Drepturi salariale (banesti). Decizia 5513/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5513
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan
- - judecător
- - judecător
Grefier
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, G, C, Recurent, -, împotriva sentinței civile, nr.3921/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenții reclamanți, în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3921 din 03 iunie 2008, Tribunalul Dolj, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a respins cererea formulată de reclamanții, G, -, -a, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRBUNALUL D, CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept. Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba (în speță, diminuarea salariului) cât și pe cel care răspunde de ea(art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958). În aceste condiții, instanța a apreciat ca fiind fondată apărarea Ministerului d e Justiție în sensul că, dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000; întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, act normativ care a înlăturat sporul de 50%.
Față de aceste considerente, dreptul material la acțiune este prescris, fiind cu mult depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii. Însă, reclamanții invocă suspendarea cursului termenului de prescripție, susținând că dreptul la sporul de 50 % a devenit prin decizia nr. 21/10.03.2008 a, unul condiționat de declararea ca neconstituțional a art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 sau ca inaplicabilă a abrogării, acordarea sporului fiind o obligație sub condiție suspensivă, condiție care s-a realizat la data de 10.03.2008, aceasta reprezentând data de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Instanța nu a reținut susținerea în sensul că în cauză a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 10.03.2008, întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional (raport de muncă) nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic obligațional (de muncă).
Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 10.03.2008, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3 civ.Cod Penal, cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare, neputând constitui evenimentul incert la care fac referire dispozițiile art. 1004 civ. și nici hazardul la care face trimitere art. 1005 civ.
Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, și în consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat reclamanții, G, -, -a, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În acest sens arată, că salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuia reglementat numai prin lege organică, iar nr.OG83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, încălcând astfel principiul ierarhiei actelor juridice, astfel că prin raportare la Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior cum este legea.
Sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea art.41 alin.2 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Situația este similară cu cea privind sporul de vechime în muncă, astfel că prin decizia nr.XXXVI/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.I pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Mai arată, că în Uniunea Europeană stresul reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate la locul de muncă și afectează 28% din angajații
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia, iar Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a asigura securitatea și sănătatea lucrărilor, iar Directiva-Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă.
Solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sporului solicitat de 50%, cu începere din noiembrie 2000 și în continuare, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Au depus ca practică judiciară sentința nr.2287/31.10.2007 a Tribunalului Călărași.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că decizia nr.XXI/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție se interpretează în sensul că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea acesteia.
Astfel, chiar dacă potrivit la Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, adică ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior cum este legea, se reține că în mod corect instanța a făcut interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale care reglementează prescripția.
Practica judiciară invocată nu poate duce la o altă soluție decât cea pronunțată, în condițiile în care în România nu este recunoscut precedentul judiciar și sentința nici nu are mențiunea că a rămas irevocabilă, ca urmare a exercitării căilor legale de atac prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Cu atât mai mult,prin decizia nr.818,819,820/2008 Curtea Constituțională a statuat că sunt neconstituționale prevederile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Curtea Constituțională a statuat constant că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Principiul egalității în drepturi, pe de o parte înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere.
Nu se poate reține existența unei neconcordanțe între legile interne și pactele și
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, pentru a se face aplicarea art.20 din Constituție și a se aplica cu prioritate reglementările internaționale în condițiile în care reclamanții nu sunt titularii unui bun existent și nici ai unei legitime, în sensul jurisprudenței constante a organelor Convenției.
Nici celelalte critici invocate, nu pot constitui motive de casare sau modificare a sentinței care este legală și temeinică și nici nu reprezintă motive de ordine publică, care în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă, să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de, G, C, Recurent, -a, împotriva sentinței civile, nr.3921/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex. /23.10.2009.
Jud. fond.
.
Președinte:Marian Lungu Doina VișanJudecători:Marian Lungu Doina Vișan, Ioana Bodri
