Drepturi salariale (banesti). Decizia 456/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 456
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta recurentă Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr. 2108/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția de necompetență materială a completului de Litigii de muncă și asigurări sociale și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere la Tribunalul C-S - Secția contencios Administrativ și Fiscal.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 2108 din 24.11.2008 Tribunalul C- a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând compensațiile cuvenite în baza art. 74 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008.
Tribunalul a reținut:
Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut că reclamantul a fost disponibilizat prin decizia nr. 2341/6.06.2008, postul său fiind desființat ca urmare a retrocedărilor de păduri către foștii proprietari, cu efect de reducere a fondului forestier.
Din dispozițiile art. 74 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, în vigoare la data concedierii reclamantului, rezultă că în cazul concedierii salariatului din motive neimputabile acestuia, unitatea îi va acorda compensații în bani în funcție de vechimea în unități silvice.
Față de dispozițiile art. 287 din Codul muncii și pentru că pârâta nu a făcut dovada că a achitat drepturile bănești reprezentând compensațiile în bani, în cuantum net stabilit în funcție de vechimea reclamantului în unități silvice și salariul brut prevăzut în contractului individual de muncă în vigoare la data concedierii, cuvenite reclamantului în baza dispozițiilor art. 74 din contractul individual de muncă pe anii 2007-2008, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Apărarea pârâtei, cum că aceste compensații sunt reglementate ca o posibilitate, nu are suport, având în vedere că, potrivit art. 968 cod civil contractul este legea părților, iar în contractul colectiv de muncă (documentul care reglementează raporturile de muncă ale părților) există prevederea expresă și obligatori: art. 74 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 dispune că instituția "va acorda" dispoziție care nu lasă loc de interpretări.
Astfel fiind, față de starea de fapt și argumentele legale invocate, tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând compensațiile cuvenite în baza art. 74 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Silvică C-S, solicitând în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, susținându-se că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. 5 din Legea nr. 174/2006 care nu prevăd obligativitatea angajatorului de a acorda drepturi de natura celor pretinse de reclamant, ci doar posibilitatea, iar angajatorul nu a avut posibilitatea asigurării fondurilor necesare pentru aceste compensații.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar și pe dispozițiile abrogate ale art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Reclamantul, a avut calitatea de pădurar și face parte din categoria personalului silvic în sensul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic.
Dispozițiile art. 58 din Ordonanța Guvernului nr. 59/2000 prevăd că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în măsura în care acest act normativ nu prevede altfel.
Art. 52 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2000 prevede competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea contestațiilor împotriva sancțiunilor disciplinare aplicate personalului silvic.
Art. 109 din Legea nr. 188/1999 prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu al funcționarului public.
Coroborând dispozițiile legale de mai sus, se constată că în cauzele care privesc raporturile de muncă ale personalului silvic, competența revine instanțelor de contencios administrativ și nu instanței pentru litigii de muncă și asigurări sociale, care a soluționat prezenta cauză.
Prin urmare, s-au încălcat dispozițiile legale privitoare la competență și fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, și fără a se mai analiza motivele de recurs invocate, se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de contencios administrativ a Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr. 2108/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Casează sentința și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-S, instanță de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /18.05. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./18.05. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
