Drepturi salariale (banesti). Decizia 511/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 511 din 11 iunie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 iunie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan Camelia Viziteu Niculina Țiț
- - -
- - -
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și pârâta MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr. 15 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constată că în cauză au fost promovate două recursuri:
- recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru, cu împuternicire de reprezentare aflată la fila 5 dosar recurs;
- recursul promovat de MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, declarat în termen, motivat, legal scutit de taxa judiciară de timbru și semnat personal de recurenți.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată având în vedere și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, trecând la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.15/15.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacău, a admis prescripția dreptului material la acțiune, a respins cererea reclamantelor privind acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004 - 29.03.2004 ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău - județul
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților, -
A admis în parte acțiunea reclamantelor, -, și toți cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău str. - nr. 2 jud. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu sediul B- sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu sediul în B str. - nr. 2 jud. B.
Au fost obligați pârâții să acorde reclamantelor sporul prevăzut de art. 3 din nr.OG 19/2006 începând cu 02.02.2006 la zi, în suma actualizată cu indicele de inflație precum și pe viitor.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu sediul în B str. - nr. 2 jud. B să efectueze în carnetele de muncă al reclamantelor mențiunile corespunzătoare.
fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B ---3 să aloce fondurile necesare achitării drepturilor menționate.
S-a respins în principiu cererea de intervenție formulată de cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău str. - nr. 2 jud. și dispune înregistrarea separată a acestei cereri cu repartizare aleatorie.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Privind excepția prescripției dreptului material la acțiune a perioadei 01.01. - 29.03.2004, instanța a admis-o,întrucât, față de data introducerii acțiunii - 30.03.2007, față de dispozițiile art.3 167/1958 și ale art.283 lit.c) din Codul muncii, pentru perioada mai sus indicată dreptul material la acțiune este prescris.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu exista raporturi de muncă și în consecință a fost rspinsă acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin adresa nr. - a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău (fila 107 dosar) rezultă că reclamanții posedă certificate " " de acces la informații clasificate, a căror validitate este septembrie 2004 - septembrie 2008.
Instanța a reținut existența unei discriminări în raport de alte categorii salariale cuprinse în art.3 din nr.OG19/2006, nr.OG6/2007, art.26, art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii, art.2 alin.1 -3 din nr.OUG 137/2000.
S-a apreciat ca fondată acțiunea reclamantelor numai pentru perioada 2.02.2006 la zi față de invocarea nr.19/2006.
Întrucât reclamanta s-a pensionat cu data de 30 noiembrie 2005, acțiunea acestora este nefondată.
Este justificată și chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, care asigură fondurile necesare executării hotărârii.
Referitor la intervenția în nume propriu a intervenientului, s-a respins în principiu pentru lipsa raportului de muncă direct între părți.
Au promovat recurs pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, critică soluția dată ca nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă de temei legal, interpretarea și aplicarea greșită a legii, încălcarea competenței altei instanțe, solicitând casarea și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, fie rejudecarea de către Judecătoria Bacău.
Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă intimații reclamanți au solicitat acordarea sporului de 15% din salariul lunar brut, reprezentând spor de confidențialitate, începând cu data de 01.04.2004 și pe viitor, drept salarial reactualizat cu indicele de inflație de la data executării judecătorești; totodată, au solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în canetele de muncă, și obligarea Ec. la asigurarea fondurilor bugetare necesare achitării dreptului solicitat.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23/1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin raportare la o serie de acte normative ( Legea nr. 444/2006, nr.OG 6/2007, 656/2002, modificată prin Legea nr. 405/2002, Legea 656/2002) prin care sporul de confidențialitate a fost recunoscut cadrelor militare, categoriilor de funcționari publici, și personal din cadrul unor instituții publice cum ar fi: Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Consiliul Național pentru Combaterea, Discriminării, aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Consiliul Legislativ, etc.
Susținerile intimaților - reclamanți, întemeiate pe existența unei situații de discriminare în raport de categoriile socio-profesionale anterior menționate, nu pot fi reținute în contextul în care dreptul salarial pretins nu este stipulat expres de lege, iar împrejurarea că, în exercitarea funcțiilor deținute aceștia, au obligația de a păstra secretul activităților și datelor utilizate, a fost avută în vedere de legiuitor la momentul stabilirii modului de salarizare a acestei categorii de personal.
Personalul din sistemul autorității judecătorești și drepturile acestora au regim de salarizare distinct față de alte categorii de salariați din sistemul bugetar salarial, care prin diferite acte normative speciale au beneficiu unui spor de confidențialitate. Din analiza dispozițiilor legale, ce reglementează activitatea acestor categorii de personal reiese că sporul de confidențialitate de 15 % este acordat prin acte normative speciale prin prisma atribuțiilor speciale pe care aceștia le exercită, respectiv protecția informațiilor clasificate, așa cum sunt reglementate de Legea nr. 182/2002.
Categoriile de persoane care au acces la aceste informații sunt strict reglementate de lege, fiind verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații și incluse într-un sistem permanent de pregătire și perfecționare, la intervale regulate, potrivit standardelor naționale de protecție (art.8 din Legea nr. 182/2002).
Mai mult, persoanele care au acces și lucrează cu astfel de informații sunt supuse unei proceduri de autorizare, în baza căreia primesc un certificat de securitate, documente care atestă verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate.
Din analiza dispozițiilor amintite prin raportare la Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, rezultă că personalul auxiliar de specialitate nu are acces și nici nu este autorizat să lucreze cu informații de natura celor prevăzute de Legea nr. 182/2002 și nici atribuții asemănătoare personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și alte categorii de funcționari publici, respectiv cei din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, categorii de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
Păstrarea secretului în legătură cu informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor specifice nu echivalează cu obligațiile personalului arătat mai sus, diferența fiind dată de genul informațiilor respective (informații clasificate sau nu).
Astfel, diferența de tratament între cele două categorii de persoane este obiectiv justificată de atribuții diferite pe care le exercită în legătură cu munca lor, neexistând o situație echivalentă între aceștia, cu alte cuvinte nu există o soluție comparabilă între cele două categorii de persoane.
Pe de altă parte din dispozițiile art.5 și art.6 Codul muncii și din dispozițiile OG nr. 137/2000 rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între diferența de tratament și criteriile de discriminare interzise de lege ori în acest caz nu se poate identifica o legătură de cauzalitate între acestea și tratamentul diferențiat.
Față de toate aceste considerente, pretenția recurenților-reclamanți de a li se acorda sporul de 15% neprevăzut de lege în ceea ce îi privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, nu are fundament legal, iar neacordarea acestuia nu duce la încălcarea principiului salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Se reține totodată că, acordarea acestui spor pentru categoriile de personal ce își desfășoară activitatea în instituțiile publice invocate de reclamanți are în vedere doar anumite activități specifice, efectuate doar de o parte dintre aceste categorii, care operează cu informații clasificate, sporul nefiind acordat tuturor persoanelor ce aparțin acestei categorii de funcții, ci doar celor menționați în art. 3 din nr.OG 3/2006.
Nu se poate reține, în speță, existența unei situații de discriminare sub aspectul neacordării sporului de confidențialitate, între reclamanți și categoriile de personal învederate de aceștia, întrucât în contextul în care activitatea nu se desfășoară în condiții similare sau asemănătoare, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hot. nr. 232/23.08.2007 conform căreia diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea legiuitorului sub aspectul salarizării, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Prin Hotărârea nr. 415/27.11.2007, Hotărârea 232/29.08.2007 și Hotărârea nr. 437/05.11.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s- pronunțat, cu aceeași argumentație, potrivit căreia nu există tratament discriminatoriu în sensul art. 2 din nr.OG 137/2006, ca urmare a neacordării aceluiași spor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
De altfel, însăși jurisprudența CEDO ( HOTĂRÂREA în cauză INCZE contra Austriei din 25.05.1995) statuează că noțiunea de discriminare, în sensul art. 14 din Convenția europeană a drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se crede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impune să-i fie acordat un tratament mai favorabil. A distinge nu înseamnă a discrimina.
Potrivit CEDO, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ( în acest sens Hotărârea CEDO; Fredin contra Suediei 1991, Hoffman contra Austriei 1993, și Scalabrino contra Italiei 1995).
In raport de dispozițiile art. 41 alin.4 din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carte Socială Europeană, revizuită, art. 7 lit. a pct. 1 din Patul cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale și art. 1 alin.2 lit. i din nr.OG 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
Ori, în sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau în același nivel de activitate, fiind posibile deosebiri întemeiate pe baze obiective și, rezonabile între ramuri, domenii sau nivele fără a se pune în discuție problema existenței unui tratament discriminatoriu.
Se reține, totodată, că, însăși Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a recunoscut legiuitorului îndrituirea de a stabili anume sporuri, premii periodice, indemnizații, prime, alte stimulente, pe care le poate diferenția în raport de diferitele categorii de personal și diferite instituții publice.
Având în vedere cele anterior arătate apreciind că, în speță, nu se poate reține existența unei situații de discriminare între reclamanți și categoriile de personal din instituțiile publice invocate, prin neacordarea sporului de confidențialitate, că, în cauză, nu există o bază normativă în acordarea sporului anterior menționat, instanța, în temeiul art. 3121Cod procedură civile, art. 312 admite recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
In ce privește motivul de recurs invocat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - referitor la necompetența tribunalului dea soluționa pricina ca instanță de fond, acesta urmează a fi înlăturat ca neîntemeiat, în condițiile în care litigiul are caracterul unui litigiu de muncă cenzurabil pe calea Legii 168/2000 în contextul în care, dreptul pretins de reclamanți vizează relațiile contractuale de muncă derulate cu recurentul.
În coroborarea acelorași argumente, va fi admis și recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursurile promovate de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PIBLICE B și pârâta MINISTERUL PUBLI CX, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr.15 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.15/2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor, și.
Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /16.06.2008
Tehn.- / 3 ex.
16.06.2008/18.06.2008.
Președinte:Elena Pașcan Camelia Viziteu Niculina ȚițJudecători:Elena Pașcan Camelia Viziteu Niculina Țiț
