Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 458
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții-recurenți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T împotriva sentinței civile nr. 2971/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, T, (), și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, cu delegație la dosar în reprezentarea reclamanților-intimați și consilier juridic în reprezentarea pârâtei-recurente, lipsă fiind pârâții-recurenți Președintele Consiliului Județean T și Consiliul Județean
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 5 martie 2009, reclamanții-intimați au depus întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului-recurent Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului depune la dosar delegație și copia sentinței civile nr. 1972/24.04.2008, pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș, minuta deciziei civile nr. 3472/27.10.2008, pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș, decizia civilă nr. 1218/23.11.2008, pronunțată în dosar nr- a Curții de Apel Timișoara, decizia civilă nr. 1373/11.12.2008, pronunțată în dosar nr- a Curții de Apel Timișoara, decizia civilă nr. 3305/12.11.2008, pronunțată în dosar nr- a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 3536/10.12.2008, pronunțată în dosar nr- a Curții de Apel Timișoara, ca practică judiciară.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentantul pârâtului-recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, admiterea recursului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru motivele expuse în cererea de recurs, admiterea recursului pârâților Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea recursurilor declarate de către pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T ca neîntemeiate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 19 februarie 2008 sub nr. 2110/30, reclamanții, T, (), și angajați în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Tac hemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Județean T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1.01.2004, pe toată perioada cuprinsă între data încheierii cu pârâta a contractului individual de muncă și până în momentul încetării acestui contract; obligarea pârâtei la consemnarea în carnetele de muncă ale personalului contractual a indemnizației de dispozitiv.
În motivarea acțiunii arată că reclamanții au fost angajați cu contract de muncă în cadrul societății pârâte, desfășurându-și activitatea în diverse compartimente ale acesteia.
Prin Ordinul nr. 496/28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, în modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 a fost introdus pct. 9.2, conform cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, situație în care beneficiari ai indemnizației de dispozitiv sunt și personalul civil din domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și administrația publică locală și fără a aduce vreo altă limitare ori restrângere.
Mai arată că art. 9.2 făcut precizarea că, prin Ordinul nr. 496/2003 s-a modificat și pct. 31 din Ordinul nr. 275/2002 conform cu care "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrație și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementări în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar."
Arată că în temeiul acestor acte normative și salariații din administrația publică trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv; că alți colegi, aflați în situații similare, au obținut prin hotărâre judecătorească, indemnizația de dispozitiv.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 168/1999 și ale Codul muncii.
Pârâtul Consiliul Județean Taf ormulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Administrației și Internelor solicitând instanței ca în ipoteza admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 2971 pronunțată la 11 septembrie 2008, instanța a admis acțiunea reclamanților, T, (), și, a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv", lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 1 ianuarie 2004 pe toată durata cuprinsă între data încheierii contractului individual de muncă cu pârâta 1 și până la data încetării acestui contract; a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T să consemneze în carnetele de muncă ale membrilor sindicatului reclamant "indemnizația de dispozitiv".
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că membrii sindicatului reclamant au calitatea de personal contractual, angajat în temeiul contractelor individuale de muncă, ai pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, instituție aflată în subordinea și finanțarea pârâtului Consiliul Județean T, autoritate a administrației publice la nivel descentralizat.
A reținut că din analiza dispozițiilor Legii nr. 138/1999, Ordinului 496/2003 a MIRA (pct. 9.2 și 31.1) rezultă că salariaților civile le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv într-un cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați, beneficiază în temeiul contractului de muncă, în plus față de angajații civili și de alte sporuri și alte drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 138/1999.
Prin Ordinul nr. 496/8 iulie 2003 s-a dorit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și categoria personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, măsura având menirea de a înlătura discriminarea în ceea ce privește drepturile de natură salarială a personalului aflat în subordinea sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se un ambient legislativ de natură a asigura o egalitate de tratament salarial nediscriminatoriu pentru categoriile de personal din cadrul aceleiași instituții.
A apreciat că adresa nr. 15103/18 noiembrie 2003 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are relevanță, ea neputând adăuga la lege.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Președintele Consiliul Județean T, Consiliul Județean T și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Președintele Consiliul Județean T și Consiliul Județean T au solicitat modificarea sentinței recurate și, urmare a rejudecarii cauzei, respingerea acțiunii reclamanților.
În subsidiar, în ipoteza în care apreciază întemeiată acțiunea reclamanților a solicitat instanței să modifice sentința atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și obligării chematului în garanție să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor solicitate de reclamanți prin acțiunea pendinte, întrucât nu a stabilit măsuri pentru modificarea dispozițiilor pct. 9.2 și pct. 31.1 din Ordinul nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003, astfel încât s-a creat o stare de confuzie.
Cu privire la soluția dată cererii de chemare în judecată, recurenții arată că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile legale incidente speței, deoarece Consiliul Județean nu face parte din structura Ministerul Administrației și Internelor și nici nu se află în raporturi de subordonare față de acest minister, fiind o autoritate autonomă. Ordinul nr. 275/2002, chiar dacă a fost modificat de către Ordinul nr. 496/2003, nu și-a modificat sfera de aplicare, care rămâne în continuare circumstanțiată la același personal, dar care începând cu anul 2003 nu mai face parte din Ministerul d e Interne, ci din Ministerul Administrației și Internelor. De altfel, prin modificările aduse de Ordinul nr. 496/2003, ministrul Ministerul Administrației și Internelor a introdus noua denumire a ministerului și a adaptat dispozițiile din ordinul anterior la totalitatea atribuțiilor ce reveneau noului minister.
Totodată, susțin că dreptul pretins de reclamanți se acorda doar personalului militar sau civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar prin adresa circulară nr. 15103/2003, venită de la Ministerul Administrației și Internelor, se precizează că: "Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003 nu se aplică autorităților și instituțiilor din administrația publică locală".
Recurenții au solicitat instanței să constate că reclamanții pot solicita plata drepturilor doar pe trei ani anterior promovării acțiunii, astfel că pentru pretențiile salariale aferente perioadei 1.01.2004-19.02.2005 sunt prescrise în conformitate cu art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tas olicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Arată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe acte normative care nu se aplică în toată administrația publică, ci doar personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ca unități subordonate Ministerului Internelor și Reformei Administrative, iar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T nu face parte din categoria instituțiilor publice cărora li se aplică anexa 1 din Ordinul nr. 275/2002, completată și modificată de Ordinul nr. 496/2003.
Pentru ca apariția Ordinului nr. 496/2003 să nu ducă la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor lui, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a trimis o notă informativă Președintelui Consiliului Județean T, respectiv adresa nr. 15103/18 noiembrie 2003, prin care se precizează că actul normativ nu se aplică autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 308-316 cod procedură civilă, Ordinul nr. 496/2003, Legea nr. 138/1999 și OUG nr. 63/2003.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civila, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.02.2008 și precizată ulterior, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004, pe toată perioada cuprinsă între data încheierii contractului individual de muncă și cea a încetării lui, precum și consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației, astfel încât acțiunea este supusă termenului de prescripție reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Față de data introducerii acțiunii și de prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, pretențiile reclamanților sunt prescrise pe perioada 1.01.2004-19.02.2005. Prin urmare, instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată pentru drepturile salariale aferente acestei perioade.
Sub aspectul fondului, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente speței.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28 iulie 2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: " Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor și ca atare ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul susmenționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu se poate invoca nici o discriminare în cauză, art. 16 din Constituția României și cele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar, în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Prin urmare, pretențiile reclamanților pe perioada începând cu 19.02.2005 și până la încetarea contractului individual de muncă a fiecărui reclamant sunt neîntemeiate și trebuiau respinse de către prima instanță. Pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție este lipsită de interes și va fi respinsă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite cererile de recurs formulate de către pârâții-recurenți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T împotriva sentinței civile nr. 2971/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată, precum și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererile de recurs formulate de către pârâții-recurenți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T împotriva sentinței civile nr. 2971/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată, precum și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /19.03. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./19.03. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
