Drepturi salariale (banesti). Decizia 478/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 478
Ședința publică din data 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC LOCAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ B, cu sediul în municipiul B,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 197 din 9 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei - Primăria municipiului B și reclamanta intimată .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentei a depus la dosar procesul verbal de control nr. 7465 din 23.09.2008 anexele 1 și 2 la procesul verbal de control nr. 7465 din 23.09.2008 și a precizat că în urma controlului făcut de reprezentanții ITM B nu s-au constatat nereguli privind salarizarea angajaților.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentă, a depus la dosar concluzii scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată întrucât contractul colectiv de muncă de care se prevalează reclamanta a fost încheiat la nivel de ramură sanitară și nu de ramură sanitară și asistență socială iar unitatea nu este semnatara contractului. Totodată a precizat că Serviciul Public Local De Asistență Socială B are personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local B și nu al consiliului județean, membru al structurii asociative Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România, semnatar al contractului și instanța de fond greșit a obligat la plata celui de-al 13-lea salariu.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 7.07.2008 pe rolul tribunalului Botoșani - Secția civilă, sub nr-, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primăria municipiului B prin care a solicitat acordarea premiului anual (al treisprezecelea salariu) aferent ultimilor trei ani.
În motivare, a arătat că a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu pârâta, ca asistent personal pentru fiul ei. Conform art. 36 din Legea nr. 448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, asistentul personal are dreptul la salariul pe de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi precum și la spor de vechime, respectiv alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Conform art. 26 din Legea nr. 486/2006 plata premiului anual aferent anului 2007 pentru personalul din instituțiile publice se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2008.
La 17.10.2008 reclamanta a reiterat motivele acțiunii și a precizat, în plus, că Primăria comunei a acordat cel de-al 13-lea salariu pe anul 2007 unei asistente personale, același lucru făcându- și Primăria sectorului 4 A depus în acest sens statele individuale de plată ale numitelor și, angajate ale celor două primării.
La data de 13.11.2008 pârâta Primăria municipiului Bai nvocat excepția lipsei calității procesual pasive arătând că reclamanta este angajată a Serviciului Public Local de Asistență Socială B, înființat în anul 2003.
Pe fondul cauzei a apreciat că art. 37 din Legea nr. 448/2006 prevede că asistenții sociali nu sunt îndreptățiți să beneficieze de al 13-lea salariu.
La data de 26.11.2008 reclamanta a adus la cunoștință că nu știut despre faptul angajării la Serviciul Public Local de Asistență Socială B și ca urmare a solicitat introducerea în cauză a acestui serviciu.
Ca urmare, prin încheierea de ședință din 2.12.2008, s-a dispus introducerea în cauză a
Pentru termenul din 12.01.2009 acesta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A confirmat că reclamanta este angajata acestui serviciu și a precizat că art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006 nu presupune acordarea celui de-al 13-lea salariu. Acest lucru reiese și din prevederile art. 26 din Legea nr. 486/2006 atâta timp cât premiul anual despre care se face vorbire în acest text nu poate fi încadrat în categoria sporurilor.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța de fond a constatat că Primăria municipiului B nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei de la poziția 88 a fost preluată prin reorganizare, începând cu 1.04.2003 de din cadrul Consiliului Local
Prin sentința civilă nr. 197 din 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului B și a fost respinsă acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive; a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială B să plătească reclamantei cel de-al 13-lea salariu pentru anii 2005, 2006, 2007.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 37 din Legea nr. 448/2006, drepturile salariale ale reclamantei sunt stabilite în raport cu retribuția pe care trebuie să o primească un asistent social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi. Această categorie de personal este salarizată potrivit OUG nr. 24/2000, în care nu se face referire la acordarea celui de-al 13-lea salariu, dar drepturile salariale ale acestei categorii profesionale sunt guvernate și de contractele colective de muncă încheiate la nivel național, la nivel de ramură, grup de unități sau, unitate, după caz, acte ce sunt obligatorii pentru părțile contractante.
În ceea ce privește perioada 2005-2006 avută în vedere de reclamantă au fost în vigoare prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială nr. 2678/14 din 12 decembrie 2005, publicat în Of. nr. 2 din 31.01.2006, partea a V-a, prin care s-a prevăzut că este obligatorie acordarea premiului anual (al 13-lea salariu), plată ce urma să se facă după sfârșitul anului calendaristic, adică la începutul anului 2006, respectiv 2007 pentru anii precedenți.
Conform art. 8 alin. 1 din acesta, contractele colective de muncă la nivel de unități, instituții sanitare și/sau de asistență socială, precum și contractele individuale de muncă nu vor putea prevedea drepturi sub limitele prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară iar potrivit art. 94 alin. 2 lit. a, drepturile salariale cuprind și al 13-lea salariu care va fi plătit odată cu achitarea acestuia pentru personalul finanțat de la bugetul de stat.
Pentru anul 2007 fost încheiat un contrat colectiv de muncă chiar cu privire la ramura asistenței sociale care a prevăzut acordarea premiului anual în aceleași condiții cu contractul anterior evocat, respectiv la începutul anului 2008 pentru anul 2007, actul fiind publicat sub nr. 591/16 din 26.XI.2007, în Of. nr. 19 din 8.12.2007, partea a -V- În art. 88 alin. 2 s-a stabilit că drepturile salariale cuprind și premiul anual (al 13-lea salariu), care va fi plătit în primul trimestru al anului pentru anul anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Serviciul Public Social de Asistență Socială B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că sub nr. 2678/14/12.12.2005 a fost înregistrat Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și nu de ramură sanitară și asistență socială.
A mai arătat recurenta că nu a fost invitată la negocierile ce s-au purtat în vederea adoptării și semnării Contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială nr. 591/2007.
De asemenea a arătat că pretențiile bănești solicitate de reclamantă nu se încadrează în enumerarea făcută de legiuitor în art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006.
Arată recurentul că și B, prin adresa nr. 2127/17.04.2008, a comunicat reclamantei faptul că nu poate beneficia de la 13-lea salariu.
A expus recurentul pe larg argumente în sprijinul motivelor de recurs invocate.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. HG nr. 427/2001, Legea nr. 448/2006 și Legea nr. 486/2006.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, dispune ca, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are dreptul la salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii.
În contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2678/14/12.12.2005, se precizează că își produce efectele pentru ramura sanitară, iar pentru subramura de asistență socială urmează să se negocieze pentru încheierea unui contract colectiv de muncă.
Astfel, în acest contract colectiv se menționează clar și neechivoc că nu-și produce efectele la nivel de ramură de asistență socială.
Art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede că produc efecte clauzele contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Față de aceste considerente, reține Curtea că produc efecte clauzele contractului colectiv nr. 2678/14/12.12.2005 numai pentru salariații încadrați în unitățile din ramura sanitară și nu pentru ramura de asistență socială.
În condițiile în care OUG nr. 24/2000 nu impune acordarea celui de-al 13-lea salariu, pretențiile reclamantei, aferente anilor 2005 - 2006 sunt neîntemeiate.
La nivelul unităților de asistență socială a fost încheiat contractul colectiv de muncă nr. 591/2007, pe perioada 2007 - 2009.
Prin art. 88 alin. 2 lit. a din acest contract s-a dispus că drepturile salariale cuprind premiul anual (al 13-lea salariu), care ar fi plătit în primul trimestru al anului pentru anul anterior.
Potrivit dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit.c din Codul muncii, coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. din Legea nr. 130/1996, clauzele acestui contract produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Astfel, este lipsit de relevanță, faptul că a fost sau nu recurentul invitat la negocieri, în condițiile în care clauzele acestui contract colectiv de muncă produc efecte față de toți salariații din ramura de asistență socială, așa cum impun dispozițiile legale mai sus arătate.
Atât timp cât art. 37 alin. 1 lit. din Legea nr. 448/2006 stabilește că asistentul personal are dreptul la salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, iar art. 88 alin. 2 lit. a din Contractul colectiv de muncă nr. 591/2007 dispune ca drepturile salariale ale personalului angajat în unitățile de asistență socială cuprinde și al 13-lea salariu, rezultă că reclamanta este îndreptățită la plata premiului anual pentru anul 2007.
Adresa nr. 2127 din 17.04.2008 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă B nu are relevanță în cauză, în condițiile în care pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, reclamanta trebuie să beneficieze de plata celui de-al 13-lea salariu pentru anul 2007.
Față de aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3.pr.civ. și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul, să modifice în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâtul recurent să plătească reclamantei cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007 și va respinge cererea de plată a celui de-al 13-lea salariu pentru anii 2005-2006, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC LOCAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 197 din 9 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința civilă nr. 197 din 9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-, în sensul că admite în parte acțiunea, obligă pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială B, să plătească reclamantei cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007.
Respinge cererea de plată a celui de-al 13-lea salariu pentru anii 2005-2006, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. judecător
, pensionat,
semneaza președintele
instanței
Red.
Judec. fond:,
Dact., 2 ex. 8.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Biciușcă Ovidiu, Sas Laura
