Drepturi salariale (banesti). Decizia 479/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 479
Ședința publică din data 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții:, C, toți cu domiciliu în municipiul B,-, împotriva sentinței civile nr. 166 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat G pentru recurenți, lipsă fiind aceștia și reprezentanții pârâtei Curtea de Conturi a României și a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, pune în discuție nepronunțarea față de cererea de chemare în garanție a acestuia.
Avocat G pentru recurenți, având în vedere excepția invocată, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr. 4345/40/ din 16.10.2008, reclamanții, -, C, -, și -, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea acesteia la:
1. plata diferențelor dintre indemnizațiile lunare legal cuvenite, calculate funcție de coeficientul de multiplicare prevăzut pentru controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi B și indemnizațiile primite de la data de 1 noiembrie 2000, până la executarea hotărârii judecătorești;
2. plata diferențelor dintre premiile anuale legal cuvenite conform recalculării indemnizațiilor solicitate prin prezenta cerere și premiul acordat, de la data de 1 noiembrie 2000 până la executarea hotărârii judecătorești;
3. corectarea încadrărilor salariale ale controlorilor financiari pentru perioada menționată, la nivelul indemnizațiilor lunare solicitate prin prezenta cerere, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu rectificarea corespunzătoare a înregistrărilor în carnetul de muncă;
4. plata drepturilor bănești reprezentând majorarea cu 75% a indemnizației de bază, de la data de 14 martie 2005 până la executarea hotărârii judecătorești, majorare prevăzută de Legea nr. 490/2004;
5. obligarea pârâtei la recunoașterea și la plata acestor drepturi salariale pentru viitor, pe toată durata existenței raportului de muncă;
6. actualizarea cu coeficientul de inflație, calculată de la data la care trebuiau plătite sumele solicitate și până la achitarea integrală a acestora.
Motivând acțiunea reclamanții au susținut că stabilirea diferențială a coeficienților de multiplicare pentru controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi B față de cei din județe - a fost realizată prin dispozițiile nr.OUG 160/2000 și a fost menținută în toate actele normative ulterioare cu privire la salarizarea controlorilor financiari.
Prin aplicarea acestor prevederi normative, au susținut reclamanții că s-a creat o inegalitate vădită între controlorii financiari din Camera de Conturi a municipiului B și cei din Camerele de conturi județene, având ca rezultat producerea unui tratament diferențiat și injust pentru funcții identice, contrar prevederilor art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 1 alin. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. Aceasta întrucât potrivit art. 136 din Legea nr. 94/1992, Camera de Conturi a municipiului B se asimilează cu Camerele de conturi județene.
Conform dispozițiilor aceleași legi, nr.HG 33/2003, nr.HG 175/2005, Codului etic al profesiei și fișei postului, toți controlorii financiari au aceleași sarcini de serviciu, desfășoară aceleași activități de control, participă la aceleași proceduri de valorificare a constatărilor din actele de control/audiat și sunt supuși acelorași restricții și incompatibilități, invocând și decizia nr. VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Cu privire la capătul de cerere, precizat la pct. 4 și 5, reclamanții au arătat că prin Legea nr. 200/2005, pe lângă Curtea de Conturi a României a fost constituită Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada post-aderate.
Prin Legea nr. 490/2004 și nr.HG 170/2005 s-a instituit majorarea salariilor de bază cu 75% în exclusivitate controlorilor financiari din cadrul Autorității de Audit, structură fără personalitate juridică, asemenea Camerei de Conturi
Prin neaplicarea și pentru reclamanți a prevederilor art. 3 din Legea nr. 490/2004 și art. 3 din nr.HG 170/2005 s-a creat o diferențiere între aceste categorii de controlori financiari, fiind ignorat principiul nediscriminării prevăzut de art. 5 din Codul muncii și art. 16 alin. 1 din Constituția României, precum și de reglementările internaționale susmenționate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 2000 - 2005, iar cu privire la fondul cauzei a arătat că potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a reclamanților se stabilește prin lege. Or, de la 1 noiembrie 2000, coeficienții de multiplicare pentru calculul indemnizațiilor acestora au fost stabiliți în mod diferențiat de legiuitor - prin anexele la.OUG nr. 160/2000, Legea nr. 233/2006, nr.OG 27/2007, aprobată prin Legea nr. 219/2007 și nr.OG 14/2008, aprobată prin Legea nr. 237/2008 - fiind dreptul și opțiunea exclusivă a acestuia de a face diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale, în acest sens evocând și deciziile nr. 108/2006 și nr. 706/2007 ale Curții Constituționale.
Drept urmare, întrucât misiunea constituțională a instanțelor de judecată este aceea de a realiza justiția conform art. 126 alin. 1 din Constituție, adică de a soluționa litigiile, aplicând legea - cum a statuat un caracter general și obligatoriu și Curtea Constituțională în deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008 - prin admiterea primului capăt de cerere, a apreciat pârâta că instanța ar încălca principiul separației puterilor consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, invocând și Hotărârea nr. 391/11.03.2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cât privește pretențiile pentru plata sporului de 75% la indemnizația de bază lunară, pentru controlorii financiari, a arătat că prin lege se stabilește personalul care este îndreptățit la acordarea acestui spor, în raport de atribuțiile specifice acestei categorii de personal, iar neacordarea controlorilor financiari nu constituie o încălcare a prevederilor nr.OG 137/2000.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată, acesta să fie obligat la asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor către reclamanți.
Ministerului Economiei și Finanțelor, prin B, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Curtea de Conturi a României, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 166 din 3 februarie 2009 dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, -, C, -, și -, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, acțiune având ca obiect pretenții bănești și rectificare carnet de muncă, pentru perioada ulterioară datei de 14.10.2005.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Susținând recursul reclamanții au arătat că prin Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, s-a stabilit că până la intrarea în vigoare a legii speciale privind salarizarea personalului Curții de Conturi, funcțiile de conducere și de execuție de specialitate sunt asimilate funcțiilor prevăzute în Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești și, respectiv, în Legea nr. 53/1991 privind salarizarea senatorilor, deputaților și personalului din aparatul Parlamentului României, conform anexei, că prin nr.OUG 160/2000 s-au încălcat principiul legii organice de organizare și funcționare a Curții de Conturi, dar și principiile stabilite prin Legea nr. 50/1995, prin stabilirea diferențiată a indemnizațiilor salariale în funcție de locul desfășurării activității, ignorându-se principiile Constituției și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Drept consecință au solicitat calcularea indemnizațiilor pe baza coeficienților stabiliți de lege pentru controlorii financiari ai Camerei de Conturi
Cât privește majorarea de 75% a indemnizațiilor salariale, reclamanții au susținut că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acțiunii acestora, concluzionând că și-au întemeiat acțiunea pe nr.OUG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea discriminării, dar fundamentul juridic al cererii nu este reprezentat de actul normativ sus menționat, ci de prevederile Legii organice privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și Legea nr. 50/1995, care nu prevăd diferențieri salariale pentru controlorii financiari în funcție de locul în care își desfășoară activitatea. În consecință, contrar celor reținute de prima instanță, nici în acest caz nu sunt aplicabile prevederile general obligatorii ale Deciziilor nr. 818-821/2008 ale Curții Constituționale, arătând că temeiul juridic al acțiunii îl constituie Legea nr. 94/1992 și Legea nr. 50/1995, prin care nu s-au stabilit diferențieri salariale în funcție de locul desfășurării activității, acțiunea nefiind întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2007, nefiind citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au susținut că au fost invocate prevederile legislației europene, întrucât nr.OUG 160/2000, aprobată prin Legea nr. 711/2001 au încălcat prevederile Legii nr. 94/1992 și a Legii nr. 50/1995, prevederile condtituționale și ale Legii nr. 24/2000, reclamanții invocând și ignorarea dispozițiilor nr.OUG 1/2006, precum și a practicii judiciare în acest domeniu.
Recursul motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă este întemeiat, dar pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că în cauză, pârâta Curtea de Conturi a României a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în eventualitatea în care se va admite cererea de chemare în judecată, această unitate să asigure fondurile necesare, pentru plata drepturilor solicitate, invocând dispozițiile Legii nr. 500/2002 cu privire la repartizarea fondurilor destinate salarizării.
Prin sentința civilă nr. 166 din 3 februarie 2009, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel încât, în raport de prevederile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, cu consecința casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, C, -, și -, împotriva sentinței civile nr. 166 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Casează sentința susmenționată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 13.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Biciușcă Ovidiu, Sas Laura
