Drepturi salariale (banesti). Decizia 463/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar civil nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.463/CM
Ședința publică din data de 30.05.2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Spiridon Eleonora
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții - reclamanți:, TA, IU, DB., IA,- prin reprezentant, cu domiciliul procesual ales în mun. C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.80/01.02.2008 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimații - pârâți:MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA,cu sediul în mun. C,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în mun.C,-,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea, nr.2. sector 6,PARCHETUL PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, cu sediul în B,--14, sector 5,DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81 și intimatul - chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.87 și următoarele proc.civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, care a învederat că recurenții - reclamanți, prin împuternicit d-na procuror (fără procură notarială la dosar) au formulat cerere de renunțare la judecata recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța reclamanții, - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, - procurori la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, - procuror la Consiliul Superior al Magistraturii, TA, IU, - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, DB. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, IA, - procurori - Serviciul Teritorial Constanța, și - procurori la DNA - Serviciul Teritorial Constanța au chemat în judecată MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - B, Direcția Națională Anticorupție, precum și pe Ministerul Economiei și Finanțelor, ultimul în calitate de chemat în garanție, solicitând Tribunalului Constanța ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților și a chematului în garanție la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară acordată în luna anterioară plecării în concediu, pentru anii 2005 - 2006, actualizată cu rata inflației.
Reclamanții au arătat că prin art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, text introdus prin art. I din nr.OUG 83/2000, s-a prevăzut că, "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate au în baza prezentei legi dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația lunară brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 s-a dispus că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Reclamanții au susținut că din această perspectivă, dreptul la acordarea primei de concediu, derivând dintr-un act normativ, a constituit un drept câștigat, ce nu mai poate fi anulat.
Ori, prin actele normative care au succedat, s-a realizat anularea acestui drept, care constituie un drept fundamental, ce își găsește principial consacrarea în art. 38 din Constituție și care nu putea fi îngrădit ci doar eventual restrâns - iar restrângerea urmând a fi proporțională cu dispoziția ce a determinat-
S-a concluzionat în sensul că actele normative care au suspendat dispozițiile referitoare la prima de concediu sunt nelegale și neconstituționale, pentru că au atins existența dreptului recunoscut și l-au desființat.
De altfel, au arătat reclamanții, prin art. 24 din Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006 s-a recunoscut acest drept magistraților de a primi, pe lângă indemnizația de concediu aferentă, și o primă de vacanță egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu.
Cu privire la Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 31/2005 de Secțiile Unite ale, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii asupra drepturilor magistraților și ale personalului auxiliar de a beneficia de prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă, reclamanții au susținut că hotărârea a vizat doar drepturile născute pe perioada 2001 - 2004.
DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Instituția pârâtă a arătat că prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 31/2005, Secțiile Unite ale au statuat în sensul că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, se acordă pentru magistrați numai pentru anii 2001 și 2002.
Pe de altă parte, deși nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 prevedea acordarea acestui drept prin textul art. 411, această dispoziție a fost în mod succesiv suspendată prin: art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 teza I din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Lege anr. 379/2005.
În plus, pârâta a arătat că această prevedere a fost abrogată prin art. 50 din OU. nr 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, opțiunea legiuitorului fiind aceea de a nu acorda judecătorilor, procurorilor și personalului asimilat o primă de această natură.
a formulat și o cerere de chemare în garanție față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând instanței ca în măsura în care va fi admisă acțiunea reclamanților să se dispună ca PÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților ( filele 58 - 60 ).
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat, în principal, declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, iar pe fond respingerea acestei acțiuni ca inadmisibilă.
S-a apreciat, în considerarea prevederilor art. 137 și art. 158 cod proc. civilă, că acest litigiu cade sub incidența dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 45/2007, conform cu care competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Asupra fondului s-a apreciat că această acțiune este inadmisibilă, întrucât în cazul acestor drepturi operează prevederile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 31/2005 al Secțiilor Unite ale
Pârâtul a formulat, deopotrivă, o cerere de chemare în garanție față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să fie admisă și cererea incidentală, în sensul ca intimatul chemat în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților ( filele 32 - 34 ).
Pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, prin raportare la prevederile art. 58, 59, 62 și 63 din Legea nr. 317/2004 republicată și modificată.
S-a arătat că dispune de un aparat propriu tehnic administrativ, finanțarea cheltuielilor curente realizându-se de la bugetul de stat, iar Președintele are calitatea de ordonator principal de credite.
S-a susținut că excepția este fondată pe împrejurarea că reclamanții nu figurează în aparatul propriu al Consiliului Superior al magistraturii, astfel că această instituție nu are nici o atribuție în ce privește stabilirea drepturilor salariale ale procurorilor.
a invocat și incidența disp. art. 70 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora Parchetul de pe lângă gestionează bugetul Ministerului Public.
În subsidiar s-a solicitat respingerea prezentei acțiuni ca nefondată.
Pârâtul a considerat că dispoziția legală referitore la dreptul dobândit trebuie limitată numai la perioada cât aceasta a fost în vigoare.
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a formulat, la rândul său, întâmpinare față de acțiunea principală și de cererile de chemare în garanție, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive.
Au fost invocate dispozițiile art. 282 Codul muncii care, din perspectiva raportului juridic litigios - privind plata de drepturi salariale - conferă calitatea de terț față de aceste raporturi contractuale dintre salariați și angajator.
Prin încheiere interlocutorie pronunțată la termenul din 01.02.2008 au fost soluționate în condițiile art. 137 alin. 1 cod proc. civilă excepțiile ridicate în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 80/01.02.2008 TRIBUNALUL CONSTANȚAa respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, PARCHETUL PE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - B, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, ca introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de PARCHETUL PE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B în contradictoriu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 20 februarie 2008 au declarat recurs reclamanții, prin împuternicit d-na procuror iar la data de 20 martie 2008 recurenții reclamanți, prin același împuternicit au depus cerere de renunțare la judecata recursului.
La termenul stabilit pentru judecata recursului, instanța, constatând că recurenții nu au depus motivele de recurs în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Excepția este fondată.
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Întrucât, în cauză, recurenta nu a respectat aceste dispoziții legale și nu a depus motivele de recurs în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, cu toate că hotărârea recurată i-a fost comunicată la adresa indicată în dosar, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 116 în dosarul de fond, excepția invocată din oficiu de instanță va fi admisă și urmează a se constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art. 306 Cod procedură civilă constată nul recursul declarat de recurenții - reclamanți:, TA, IU, DB., IA,- prin reprezentant, cu domiciliul procesual ales în mun. C,-, jud.C,împotriva sentinței civile nr.80/01.02.2008 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimații - pârâți:MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA,cu sediul în mun. C,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în mun.C,-,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea, nr.2. sector 6,PARCHETUL PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, cu sediul în B,--14, sector 5,DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81 și intimatul - chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
- -
2 ex./05.06.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Spiridon Eleonora, Costea Monica
