Drepturi salariale (banesti). Decizia 5121/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3668/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5121/
Ședința publică din data de 14 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin administrator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.7562 din data de 05.12.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16448/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 16 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004, lipsind intimata-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 08.07.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar.
Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar dovezi privind măsura insolveneței, respectiv certificat de grefă ce emană din partea Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009, din care rezultă faptul că asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 precum și confirmarea mandatului din partea administratorului judiciar.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata-reclamantă către recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists prin avocat.
Curtea pune în discuția recurentei-pârâte excepția tardivității declarării recursului invocată de către intimata-reclamantă, precum și a cererii de suspendare a judecății pricinii, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, formulate în cadrul apărărilor expuse pe cale de întâmpinare.
Recurenta-pârâtă prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, iar în ceea ce privește cererea de suspendare a judecății pricinii, solicită de asemenea, respingerea acesteia, conform art. 36 din Legea nr.85/2006.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității declarării recursului invocată pe cale de întâmpinare de către intimata-reclamantă, la dosar neexistând dovezi de comunicare a sentinței civile recurate, pentru a aprecia asupra împlinirii termenului de recurs de 10 zile.
Cât privește cererea de suspendare a judecății pricinii formulate de către intimata-reclamantă, conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, constată că nu este îndeplinită ipoteza acestei norme în recurs, având în vedere că debitorul împotriva căruia s-a deschis procedura insolvenței nu este în acest stadiu pârât împotriva căruia să înceapă valorificarea unei creanțe, ci chiar contestatorul creanței stabilite prin hotărâre executorie, pe care debitorul n-o poate contesta în procedura insolvenței, astfel că va respinge cererea de suspendare a judecății formulate de către intimata-reclamantă.
Recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7562/05.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA; a obligat pe pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anii 2005, 2006, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În considerente a reținut că în baza art. 168 alin. 1 încheiat la nivelul C, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește in CCM. pe anii 2004, 2005, 2006 si 2007. 2 al art. 168 din pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la, alineatul 2 al art. 168 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța a constatat din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art. 155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
Instanța a apreciat că reclamanta era îndreptățită să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1.
Apărarea pârâtei în sensul că au fost incluse în salariul de bază nu este fondată, pentru ca prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța să considere că această includere în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori. Modificarea clauzei contractuale invocată de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportata formularea alin 2 al art. 168 din CCM. pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut în anul 2003 "aceste suplimentari au fost incluse"; așadar, prin modificarea acestui articol se confirmă faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de baza doar pentru anul 2003 - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța, cu atât mai mult cu cât instanță o apreciază ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia paritară în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate.
În primul rând, instanța a apreciat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 și salariul de baza mediu constă în faptul ca valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a constatat din toata argumentarea Comisiei Paritare că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare precum și procedura de negociere a acestor drepturi convenita de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare clară și lipsită de echivoc a clauzelor contractuale în discuție cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1, neschimbata până în anul 2008 când, prin actul adițional la CCM la nivel înregistrat la S sub nr. 1090/22.02.2008 s-a menționat că acestea au devenit inaplicabile însă, potrivit dispozițiilor art. 25 alin 3 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, acest act adițional nu-și poate produce efectele decât pe viitor, de la data înregistrării sale la și în nici un caz retroactiv.
Interpretarea Comisiei paritare invocată de pârâtă în sensul că părțile au înțeles că prevederile alineatului 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu poate fi reținută de instanță câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978 cod civil - acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui și nu în sensul neaplicării sale.
Instanța a apreciat că interpretarea dată de Comisia paritară contravine și tezei a Il-a a alin. 1 al art. 168, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut niciodată loc și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia paritară, astfel încât sa fie în măsură sa aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult, nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantei.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
De altfel, deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi concludentă pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus în discuția părților de către instanța pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, părțile si-au exprimat clar poziția procesuala, arătând că nu înțeleg să administreze această proba.
În concluzie, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind acordarea sporurilor suplimentare de Paște și de C este întemeiată, drept pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007 și a drepturilor salariale suplimentare de C pentru anii 2005, 2006, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se menține valoarea reala a sumelor datorate reclamantei, cererea privind actualizarea sumelor este întemeiată, în caz contrar aceasta ar fi prejudiciată. Soluția se justifică față de dispozițiile art. 1082 și 1084 civ. pârâta fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantei, în speță neexistând o cauza străina exoneratoare de răspundere. Astfel, reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsită. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că printr-o motivare necorespunzătoare, în contradicție cu probele administrate în cauză, tribunalul admite cererea reclamantei, obligând societatea pârâtă la plata unor drepturi salariale suplimentare ce nu pot fi în nici un fel justificate.
Așa cum a arătat prin apărările formulate, tribunalul era chemat să interpreteze dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă(M) și aceasta printr-o motivare reală, serioasă cuprinsă într-o hotărâre judecătorească.
Chiar dacă se admite că tribunalul a făcut o interpretare a, ea este fundamental incorectă, întrucât s-a realizat cu ignorarea acelor dispoziții normative aplicabile în materie, care vizau o situație specifică, cu regim diferit în ceea ce privește acordarea acestor prime, astfel cum sunt menționate în convenția părților.
Referitor la interpretarea contractului, Codul munciia consacrat principiul potrivit căruia:
"Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe "(art. 8 alin. 1).
În alte cuvinte, întrucât este vorba de un contract colectiv de muncă, o primă regulă aplicabilă în materie și care trebuia să fie avută în vedere de tribunal este interpretarea acestuia prin consens, cu consecința acordului părților cu privire la clauza neclară.
Dacă această regulă nu s-ar dovedi eficientă, abia atunci s-ar putea recurge la regula interpretării în favoarea salariatului, cum de altfel stipulează art.9 din M:
"Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
În cazul de față însă, părțile, legal reprezentate, au realizat o interpretare a clauzelor CCM, prin "consens", ceea ce înseamnă că nu se mai poate recurge la interpretarea judiciară, prin care tribunalul să stabilească el însuși existența unor drepturi dincolo de voința părților, explicit exprimată.
Potrivit art.10 din CCM: "pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare (alin.1); componența, organizarea și funcționarea acestei comisii fac obiectul anexei nr.2 (alin.2) ".
Punctul 4 al anexei 2 a CCM are următoarea redactare:
"Hotărârile comisiei se adoptă prin consensul părților și au putere de lege între părțile contractante ".
În virtutea prerogativelor arătate, Comisia paritară a stabilit voința reală a părților, surprinzând interpretarea corectă a art.168 din CCM în documentul intitulat, notă asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA", în sensul: "începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile Contractului au înțeles ca prevederile art.68 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu ".
Acest acord încheiat de comisia paritară produce efecte numai pentru viitor, scopul fiind acela de a se da o interpretare unitară dispozițiilor art.168 din, fiind vorba doar de o interpretare a clauzelor neclare ale unui contract, ca o expresie a voinței comune a părților la momentul edictării acestuia.
Decizia comisiei paritare nu cuprinde prevederi noi, astfel încât să se pună problema retroactivității acestora; ea nu face decât să interpreteze un text îndoielnic, primitor de mai multe înțelesuri.
Cheia rezolvării litigiului dedus judecății constă în această interpretare pe care comisia a dat-o clauzei contractuale concluzionând că intenția părților semnatare al contractului colectiv de muncă a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al fiecărui angajat, precum și că, începând cu 2003, părțile au înțeles că art.168 alin. 1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg.
În fapt, ceea ce se speculează acum este doar o greșeală în redactarea textelor.
Pentru că, dacă imediat după 2003 - o dată cu includerea primelor în salariu, s-ar fi reușit punerea de acord a cuvintelor cu voința părților, nu s-ar mai fi putut pretinde drepturi inexistente pe bază de interpretări "per a contrario".
În speță, este limpede că redactarea clauzei art.168 este una defectuoasă atât timp cât toate acțiunile introduse reliefează o interpretare bazată pe argumentul de logică "per a contrario"- în 2003 s-au inclus în salariu acele prime, dar ulterior nu, deci trebuie acordate.
Or, în sensul argumentelor invocate, există o serie de probe la dosar, din care rezultă în mod cert inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariu de bază al fiecărui angajat dovezi în legătură cu care tribunalul nu s-a pronunțat, deși erau de natură să ducă la o altă situație de fapt.
Astfel, urmare a introducerii în salariul de bază a suplimentărilor prevăzute la art. 168 alin.1, începând cu data de 01.03.2003, s-a efectuat reașezarea salariilor personalului din cadrul societății, în sensul introducerii în salariile de bază a unei sume fixe și înregistrarea salariilor reașezate în carnetele de muncă (conform hotărârii Consiliului de Administrație a societății pârâte nr.14 din 31.03.3003, a notei privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății pe anul 2003 și a hotărârii din data de 21.04.2003).
Stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paște și C începând cu 2004 este susținută și în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol, și gaze pe anul 2003, înregistrat la Ministerul Muncii, solidarității sociale și familiei la data de 23.04.2003 și ale cărui clauze la care se referă au rămas nemodificate până în prezent, și unde la alin.1 al art. 176 se prevede că: "Cu ocazia unor evenimente anuale Paști, C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă", iar la alin.6 al aceluiași articol se arată că "fiecare dintre adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază ".
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Se reține astfel că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din la nivel de unitate nu autorizează concluzia potrivit căreia și în perioada ulterioară, până în anul 2007 inclusiv, suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 a fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, în mod legal și temeinic a procedat prima instanță când a pus în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiza contabilă, pentru verificarea faptului pretins, a includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantei, probă ce revenea angajatorului, în temeiul art. 287 din Codul muncii și în absența căreia nu se poate constata cu certitudine nici că măsura reașezării salariilor în anul 2003 a fost urmarea includerii valorii primelor în discuție; de altfel, o atare susținere nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din M, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc. în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al cauzei).
Curtea mai reține și caracterul culpabil al atitudinii pârâtei, căreia îi profita și revenea sarcina probei, de a nu plăti onorariul de expert stabilit de instanță, pentru verificarea faptului pretins, al includerii și plății drepturilor suplimentare solicitate, situație în care, în mod legal a procedat instanța, recurgând la judecată în absența acestei probe și dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamanta s-a prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și dovedi existența dreptului reclamat.
În consecință, potrivit celor expuse, se constată legală și temeinică sentința primei instanțe, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin administrator judiciar Insolvency Specialists, cu sediul în- BIS, sector 1 și cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocații " și Asociații",-,. 3,. 7, sector 1 împotriva sentinței civile nr.7562 din data de 05.12.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16448/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în B - Șos. - C M, nr. 224,. 43,. 1,. 4, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./02.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
