Drepturi salariale (banesti). Decizia 452/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 452
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de Municipiul V D - prin primar, cu sediul în V D,-, Consiliul Local V D, împotriva sentinței nr. 52 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru reclamantul intimat Sindicatul Județean de Învățământ " " S, lipsă fiind reprezentantul recurentului, a pârâților intimați Școala cu clasele I/VIII nr. 1 V D și al Inspectoratul Școlar Județean S precum și reclamanții intimați:,.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dar cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru intimatul Sindicatul Județean de Învățământ " " S, a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 1 V D, Municipiul V D - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean de Învățământ S, la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pe perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată - 18.12.2007, actualizată în funcție de rata inflației la data plății și obligarea pârâții să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt salariați ai Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 V D, respectiv al Inspectoratului Școlar al Județului S, cu vechimea totală în învățământ de peste 30 de ani și conform art. 50 alin. 1 și 2 din Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe suplimentare de vechime.
În continuare a arătat că, deși Statutul este în vigoare din anul 1997 și nici un alt act normativ nu a modificat acest articol, angajatorul nu a considerat necesară și nici obligatorie aplicarea lui.
În dovedirea cererii a depus la dosar în copie extras din Statutul personalului didactic, coeficienți de multiplicare (ierarhizare) și nivelul salariului de bază pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar Legea 220/2007, adeverințe și carnetele de muncă.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința nr. 52 din 7 ianuarie 2008, dispus următoarele:
- a admis acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții: Școala cu clasele I-VIII nr. 1 V D, Municipiul V D, Sindicatul Județean de Învățământ " ", S, Inspectoratul Școlar Județean de Învățământ S;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de vechime pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, 18.12.2007, actualizate în funcție de rata inflației;
- a bligat pârâții să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OUG 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare se stabilește că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția anumitor cheltuieli între care nu se încadrează și drepturile salariale, iar potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, legea administrației publice locale, consiliul local aprobă bugetul local, nevoile de creanță, modul de utilizare a rezervei bugetare.
S-a mai arătat că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, privind statutul personalului didactic, prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, prima instanță reținând că din adeverințele depuse de reclamantă la dosar, rezultă că reclamanta are o activitate în învățământ de peste 30, 35 sau 40 de ani, încadrându-se astfel în dispozițiile legale mai sus arătate.
În accepțiunea dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, salariul este alcătuit din totalitatea drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată, obligația principală fiind aceea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de reclamanți.
Instanța a reținut că pârâții nu au formulat apărări pe fondul pricinii și nu au depus dovezi până la prima zi de înfățișare, așa cum impun dispozițiile art. 287 din Codul muncii, dovezi cu care să se facă dovada în condițiile art. 163 Codul munciia plății drepturilor salariale solicitate iar legiuitorul, prin dispozițiile art. 286 și 287 din Codul munciia acordat celeritate soluționării acestor litigii, prin instituirea sarcinii probei în favoarea pârâților, printr-o normă juridică imperativă astfel încât nerespectarea acestei îndatoriri procedurale a atras decăderea pârâților din dreptul de a propune dovezi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul V D - prin primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-10 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentul a susținut că în mod greșit s-a reținut că nu au fost formulate apărări pe fondul cauzei conform art. 287 din Codul muncii, întrucât așa cum a arătat prin întâmpinare nici Consiliul local V D și nici Primăria municipiului V D nu au competența de a stabili și calcula drepturile salariale ale personalului din învățământ, nu dețin nici documente prin care să facă dovada dacă s-au acordat sau nu cadrelor didactice sumele necesare pentru tranșele salariale suplimentare. În acest sens, a susținut că salarizarea cadrelor didactice este reglementată prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Legea învățământului nr. 84/1995 și legile bugetare anuale, precum și nr.OG 11/2004.
Totodată a arătat că pentru salarizarea personalului didactic se repartizează doar sumele necesare pentru plata contravalorii salariilor, dar competența de a stabili sumele aparține inspectoratelor școlare criticând sentința și sub aspectul neindicării cuantumului diferențelor salariale.
Recursul, ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, dar și a altor reglementări legale, respectiv Legea nr. 631/2002, Legea bugetului de stat pe anul 2003, Legea nr. 507/2003, Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr.HG 538/2001, rezultă că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților ad-tiv. teritoriale.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 538/2001, în care se stabilește că din bugetul de stat se finanțează în continuare, prin Ministerul Educației, Cercetării și T, în conformitate cu prevederile legale, cheltuielile specificate expres. Deci, este lipsit de relevanță inexistența unor raporturi juridice de muncă, din moment ce fondurile pentru învățământ sunt distinct prevăzute date în bugetul de stat cât și în bugetele locale, edificatoare fiind și dispozițiile art. 7 din Legea 84/1995, dar și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 486/2006 privind legea bugetului de stat pe anul 2007.
Drept consecință, nu are relevanță faptul că drepturile salariale ale cadrelor didactice sunt calculate de inspectoratele școlare județene sau faptul că nu s-a specificat cuantumul sumelor datorate, câtă vreme instanța de fond a specificat că reclamanta are dreptul la contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la o vechime de peste 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, încadrându-se în prevederile art. 50 din Legea nr. 578/1997.
În plus, individualizarea creanței constituie o problemă de executare silită și nu poate constitui un motiv de nelegalitate a sentinței.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Prima instanță n-a acordat mai mult decât s-a cerut. De asemenea, hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici n-a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă după cum, în mod corect, a argumentat pe larg prima instanță.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale.
Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în aceste bugete.
Deosebit, potrivit art. 14 alin. 5 din Legea nr. 485/2006 și primarilor le revin atribuții cu privire la repartizarea sumelor defalcate, destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Termenul de formulare a cererilor este de 3 ani (art. 283 din Codul muncii ). . acestuia se circumscrie exercitarea acțiunii.
Individualizarea creanței constituie o fază care ține de executarea silită, nicidecum un motiv temeinic de recurs.
Pe fond, din examinarea adeverințelor depuse la dosar reiese că reclamanții au o activitate în învățământ de peste 30, 35 și/sau 40 de ani, astfel ei se încadrează în prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/10997, cu modificările ulterioare, privind statutul personalului didactic.
Cum criticile nu sunt justificate;
Văzând și art. 3041. pr. civ.;
Constatând nefondat recursul pârâtului, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul V D - prin primar, împotriva sentinței nr. 52 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
Jud.fond: ,
16.05.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai
