Pretentii civile. Speta. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar civil nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.461/CM
Ședința publică din data de 30.05.2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Spiridon Eleonora
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.338/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul procesual ales în T,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor de risc și suprasolicitare neuropsihică 50%.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, învederând că recursul pârâtului Ministerul Justiției este formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru iar recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a înaintat recursul la data de 05.04.2008, hotărârea fiindu-i comunicată la data de 24.03.2008. Totodată arată că intimatele reclamante au precizat prin adresa înaintată la dosar că nu înțeleg să formuleze întâmpinare și solicită judecata cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct.2 pr.civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamantele, și, judecători în cadrul Tribunalului Tulcea, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Tulcea și Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata actualizată la zi, în raport de indicele de inflație, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru o perioadă de 3 ani în urmă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
Prin cererea completatoare depusă la dosar reclamantele au solicitat în plus față de capetele de cerere invocate în acțiunea inițială obligarea Serviciului contabilitate din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA să opereze în carnetele de muncă sporul de solicitate neuropsihică în acord cu hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză.
În motivare, reclamantele au arătat că în perioada 01.09.2004 - 01.02.2007 au funcționat ca judecători la Tribunalul Tulcea și la instanțele arondate acestuia, iar potrivit dispozițiilor artr.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai arătat că, ulterior, prin art.50 din OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost însă înlăturată prin art.41 din OUG 27/2006, prin faptul că acest din urmă act normativ a abrogat în totalitate OUG 177/2002.
În condițiile în care OUG 177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea 50/1996, iar în art.41 din OUG nr.27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG 177/2002, nu și Legea 50/1996, rezultă că dreptul prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 a existat și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare magistraților până la data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare OG 8/2007, care a abrogat Legea 50/1996.
Au susținut reclamantele că acțiunea este întemeiată, cu atât mai mult cu cât un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un act normativ de aceeași forță juridică.
Mai mult decât atât, condițiile caracterizate de legiuitor la data adoptării Legii 50/1996, ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, au în vedere anumite criterii de referință care, nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât în prezent judecătorii își desfășoară activitatea în condiții ce duc chiar la creșterea celor doi factori de risc și ca atare, acordarea sporului de 50% este legală, iar acțiunea formulată este întemeiată.
Pârâtul, Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că dispozițiile OUG nr.177/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, invocate de reclamante, nu au incidență în cauză atât timp cât, așa cum s-a arătat mai sus, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogată expres și total încă din anul 2000, prin OG nr.83/2000.
Adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu prevederile Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, orice cheltuială din bugetul celorlalte părți este dispusă de autoritatea în cauză, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să poată decide întrucât între aceste instituții nu există relații de prepușenie astfel încât obligația uneia să fie opozabilă celeilalte.
In elaborarea, aprobarea și execuția bugetului Ministerului Justiției, Ministerului Economiei și Finanțelor nu are nici un atribut,pe considerentul că autoritatea în cauză se bucură de autonomie deplină astfel că admiterea cererii de chemare în judecată cu privire la Ministerul Economiei și Finanțelor nu are temei.
Prin sentința civilă nr.338/06.02.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiuneași a obligat pârâții să plătească în solidar reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar prev.de art. 47 din Legea nr.50/1996 pentru perioada 6 septembrie 2004- decembrie 2007,actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, a fost obligat Ministerul Finanțelor publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
A fost obligată Curtea de Apel să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut,în esență,că
potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
S- reținut că potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Rațiunea pentru care legiuitorul român a considerat că reclamantelor li se cuvine acest drept este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupun și creșterea factorilor de risc, astfel încât a înțeles ca pe viitor să mențină reglementarea sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, in termen legal Ministerul justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor.
Recurentul pârât Ministerul Justiției a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie arătând ca art.47 Legea 50/1996 a fost abrogat total si explicit prin OG nr. 83/2000.
OG nr. 83/2000 a fost emisă in temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 si 3 din Constituția României și nu a vizat nici unul din domeniile rezervate legii organice.
Abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă doar o problema de legiferare pentru că doar legiuitorul poate stabili criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază anumitor categorii de salariați.
Recurentul pârât Ministerul Economiei si Finanțelor a criticat sentința tribunalului arătând că potrivit dispozițiilor Legii 500/2002 elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice reprezintă un complex de activități proprii care, in final, sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Ministerul Economiei si Finanțelor nu decide asupra bugetelor ministerelor astfel incât este nefondată cererea de obligare la plata sumelor solicitate.
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici Curtea apreciază nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, s-a stabilit că,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază.
Textul menționat a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000, însă abrogarea s-a realizat cu încălcarea limitelor delegării legislative stabilite în mod explicit prin Legea nr. 125/2000, întrucât prin art. 1 pct. Q 1 din acest act normativ, Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, iar nu și pentru abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 a fost emisă pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar nu și pentru abrogarea unor prevederi ale legii, în condițiile art. 56 alin. 2 și art. 63 din Legea nr. 24/2000.
Abrogarea dispozițiilor privind acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică nu a fost justificată in nicio modalitate; suprimarea unui drept salarial recunoscut trebuie să fie impusă de un scop legitim si trebuie urmată de luarea unor măsuri în compensare.
Ori, faptul că a existat o creștere salarială care a coincis cu eliminarea acestui spor nu poate constitui un argument în acest sens și nu demonstrează existența scopului legitim.
Eliminarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică generează o situație de discriminare a magistraților, în raport de alte categorii socio-profesionale salarizate în sistem bugetar. Vor fi avute în vedere, în acest context, dispozițiile art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, art. 10 din nr.OUG 65/1999 privind salarizarea personalului AVAS si art. 15 din nr.OUG 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
De altfel si Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/10.03.2008, în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a reținut că prin prevederile din nr.OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare iar dispozițiile art.47 din /1996 nu și-au încetat aplicabilitatea.
În contextul dat de art. 329 alin. 3 cod procedură civilă, soluția pronunțată asupra acestei probleme de drept interpretate și dezlegate în mod diferit de instanțele judecătorești, asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii în materie și devine obligatorie pentru instanțe, în spețele identice avute pe rol.
Prin urmare, față de considerentele sus expuse Curtea apreciază neîntemeiate criticile recurentului pârât.
Recursul declarat de Ministerul Economiei si Finanțelor este nefondat având în vedere că în cauză, nu s-a reținut calitatea sa de angajator si nici faptul că i-ar reveni obligații in calitate de parte a raportului de muncă dintre acesta și reclamanți ci, s-a avut in vedere că, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Întrucât, plata sumelor solicitate prin acțiune se poate face numai după alimentarea cu fonduri a Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice, în mod corect prima instanță a admis cererea de chemare în judecată a acestuia din perspectiva obligării acestuia la alocarea fondurilor bugetare aferente plăților cuvenite reclamantelor.
Pentru considerentele sus arătate, în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.338/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul procesual ales în T,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Ptr. judecător - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Vicepreședinte de instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.-jud.-/06.08.2008
- gref.-
07.08.2008/2 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Spiridon Eleonora, Costea Monica
