Drepturi salariale (banesti). Sentința 56/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 56
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan Mariana Andraș
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
: -
GREFIER: -
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T, lipsă fiind reclamanta și pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic, depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat s-a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Economiei, solicită în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Solicită ca toate actele de procedură să fie comunicate la. T, unde pârâtul și-a ales domiciliul, conform adresei nr.81432/26.06.2008, existentă la fila 15 din dosarul nr- al tribunalului Timiș.
A,
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea civilă, înregistrată la TRIBUNALUL TIMIȘ sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sportului de stres, în procent de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.04.2008 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare.
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că, față de dispozițiile art.41 din nr.OUG87/2006 raportate la cele ale art.50 din nr.OUG177/2002, dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care reglementează, astfel încât trebuia acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Pe de altă parte, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, care rezidă din condițiile în care procurorii și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică. Aceste condiții nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat, mai ales cu intrarea României în Uniunea Europeană, deoarece au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor, care au formulat plângeri penale total nejustificate și abuzive.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a constatat că:" dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, îndemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că, potrivit art.16 - art.37 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu are atribuții privind salarizarea sau acordarea altor sume către angajații Ministerului Justiției, ci el răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și proiectelor bugetelor locale. Ori, Ministerul Justiției este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât nu poate fi obligat la acoperirea cheltuielilor de personal privitoare la angajații altor ordonatori principali de credite.
Conform art.18 din Legea nr. 500/2002, doar Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Cu privire la fondul cauzei, se arată că art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat de art.1 pct.42 din nr.OG 83/2000, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la dispozițiile art.137 și 158 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.I și art.II din nr.OUG 75/2008, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul arată că, prin decizia nr. 21/10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/13.06.2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008, și solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă în ceea ce privește recunoașterea și plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % în viitor, întrucât în caz contrar instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, în condițiile în care doar legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, în cazul în care va admite cererea de chemare în garanție să dispună obligarea chematului în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că, potrivit prevederilor nr.HG 736/2003, art.131.1 din Legea nr. 304/2004 republicată și art.19 din Legea 500/2002, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, astfel încât pârâtul este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate de reclamantă fără concursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, se invocă dispozițiile art.60 - 63 Cod procedură civilă.
Prin încheierea civilă nr.2779/PI/10.07.2008, pronunțată în dosarul nr- în temeiul art.II alin.1 și alin.2 din nr.OUG 75/2008, pricina a fost scoasă de pe rolul tribunalului Timiș și trimisă spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, a chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sportului de stres, în procent de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare, prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 21.04.2008 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor T cu referire la cererea de chemare în judecată, este întemeiată. Reclamanta nu are calitatea de angajată a acestui minister, astfel încât între ea și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport juridic de muncă, în temeiul căruia pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat la plata unor sume de bani către reclamantă, cu titlu de drepturilor salariale. Văzând prevederile art.137 Cod de procedură civilă, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului Ministerul Economiei șI Finanțelor, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [ art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definiind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens, este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
Prin urmare, art. I pct. 42 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, și își încetează efectele, astfel încât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, au rămas în vigoare și produc efecte și după.intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. Acordarea sporului în litigiu și pentru viitor, cât timp reclamanta va avea calitatea de personal auxiliar de specialitate, nu implică depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece sporul este reglementat prin lege și se cuvine angajatului pe perioada cât subzistă dispozițiile legale care îl prevăd și calitatea cerută de acestea pentru plata lui.
În același sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/13.06.2008, decizie prin care a soluționat recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008, și care are caracter obligatoriu conform art.329 alin.3 din codul d e procedură civilă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta -, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent lunar de 50 % din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.04.2008 și până la data pronunțării sentinței, precum și în continuare pe perioada cât reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate.
În temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, Curtea va admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către T, și va obliga chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii 500/2002, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției, care este finanțată de la bugetul statului.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta -, cu domiciliul procedural ales în T,-,.2, Jud. T ( la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ ) împotriva pârâților PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE - B, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA, cu sediul în T,-,.3, Jud.T, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, cu sediul în T,- A, Jud.T,.2, Jud.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent lunar de 50 % din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.04.2008 și până la data pronunțării sentinței, precum și în continuare pe perioada cât reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- A, Jud.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către
Obligă chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR.- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
:
GREFIER: -
Red./6.11.2008
Thred./7.11.2008
Ex. 7.
SENTINȚA SE:
-reclamantă
- - cu. procedural ales în T,
str.- de nr.2,.2 Jud T
la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ
-pârâți - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -
-, sector 5.
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA --,.3, Jud.
- Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ - T,- A, Jud.T
- Ministerul Economiei și Finanțelor prin T -- A, Jud.
Ex. 5 com.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan Mariana Andraș
