Drepturi salariale (banesti). Decizia 4558/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3313/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4558/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.2065 din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(4740/2007), în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești,spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2065/05.12.2007 a Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București la calculul și plata diferenței de spor de fidelitate începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul executării hotărârii.
Totodată, pârâtul Tribunalul Teleormana fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă sumele datorate în bugetul de stat la prima rectificare.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs în cauză.
În motivarea acestor căi de atac, s-au arătat, în esență, următoarele aspecte:
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000.
În afara legii nu se poate vorbi despre discriminare în sensul OG nr. 137/2000.
Diferențierea făcută de legiuitor își are explicația în faptul că suntem în prezența unor categorii profesionale deosebite, care au atribuții și responsabilități diferite. De aceea există acte normative distincte în domeniul salarizării acestora, OG nr. 8/2007 și respectiv OUG nr. 27/2006.
Prin modul de fidelizare diferențiat al magistraților față de personalul auxiliar de specialitate, legiuitorul a vrut să evidențieze importanța acestei funcții într-un stat de drept și răspunderea acestuia în ce privește interpretarea și aplicarea corectă a legii.
În mod eronat, instanța a considerat că sporul de fidelitate acordat categoriilor profesionale din sistemul justiției trebuie să fie egal, indiferent de funcția ocupată, nivelul de pregătire, etc. numai pentru că celelalte sporuri au fost acordate în procente egale atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate.
Pretenția reclamantei de a i se acorda sporul de fidelitate în procentul prevăzut pentru magistrați, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, nu are fundament legal.
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, procedând practic la modificarea și completarea arbitrară a unor acte normative.
Instanțele judecătorești un sunt abilitate să creeze legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 proc. civ. Curtea va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat nelegal și netemeinic atunci când a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București la calculul și plata diferenței de spor de fidelitate începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul executării hotărârii.
Totodată, în mod greșit a pârâtul Tribunalul Teleormana fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă sumele datorate în bugetul de stat la prima rectificare.
Intimata-reclamantă face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, având calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei de Vede.
Prin acțiune, a arătat că grefierilor li s-a acordat prin OG nr. 8/2007 un spor de fidelitate de până la 20%, în timp ce magistrații beneficiază de un spor de fidelitate de 30%, conform OUG nr. 27/2006. În acest fel se creează o vădită discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești.
Pretențiile deduse judecății nu pot fi însă primite, întrucât prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt întrutotul aplicabile și în speță, întrucât intimata-reclamantă afirmă că situația discriminatorie în care susține că se află, a fost creată prin acte normative cu putere de lege (în speță OG nr. 8/2007 și OUG nr. 27/2006). Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării.
Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici nu fel de măsuri dintre cele prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. Ca atare, nici intimata-reclamantă nu este îndreptățită să beneficieze de diferența de spor de fidelitate solicitată prin acțiune.
Mai mult, în lipsa unui text legal expres din care să rezulte că personalul auxiliar de specialitate este îndreptățit să i se recunoască dreptul la sporul pentru fidelitate, în același cuantum procentual cu cel acordat magistraților, nicio instanță judecătorească nu le poate acorda un asemenea drept, întrucât prin Decizia nr. 1325/2008 a Curții Constituționale, obligatorie potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Această decizie este aplicabilă și în cazul intimatei-reclamante, deoarece ea nu beneficiază de o normă legală expresă care să îi confere dreptul la sporul de fidelitate în aceleași condiții cu magistrații, iar instanța nu poate crea norme pe cale judiciară sau să aplice prevederile cuprinse în actele normative aplicabile altor categorii socio-profesionale, prin care să îi acorde diferența de spor solicitată în prezentul proces.
Întrucât capătul de cerere principal apare ca neîntemeiat, vor fi respinse ca atare și pretențiile accesorii acesteia, potrivit regulii că accesoriul urmează soarta principalului, exprimată în adagiul latin "accesorium sequitur principalem".
În raport de toate cele ce preced, recursurile urmează a fi admise, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 2065/05.12.2007 a Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./10.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
