Pretentii civile. Speta. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 508 din 11 iunie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 iunie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTORI: Elena Pașcan, Camelia Viziteu Niculina Țiț
- - -
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI și pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.66 din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Față de lipsa apărătorului intimaților-reclamanți, se lasă cauza pentru a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind părțile.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune împuternicire avocațială, cu precizarea că avocat la termenul anterior l-a substituit și că azi reprezintă pe toți intimații-reclamanți. Motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Instanța, constată cauza în stare de judecată, nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea celor două recursuri cu motivarea reținută de instanța de fond și menținerea acestei hotărâri ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.66/D din 6.02.2008, dosar nr-, Tribunalul Bacăua respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
A admis excepția prescripției.
A respins acțiunea pentru perioada 1.01.2004 - 30.05.2004, ca prescrisă.
A admis în parte acțiunea reclamantelor, și și în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să plătească reclamantelor sporul de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază conform art. 3 din nr.OG19/2006 începând cu 02.02.2006 la zi pentru, iar pentru, 10.05.2006 la zi în sumă actualizată cu indicele de inflație precum și pe viitor pentru toate reclamantele.
A obligat Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare achitării drepturilor menționate.
A respins cererea reclamanților de acordare a sporului de până la 15% din salariul de bază pentru perioada 30.05.2004 - 02.02.2006, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.19 din Legea nr.500/2002, privind Finanțele Publice - Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la titularul bugetar și anume, pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost adoptate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici, cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 al. l din OG nr.6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți in Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
In aceeași ordine de idei, prin art.20 al.3 din Legea nr.656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute expres în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranța Națională.
Însăși nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art.30 al.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil si similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Mai mult decât atât, o bună parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în cadrul urmăririi penale efectuate în diferite cauze penale (exemplu ofițeri specializați din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).
Constată că magistrații (judecători și procurori) care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective beneficiază.
De asemenea, unii magistrați procurori, respectiv procurorii militari și cei detașați în plenul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de sporul respectiv, conform actelor normative amintite.
În raport de dispozițiile art.16 din Constituția României, decizia nr.447/15.09.2005 a Curții Constituționale și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului s-a apreciat că fondată în parte, reclamantele având vocație la acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază doar de la data intrării în vigoare a Legii 444/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006, despăgubiri ce vor fi reactualizate la rata inflației.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B.
Ministerul Justiției critică soluția ca fiind dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești pentru lipsa temeiului legal cu aprecierea greșită a existenței unei discriminări.
În drept s-a invocat dispozițiiile art.304 pct.4, pct.9. S-a solicitat respingerea acțiunii.
II. Ministerul Economiei și Finanțelor prin împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice B, invocă lipsa calității procesuale ca și chemat în garanție, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă intimații reclamanți au solicitat acordarea sporului de 15% din salariul lunar brut, reprezentând spor de confidențialitate, începând cu data de 01.04.2004 și pe viitor, drept salarial reactualizat cu indicele de inflație de la data executării judecătorești; totodată, au solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în canetele de muncă, și obligarea Ec. la asigurarea fondurilor bugetare necesare achitării dreptului solicitat.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23/1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin raportare la o serie de acte normative ( Legea nr. 444/2006, nr.OG 6/2007, 656/2002, modificată prin Legea nr. 405/2002, Legea 656/2002) prin care sporul de confidențialitate a fost recunoscut cadrelor militare, categoriilor de funcționari publici, și personal din cadrul unor instituții publice cum ar fi: Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Consiliul Național pentru Combaterea, Discriminării, aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Consiliul Legislativ, etc.
Susținerile intimaților - reclamanți, întemeiate pe existența unei situații de discriminare în raport de categoriile socio-profesionale anterior menționate, nu pot fi reținute în contextul în care dreptul salarial pretins nu este stipulat expres de lege, iar împrejurarea că, în exercitarea funcțiilor deținute aceștia, au obligația de a păstra secretul activităților și datelor utilizate, a fost avută în vedere de legiuitor la momentul stabilirii modului de salarizare a acestei categorii de personal.
Personalul din sistemul autorității judecătorești și drepturile acestora au regim de salarizare distinct față de alte categorii de salariați din sistemul bugetar salarial, care prin diferite acte normative speciale au beneficiu unui spor de confidențialitate. Din analiza dispozițiilor legale, ce reglementează activitatea acestor categorii de personal reiese că sporul de confidențialitate de 15 % este acordat prin acte normative speciale prin prisma atribuțiilor speciale pe care aceștia le exercită, respectiv protecția informațiilor clasificate, așa cum sunt reglementate de Legea nr. 182/2002.
Categoriile de persoane care au acces la aceste informații sunt strict reglementate de lege, fiind verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații și incluse într-un sistem permanent de pregătire și perfecționare, la intervale regulate, potrivit standardelor naționale de protecție (art.8 din Legea nr. 182/2002).
Mai mult, persoanele care au acces și lucrează cu astfel de informații sunt supuse unei proceduri de autorizare, în baza căreia primesc un certificat de securitate, documente care atestă verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate.
Păstrarea secretului în legătură cu informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor specifice nu echivalează cu obligațiile personalului arătat mai sus, diferența fiind dată de genul informațiilor respective (informații clasificate sau nu).
Astfel, diferența de tratament între cele două categorii de persoane este obiectiv justificată de atribuții diferite pe care le exercită în legătură cu munca lor, neexistând o situație echivalentă între aceștia, cu alte cuvinte nu există o soluție comparabilă între cele două categorii de persoane.
Pe de altă parte din dispozițiile art.5 și art.6 Codul Muncii și din dispozițiile OG nr. 137/2000 rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între diferența de tratament și criteriile de discriminare interzise de lege ori în acest caz nu se poate identifica o legătură de cauzalitate între acestea și tratamentul diferențiat.
Față de toate aceste considerente, pretenția recurenților-reclamanți de a li se acorda sporul de 15% neprevăzut de lege în ceea ce îi privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, nu are fundament legal, iar neacordarea acestuia nu duce la încălcarea principiului salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Se reține totodată că, acordarea acestui spor pentru categoriile de personal ce își desfășoară activitatea în instituțiile publice invocate de reclamanți are în vedere doar anumite activități specifice, efectuate doar de o parte dintre aceste categorii, care operează cu informații clasificate, sporul nefiind acordat tuturor persoanelor ce aparțin acestei categorii de funcții, ci doar celor menționați în art. 3 din nr.OG 3/2006.
Nu se poate reține, în speță, existența unei situații de discriminare sub aspectul neacordării sporului de confidențialitate, între reclamanți și categoriile de personal învederate de aceștia, întrucât în contextul în care activitatea nu se desfășoară în condiții similare sau asemănătoare, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hot. nr. 232/23.08.2007 conform căreia diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea legiuitorului sub aspectul salarizării, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Prin Hotărârea nr. 415/27.11.2007, Hotărârea 232/29.08.2007 și Hotărârea nr. 437/05.11.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s- pronunțat, cu aceeași argumentație, potrivit căreia nu există tratament discriminatoriu în sensul art. 2 din nr.OG 137/2006, ca urmare a neacordării aceluiași spor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
De altfel, însăși jurisprudența CEDO (hotărârea în cauză INCZE contra Austriei din 25.05.1995) statuează că noțiunea de discriminare, în sensul art. 14 din Convenția europeană a drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se crede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impune să-i fie acordat un tratament mai favorabil. A distinge nu înseamnă a discrimina.
Potrivit CEDO, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ( în acest sens Hotărârea CEDO; Fredin contra Suediei 1991, Hoffman contra Austriei 1993, și Scalabrino contra Italiei 1995).
In raport de dispozițiile art. 41 alin.4 din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carte Socială Europeană, revizuită, art. 7 lit. a pct. 1 din Patul cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale și art. 1 alin.2 lit. i din nr.OG 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
Ori, în sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau în același nivel de activitate, fiind posibile deosebiri întemeiate pe baze obiective și, rezonabile între ramuri, domenii sau nivele fără a se pune în discuție problema existenței unui tratament discriminatoriu.
Se reține, totodată, că, însăși Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a recunoscut legiuitorului îndrituirea de a stabili anume sporuri, premii periodice, indemnizații, prime, alte stimulente, pe care le poate diferenția în raport de diferitele categorii de personal și diferite instituții publice.
Pentru argumentele expuse, Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu interpretarea greșită a legii, astfel că în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sentința este susceptibilă de modificare în tot, în sensul respingerii acțiunii.
Ca o consecință a respingerii acțiunii, se impune și admiterea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, în calitatea sa de chemat în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursurile promovate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.66 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.66 din 6.02.2008 a Tribunalului Bacău, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /17.06.2008
Tehn.- /3 ex.
17.06.2008/18.06.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu Niculina Țiț
