Drepturi salariale (banesti). Decizia 440/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 440/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice județului V împotriva sentinței civile nr.223 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanții, recurenții-pârâți și intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să majoreze salariile reclamanților cu 5% raportat la nivelul din luna decembrie 2006, începând cu data de 01.01.2007; cu 2% față de nivelul lunii martie 2007, începând cu data de 01.04.2007 și cu 11% față de nivelul lunii septembrie 2007, începând cu data de 01.10.2007, obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate pentru luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului și până la momentul plății efective, efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în carnetele de muncă.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea și au fost și continuă să fie discriminați în raport de celelalte categorii de bugetari.
Arată, de asemenea, că tuturor celorlalte categorii de salariați bugetari li s-au majorat salariile sau indemnizațiile la începutul anului 2007 în procentele descrise mai sus, singurii salariați ai statului cărora nu le-au fost majorate în nici un mod salariile fiind magistrații, asistenții judiciari și consilierii de probațiune, încălcându-se astfel dispozițiile art.1 alin.2, lit. pct. I din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care prevăd că principiul egalității între cetățeni, al excluderii discriminării sunt garantate prin exercitarea drepturilor economice, în special dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Totodată, au fost încălcate și dispozițiile Protocolului nr.12 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților, astfel încât prin discriminarea făcută de pârâți, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele aferente creșterii salariale cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007.
Pârâtul Ministerul Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a consilierilor de probațiune.
Arată, de asemenea, acest pârât că nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu este aplicabilă în speță, deoarece actul normativ privește persoanele aflate în situații comparabile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că plata drepturilor salariale și a altor drepturi este în sarcina angajatorului și orice culpă poate fi reținută doar în sarcina acestuia și nu a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.223/11.03.2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților, indexate cu indicele de inflație, începând cu data scadenței și până la data plății efective și integrale, drepturile salariale reprezentând creșteri salariale în cuantum de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce primilor trei pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus.
Au fost respinse capetele de cerere privind acordarea acestor drepturi și pe viitor, privind plata dobânzii legale și cel referitor la efectuarea mențiunilor privind majorările salariale în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepție pe care a apreciat-o ca neîntemeiată, deoarece obligația acestui pârât nu este de "a da" ci de "a face", respectiv de a aloca celorlalți pârâți fondurile necesare plăților, obligație care îi revine în baza legii finanțelor publice, potrivit căreia această instituție elaborează proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a că potrivit art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, noțiunea de salariu include salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și a Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale acordate pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, iar potrivit art.1 din acest act normativ salariile de bază ale categoriilor menționate s-au majorat în trei etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007. Aceste creșteri salariale care nu au fost acordate, printre alte categorii, nici consilierilor de probațiune.
Apărarea pârâtului Ministerul Justiției, potrivit căreia prin neacordarea acestor drepturi constând în creșteri salariale consilierii de probațiune nu au fost discriminați deoarece drepturile lor sunt prevăzute printr-o lege specială, a fost înlăturată de instanță din moment ce creșterile salariale descrise mai sus, prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, categorie în care intră Înalt C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și acela al nediscriminării, stipulat de art.5 din Legea nr.53/2003, în raport de care în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți angajații și angajatorii, iar potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social etc.
Or, din examinarea textului legal, nr.OG10/2007, instanța nu a reținut invocarea sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei din care fac parte și reclamanții de la beneficiul creșterii salariale prevăzute de art. 1, lit. a, b, c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și pe cale de consecință a admis acțiunea.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce primilor trei pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate mai sus, drepturi bănești ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii fiind aplicabile în cauză.
Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi și pentru viitor, respectiv după data pronunțării prezentei sentințe, deoarece potrivit unui principiu fundamental al dreptului muncii prejudiciul trebuie să fie cert, real și actual.
Tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale deoarece indexarea drepturilor la care pârâții urmează a fi obligați, în funcție de indicele de inflație, realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul la care aceste sume intră efectiv în patrimoniul beneficiarilor. De altfel, principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Instanța a respins și capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor privind creșterea salarială în carnetele de muncă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976 privitor la carnetul de muncă. Potrivit acestui text de lege, în carnetul de muncă se înscriu retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, or, sumele pretinse de reclamanți deși au fost numite de aceștia drepturi salariale, acestea reprezintă, de fapt, despăgubiri pentru neacordarea indexărilor prevăzute de OG nr. 10/2007.
În termen legal sentința a fost recurată de reclamanți, precum și de pârâții Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanții au criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit, instanța a respins proba cu expertiză contabilă.
2. Fără nici un temei legal instanța a respins cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Ministerul Justiției a criticat sentința invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit în acțiunea întemeiată pe discriminare, instanța de fond a apreciat că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Discriminarea pe care s-a fondat acțiunea rezultă din lege, iar nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia, or Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare. Funcțiile și atribuțiile acestei instituții sunt reglementate prin nr.HG83/2005.
2. Acțiunea este inadmisibilă, deoarece are ca obiect alte drepturi decât cele stabilite prin lege, iar prin acordarea acestora instanța a depășit limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
Astfel, prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai aprobe judecătorilor și procurorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială care stă la baza calculării indemnizației de încadrare.
3. Hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că în mod eronat s-a reținut existența discriminării, cu toate că reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu alte categorii profesionale ce aparțin sectorului bugetar.
Susține recurentul că creșterile salariale acordate reclamanților în anul 2006, prin mărirea coeficienților de salarizare depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-ar acorda în sectorul bugetar.
4. Obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților nu incumbă Ministerului Justiției, ci tribunalului, instituție care deține carnetele de muncă ale acestora.
De altfel, sumele solicitate prin prezenta acțiune nu reprezintă drepturi salariale recunoscute de lege, astfel că este nelegală înscrierea lor în carnetele de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a adus sentinței următoarele critici:
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deși între acesta și reclamanți nu există raporturi de muncă, acțiunile promovate în contradictoriu cu terții față de raportul de dreptul muncii fiind inadmisibile.
Faptul că Ministerul Justiției nu a acordat drepturile salariale pretinse de reclamanți, nu îi conferă nici o garanție din partea Statului Român pentru aceste sume de bani.
Se mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce sumele de bani solicitate în acțiune în condițiile în care ordonatorul principal de credite Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite în acest sens. De altfel, acesta are obligația să prevadă în bugetul propriu veniturile din care să poată acoperi drepturile salariale ce fac obiectul acțiunii.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002.
2. Acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece aceștia sunt salarizați printr-o lege specială și, ca atare, nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor.
Pe de altă parte, nr.OG10/2007 stabilește expres categoriile de personal pe care le are în vedere, printre care nu se regăsesc și reclamanții.
Rezultă deci că reclamanții solită extinderea în ceea ce-i privește a unor dispoziții legale care se referă la alte categorii profesionale, solicitând practic puterii judecătorești să recunoască și să acorde drepturi neprevăzute de lege, deși instanța de judecată nu are competența de a crea, abroga sau modifica dispoziții legale.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de reclamanți este nefondat.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu este utilă cauzei proba cu expertiză contabilă, cuantumul drepturilor acordate prin hotărârea recurată fiind determinabil. Urmează ca în faza executării hotărârii să fie determinat exact cuantumul drepturilor cuvenite reclamanților.
Al doilea motiv de recurs formulat de reclamanți precum și cel de-al patrulea motiv formulat de Ministerul Justiției referitor la capătul de cerere privind înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a drepturilor acordate prin sentința recurată urmează a fi analizate împreună.
Reclamanții fiind consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, carnetele lor de muncă sunt deținute de această ultimă instituție, căreia îi revine obligația de a face modificări în carnete.
Din dispozițiile art.1 alin.1 și 2 ale Decretului nr.92/1976, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu, printre altele, datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
Pe de altă parte conform art.155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Rezultă așadar că, față de dispozițiile arătate mai sus, în carnetele de muncă ale reclamanților trebuie incluse și drepturile salariale reprezentând creșteri salariale în cuantum de 5%, 2% și respectiv 11%, drepturi care fac parte din salariul de bază.
Ca atare, motivul de recurs al reclamanților este fondat și se impune modificarea sentinței în sensul admiterii acestui capăt de cerere. Pentru aceleași considerente, motivul de recurs al Ministerului Justiției este nefondat.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanta l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Pe de altă parte, în virtutea prerogativelor conferite de art.2 alin.2 lit. c din nr.HG386/25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta din urmă îndeplinește și funcția -"de reprezentare, prin care se asigură, în numele Statului Român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate", iar potrivit cu dispozițiile art.3 alin.(1), pct.48, în realizarea funcțiunilor cu care acesta este învestit, Ministerul Economiei și Finanțelor -"reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ".
În altă ordine de idei, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Vâlceaa reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Justiției, având în vedere că acesta este ordonator principal de credite pentru reclamanți, deci are atribuții în ceea ce privește plata acestor drepturi bănești.
Al doilea și al treilea motiv de recurs formulate de Ministerul Justiției, precum și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr. VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apar astfel ca nefondate susținerile celor doi pârâți în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamanților, curtea reține că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și consilierilor de probațiune, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în ultimii ani.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1.personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2.personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria consilierilor de probațiune.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a consilierilor de probațiune nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale acestora, dar legea de salarizare este emisă pentru o perioadă îndelungată, deci nu poate anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru reclamanți, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria consilierilor de probațiune de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii va admite recursul reclamanților și va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâților Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. - menține în rest sentința. - respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.223 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâții Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 mai 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /11.06.2008
/4 ex
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
