Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 451/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.451
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mărioara Coinăcel
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SA, cu sediul în B, sector 1, str.- nr.11, împotriva sentinței civile nr.122/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în sat, bloc 20,.18, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut la ora 10,00 a răspuns pentru intimat av., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-au depus la dosar de către recurentă concluzii scrise, după care:
Apărătorul intimatului depune la dosar chitanța cu care face dovada achitării onorariului de apărător și precizează că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de acte.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului apreciază soluția instanței de fond temeinică și legală cu mențiunea că deși sarcina probei îi revenea recurentei, acesta nu a depus statele de plată.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
După rămânerea în pronunțare s-a prezentat apărătorul recurentei av. și cu acordul apărătorului intimatului s-a reluat cauza pentru punerea de concluzii.
Se acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei precizează că actele adiționale au fost depuse în dosarul nr- și sunt valabile și în acest dosar, acte cunoscute apărătorului intimatului.
Depune la dosar modalitatea de calcul.
Apărătorul recurentei precizează că dacă sporurile sau primele se includ în salariul de bază, dreptul subiectiv la încasarea acestor prime sau a sporurilor încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește permanent.
Apreciază că în cauză nu se face dovada existenței dreptului la acordarea primelor de Paști și C după ce în anul 2003 părțile au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Mai menționează că totul a plecat de la o speculare a unei redactări neatente a art.168 în condițiile menținerii neschimbate a alin.1 care stabilea existența dreptului anterior la prime, astfel spus, la acest alineat textul consacră nașterea dreptului la primă, preluat ca atare în contractul colectiv de muncă din 2003 la nivelul după cel al SNP, unde în perioada 2000-2002 aceste prime s-au acordat ca atare, fiind evident că intimatul se raportează la acte ce emană de la și nu de la.
Solicită să se ia în considerare documentele depuse azi și să se găsească o motivare raportată la această speță.
Solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Apărătorul intimatei menționează că documentele despre care face vorbire apărătorul părții adverse nu au legătură cu cauza, întrucât parte în dosar nu este SA ci.
Referitor la modalitatea de calcul, precizează că acesta s-a făcut după adresele comunicate cu opis la Tribunalul Brăila.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 122/28.02.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9109 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004-2007 actualizată cu rata inflației până la data plății integrale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamantul, a solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, să fie obligată la plata pentru perioada 2004-2007 drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, actualizate cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Ulterior, reclamantul a indicat în scris cuantumul pretențiilor la 9109 lei, iar la judecarea cauzei a precizat că solicită actualizarea sumei până la data plății(fila 73).
Pârâta Societatea comercială SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate, întrucât sumele au fost achitate sub forma unei suplimentări permanente a salariului, cuantumul drepturilor fiind defalcat în fiecare an în 12 tranșe lunare, iar reclamantul profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare, adrese.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză a reținut următoarele:
Cu privire la prescripție a apreciat că, excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la drepturile bănești, a reținut că rin p. cererea de chemare în judecată salariatul a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare, adrese și a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea prescrierii dreptului la acțiune nu ar avea nicio rațiune.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorului nu pot fi primite.
Prin urmare, Tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada indicată de salariat.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a contestat calculul.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B ( B), considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
A susținut inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C deoarece, începând cu anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază la fiecărui angajat.
A mai arătat că, începând cu anul 2003, primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților și prin urmare, prevederile art. 168 alin. 1 din CCM au rămas fără obiect luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg.
În drept, a invocat disp art. 299, 302 indice 2, 304 alin. 1 și 304 indice 1.pr. civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică întrucât, din analiza literară a textului art. 168 din CCM pe anii 2003, 2004-2007 se constată că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bazăm urmând ca pentru anii următori, salariații să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin art. din actele adiționale nr. 1, 2 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 și 2007.
Contrar susținerilor reclamantului intimat, redactarea art. 168 din CCM pe anul 2003, rămas neschimbată în cursul anilor 2004 și 2007.
Față de această situație, sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul că, drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2003 iar pentru anii următori, nu au mai fost încheiate alte contracte colective de muncă la nivel de unitate care să modifice sau să completeze disp. art. 168 din CCM pe anul 2003 sau să prevadă o altă modalitate de acordare a acestor drepturi.
Odată incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, aceste salarii s-a menținut în anii ulteriori iar majorările salariale acordate au avut ca bază de pornire exact salariul de bază așa cum a fost majorat prin acordarea drepturilor suplimentare.
Susținerea intimatului reclamant în sensul că recurenta nu a probat afirmația că suplimentările salariale se regăsesc în salariile angajaților nu poate fi reținută de către instanță deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, disp. art. 168 nu au fost modificate și nu s-a negociat acordarea acestor drepturi separat astfel că administrarea altor probatorii este inutilă cauzei.
Atât reclamantul intimat cât și instanța de fond, au analizat doar prevederile art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003 însă nu au făcut nici o referire la alin. 2 al aceluiași articol și la actele adiționale încheiate ulterior, și nici la faptul că, pentru anii 2004-2007, nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate, cel din 2003 păstrându-și valabilitatea până în anul 2007.
În această situație, s-a făcut o analiză trunchiată a dispozițiilor art. 168 și nu o interpretare sistematică a întregului text și a probelor din dosar.
Astfel, instanța de fond a încălcat disp. art. 236 alin. 4 din Codul muncii, întrucât nu a respectat întocmai convenția părților și voința reală a părților contractante, acțiunea formulată de reclamant fiind neîntemeiată.
În consecință, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 304 indice 1.pr. civilă și, prin urmare, conform disp. art. 312 alin. 1, 2 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta B, se va modifica sentința civilă nr. 122/2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, pentru considerentele arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, sector 1, str.- nr.11, împotriva sentinței civile nr.122/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.122 din 28.02.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamantului în contradictoriu cu pârâta SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
PREȘEDINTE Pt.jud. aflat în CO JUDECATOR
conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/3.07.2008
FOND. -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel, Ion Ioneci
