spor, dar instanța consideră că nu se poate invoca discriminarea grefierilor în comparație cu ceilalți funcționari.
Pentru a exista discriminare este necesar ca deosebirea să se aplice în mod nejustificat unor persoane aflate în situații identice sau analoage.
Or, în speță este vorba de categorii diferite de salariați, pentru fiecare în parte indemnizația sau salariul fiind stabilite de legiuitor în funcție de complexitatea și răspunderea funcției, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții sau de alte criterii.
În consecință acțiunea reclamanților va fi respinsă ca nefondată în ceea ce îi privește pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați.
Instanța va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B pentru lipsa calității procesuale active, întrucât acesta nu are în atribuții întocmirea bugetului pentru primii 3 pârâți, pentru a prevedea fondurile necesare plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, I, OG, (), (), -, (), S și, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând au arătat că în realitate pentru aprecierea existenței discriminării relevanță are doar criteriul justificativ generator al sporului de confidențialitate și oneros existentă obligației de confidențialitate sub aspect juridic și a perioadei de muncă prestată în aceste condiții sub aspect faptic, iar în nici un caz, nu criteriul socio-profesional.
Într-adevăr simplu fapt că o persoană provine dintr-o categorie socială profesională nu constituie o justificare obiectivă și uzabilă pentru decăderea acesteia dintr-un drept garantat de lege cu toate efectele și consecințele juridice derivate ale acestuia deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul garanției și fundamentul stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
În mod vădit și eronat și fără nici o relevanță, prima instanță a invocat elementul categoriei socio-profesionale a lor pentru a încerca justificarea discriminării acestora însă acest element este total nepertinent și neconcludent în aceasta analiză neavând nici o legătură cu fundamentarea sporului de confidențialitate.
În al doilea rând au arătat că prin neacordarea sporului de confidențialitate sunt în mod evident și grav discriminați deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Au apreciat că sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 și art.6 din nr.OUG137/2000 întrucât le-au refuzat acordarea sporului de confidențialitate nu datorită faptului că nu au îndeplinit condiția normativă de acordare a acestui spor, condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate, ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale.
În drept au invocat disp.art.304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefundat sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.
Astfel, prima instanță în mod temeinic a apreciat că discriminarea presupune tratament inegal pentru persoana aflată în aceeași situație în baza criteriilor enumerate de art.2 din nr.OG137/2000 iar principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate.
Pentru această discriminare este necesar ca deosebire să se aplice în mod nejustificat unor persoane aflate în situații identice ori în speță este vorba despre categorii diferite de salariați unde salariul și îndemnizația sunt stabilite de legislația în funcție de complexitatea răspunderii și interdicțiile funcției drept pentru care instanța corect a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
De asemenea, reclamanții în mod eronat apreciază că sunt în mod vădit și grav discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate întrucât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.415/27.11.2007 și nr.437/3.11.2007 a constatat că "nu există tratament diferențiat discriminatoriu potrivit art.2 din nr.OG137/2000 pentru persoane și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În privința capătului de cerere care are ca obiect actualizarea sumei pretinse cu indicele după data plății efective arată că potrivit art.1088 Cod civil, obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot corespunde decât dobânda legală afară de regulile speciale în materie de comerț, societăți, nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată în afară de cazurile care după lege dobânda curge de drept.
Din întâmpinarea depusă legal motivată rezultă că reclamanții în calitate de creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor dobânda privind datoria numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Examinând recursul declarat de reclamanți prin prisma motivelor invocate de recurenți cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 303 și 304 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit Dir5ectivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
În speță, intimații reclamanți fac parte din personalul instanțelor judecătorești - Curtea de Apel Galați.
Potrivit Directivei nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
În speță, intimații reclamanți fac parte din personalul instanțelor judecătorești Curtea de Apel Galați.
Potrivit disp. art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare".
Curtea consideră că intimații reclamanți se află într-o situație identică, similară,din punct de vedere a obligațiilor ce le incumbă prin lege, cu alte categorii de personal din unități bugetare care, pentru obligații identice sunt remunerați cu acordarea unui spor pentru păstrarea confidențialității.
Astfel, prin art.13 din nr.OUG57/19.05.2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut.
Prin disp.art.231alin.3 din nr.OG137 don 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului.
Mai mult, potrivit disp.art.195alin.9 din același act normativ, Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanță potrivit legii, deci, implicit, intimații reclamanți, în calitate de personal al instanțelor judecătorești iau cunoștință de conținutul acelorași date confidențiale de care a luat cunoștință și personalul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Pentru păstrarea confidențialității acestor date, personalul din beneficiază de spor de confidențialitate iar, pentru obligații identice, intimații nu beneficiază de acest spor, în mod discriminatoriu.
Prin art.13 din nr.OUG123/11.12.2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Prin disp.art.15 alin.1 din nr.OG6/24.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale, și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Inspecția socială a argumentat acordarea sporului de confidențialitate de 15% în următorul mod: "se acordă categoriilor specifice de funcționari publici ce au acces la diferite tipuri de informații informații cu caracter personal acest spor reprezintă o compensare viabilă constrângerilor profesionale, constituind o motivare corespunzătoare obținerii unor investigații de calitate, întărindu-se astfel obligația profesională de a păstra confidențialitatea acestora.
Se precizează de către instanța de recurs că, prin neacordarea acestui spor și categoriilor de personal care îndeplinesc aceeași obligație corelativă de a păstra confidențialitatea și se află într-o situație nu doar comparabilă ci chiar identică, după cum s-a arătat mai sus, se încalcă principii constituționale privind nediscriminarea și dreptul la o remunerație egală pentru muncă egală.
Practic, diferențierile, după cum susțin și reclamantele- recurente, sunt realizate în funcție de apartenența la o categorie socio-profesională, în condițiile în care obligația este identică.
Ori, principiul egalității de tratament prevăzut de art.154 din Codul Muncii implică, la stabilirea și acordarea salariului, interzicerea oricărei discriminări.
Refuzul de a se acorda recurenților sporul de confidențialitate numai pentru motivul că nu este prevăzut de lege nu poate fi apreciat ca o justificare rezonabilă a diferențelor de tratament, cu atât mai mult cu cât disp.art.18 alin.1 din nr.OG137/2000 prevăd că, este responsabil Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Potrivit disp.art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Conform art.6 din același act normativ, există discriminare în cadrul raporturilor de muncă și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
Așa cum prevăd disp.art.1 alin.2 din nr.OG137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiile și discriminării sunt garantate inclusiv pentru exercitarea drepturilor economice, și a dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În cadrul art.2 alin.1 din aceeași ordonanță, este definită de discriminare ca fiind "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de.categorie socială care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate, a drepturilor omului și libertății fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniile economice, sociale"
Aceste principii sunt reglementate inclusiv de legislația internațională, legislație la care România este parte și care, prin disp.art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art.2 alin.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificate de România prin Decretul nr.212/1974, prevăd că toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul la o ocrotire egală din partea legii, fără nici o discriminare.
Pentru aceste considerente legale, se reține că nu poate constitui o justificare obiectivă și rezonabilă simpla apartenență la o categorie socio-profesională întrucât nu acest aspect constituie fundamentul acordării drepturilor salariale, ci însăși munca prestată și obligațiile stabilite prin lege care se cuvin a fi remunerate corespunzător.
Concret, din analiza actelor normative date cu titlu de exemplu mai sus, se deduce că acordarea sporului de confidențialitate altor categorii de personal se justifică de către legiuitor numai prin simpla prevedere a obligației de a păstra confidențialitatea asupra tuturor datelor personale de care iau cunoștință în timpul exercitării activității de serviciu, depășindu-se cadrul informațiilor clasificate.
Pentru același criteriu, unii salariați sunt remunerați iar alții nu, în funcție doar de categoria socio-profesională din care fac parte și care nu poate fi o justificare rezonabilă nici în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Convenției nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, a disp.art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, sunt întrunite condițiile existenței discriminării așa cum este prevăzută prin disp.art.2, 3 și 6 din nr.OUG137/2000, contrar susținerilor celor două intimate.
Deciziile Curții Constituționale invocate de către pârâta Ministerul Justiției prin care s-au respins excepții de neconstituționalitate nu sunt obligatorii pentru instanțe fiind opozabile doar părțile din procesele respective (" partes").
Nici decizia Consiliului Director al CNCND nu are caracter obligatoriu pentru instanțe deoarece acestea se supun numai legii iar disp.art.27 din nr.OUG137/2000 prevăd că acțiunea în despăgubiri a persoanei discriminate nu este condiționată de sesizarea sau vreo hotărâre a CNCND.
Astfel, apărările formulate de către Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea formulată de reclamanți este fondată.
În consecință, în baza disp.art.312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanți și se va modifica în parte sentința civilă nr.102/24.01.2008 a Tribunalului Galați.
În rejudecare se va admite acțiunea formulată de reclamanți și va obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% pe perioada efectiv lucrată în cadrul perioadei de referință începând cu data de 7.XI.2004 și până la încetarea stării de discriminare actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Se vor menține dispozițiile sentinței civile recurate privind respingerea acțiunii față de pârâta Ministerul Finanțelor Publice întrucât reclamanții nu au raporturi de muncă cu această pârâtă, fiind personal auxiliar din cadrul Curții de Apel Galați.
În baza dispozițiilor Legii nr.92/1976 instanța va obliga pe pârâți să efectueze mențiunile referitoare la acordarea acestor drepturi salariale în cărțile de muncă ale reclamanților.
În ceea ce privește susținerea intimatei Ministerul Justiției că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului angajat datorează dobânda care conform art.1088 cod civil începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, apreciem că nu este întemeiată pentru următoarele considerente.
Astfel, în ceea ce privește problema actualizării la indicele de inflație se arată că potrivit art.161 alin.4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la p de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirea constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare juridică reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest contest, Curtea nu este de acord cu cele susținute de intimați în sensul că reclamanții ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 Cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport de rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauze de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciul este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2001.
În consecință Codul Muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indice de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu Decizia nr.72 din 5.03.2002) a statuat că actualizarea în raport de rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantele și apreciem că nu este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel potrivit disp.art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 funcția de agent procedural, aprod și șofer sunt conexe personalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul a înțeles să facă o distincție între categoria personalului auxiliar care este format din grefiere, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri magistrați și grefieri informaticieni prevăzută în alin.1 al art.3 și categoria personalului conex prevăzută în alin.3.
Ori, față de considerentele expuse mai sus dreptul la retribuție egală îl avem în vedere numai în cazul personalului care îndeplinește funcțiile corespunzătoare categoriei personalului auxiliar și nicidecum nu putem pune un semn de egalitate între această categorie de salariați și personalul conex.
În consecință consideră că recursul celor două reclamante și în calitate de personal conex (așa cum rezultă din tabelul depus la dosar în recurs) este nefondat neîndeplinind funcția de personal auxiliar așa cum este prevăzut de art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și.
Admite recursul celorlalți reclamanți respectiv, I, OG, (), (), -, (), -, S, declarat împotriva sentinței civile nr.102/24.01.2008 a Tribunalului Galați pe care o modifică în parte și în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de recurenții-reclamanți, I, OG, (), (), -, (), -, S,.
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% pe perioada efectiv lucrată în cadrul perioadei de referință începând cu data de 7.XI.2004 și până la încetarea stării de discriminare actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Obligă pe pârâtele Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților-reclamanți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.06.2008.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Conform disp.art.262 pct.2 pr.civ.
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Fond:
Red.
Tehnored:
4.06.2008/2 ex.
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
