Pretentii civile. Speta. Sentința 52/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 52
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan Mariana Andraș
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
: -
GREFIER: -
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții G, -, - și, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B și CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanții G, și pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
A,
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea civilă, înregistrată la TRIBUNALUL TIMIȘ sub nr-, reclamanții G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1700 lei RON, cu titlu de despăgubiri în temeiul art.21 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în cuantum reactualizat in raport cu indicele de inflație.
In motivarea cererii de chemare în judecată se arată că prin Ordinul nr.1921/C/2005 s-au acordat stimulente financiare, în sumă de 1700 lei RON, doar pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor și pentru procurorii de pe lângă judecătorii cu o vechime între 0-3 ani.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat că dispozițiile Ordinului nr.1921/C/2005 privitoare la acordarea stimulentelor financiare menționate anterior au generat o discriminare directă între magistrații cu o vechime în funcție de până la 3 ani și cei cu o vechime în funcție mai mare de 3 ani, prin raportare la prevederile art.2 alin.1 și 2, art.3, lit."c", art.8 alin.3, art.9 alin.4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care s-a propus eliminarea discriminării existente prin mediere.
Potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în cazurile in care se constată existența unor discriminări din cele prevăzute în această ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la dispozițiile art.137 și 158 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.27 alin.1 din nr.OG 137/2000, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Totodată, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că discriminarea invocată de reclamanți nu a fost produsă de către acest pârât.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul arată că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG 137/2000, întrucât nu există o discriminare a reclamanților în raport cu judecătorii de la judecătorii și procurorii de la parchetele de pe lângă acestea, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, în cazul în care va admite cererea de chemare în garanție să dispună obligarea chematului în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că, potrivit prevederilor nr.HG 736/2003, art.131.1 din Legea nr. 304/2004 republicată și art.19 din Legea 500/2002, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, astfel încât pârâtul este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate de reclamantă fără concursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, se invocă dispozițiile art.60 - 63 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că, potrivit art.16 - art.30 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu are atribuții privind salarizarea sau acordarea altor sume către angajații Ministerului Justiției, ci el răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și proiectelor bugetelor locale. Ori, Ministerul Justiției este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât nu poate fi obligat la acoperirea cheltuielilor de personal privitoare la angajații altor ordonatori principali de credite.
Conform art.18 alin.2 lit.b și art.28 lit.e din Legea nr. 500/2002, doar Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Totodată, solicită respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, formulată de către Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca inadmisibilă, întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus note de ședință, la data de 9.07.2008, prin care invocă excepția necompetenței materiale a instanței, prin raportare la prevederile art.137, art.158 și art.I și art.II din nr.OUG 75/2008, și solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Prin încheierea civilă nr.2776/PI/10.07.2008, pronunțată în dosarul nr- în temeiul art.II alin.1 și alin.2 din nr.OUG 75/2008, pricina a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Timiș și trimisă spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La data de 11.09.2008, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus note de ședință, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile art.31 din Legea nr. 47/1992 și Decizia Curții Constituționale nr. 821/3.07.2008.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la dispozițiile art.137 și 158 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.27 alin.1 din nr.OG 137/2000, invocată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație este nefondată, deoarece, în speță, se pune problema plății unui drept salarial, iar litigiile privind plata drepturilor salariale sunt de competența instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă, respectiv Secția de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de APEL TIMIȘOARA, conform art. I și art.II din OUG nr.75/2008.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor T cu referire la cererea de chemare în judecată, este întemeiată. Reclamanții nu au calitatea de angajați ai acestui minister, astfel încât între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport juridic de muncă, în temeiul căruia pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat la plata unor sume de bani către reclamanți, cu titlu de drepturilor salariale. Văzând prevederile art.137 Cod de procedură civilă, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei șI Finanțelor, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1700 lei RON, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Ordinul nr. 1921/C/2005
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că Ordinul nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, prin care au fost acordate stimulentele menționate anterior, a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a magistraților cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Această preferință a condus la excluderea altei categorii, cea a magistraților cu vechime de peste trei ani, din care fac parte reclamanții, de la primirea stimulentelor financiare.
Pe cale de consecință, Colegiul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și 3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În speță, discriminarea este evidentă, ea efectuându-se cu încălcarea în mod direct a dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații, și este lipsită de orice scop legitim.
Conform art. 195alin. 9 și 10 din OG 137/2000, Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.
Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuie să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art. 195alin. 9 din OG 137/2000.
, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art. 195alin. 10 din OG 137/2000).
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155).
Astfel, salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază, ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede, la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare magistraților care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Referitor la susținerile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și art. 27 din OUG nr. 137/2000, instanța reține că au fost declarate neconstituționale prevederile respective din perspectiva art. 1 alin. 4 din Constituție care reglementează principul separației puterilor în stat și ale art. 126 alin. 6 care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, însă instanța de judecată soluționând cauza apreciază temeinicia cererii deduse judecății, implicit constatând că dispozițiile legale menționate sunt discriminatorii sau nu față de categoria - reclamanți, iar prin aceasta nu se desființează normele juridice instituite prin lege sau înlocuirea acestora cu alte norme cuprinse în alte acte normative.
Astfel, Curtea Constituțională analizează constituționalitatea prevederilor din legi sau ordonanțe în vigoare, raportat inclusiv la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii, însă instanța de judecată, în situația în care reține încălcarea principiului egalității în fața legii nu înseamnă că pronunță o hotărâre care nu respectă dispozițiile art. 16 din Constituție, cum greșit susține pârâtul.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta -, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent lunar de 50 % din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.04.2008 și până la data pronunțării sentinței, precum și în continuare pe perioada cât reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate.
În temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, Curtea va admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către T, și va obliga chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii 500/2002, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției, care este finanțată de la bugetul statului.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții G, -, - și, toți cu domiciliul procedural ales în T,- A, Jud.T, împotriva pârâților PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, cu sediul în -, sector 5, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA, cu sediul în T,- A și PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, cu sediul în T,-
Obligă pârâții, în solidar, la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- A, Jud.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către
Obligă chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor cuvenite reclamanților.
Definitivă
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR.- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
:
GREFIER: -
Red./6.11.2008
Thred./7.11.2008
Ex. 26
SENTINȚA SE:
-reclamanți
-
-,
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- - toți cu. procedural ales în T,
- A, Jud T
la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ
-pârâții
-Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -
Bd.- nr.14, sector 5.
-Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - T - A, Jud.T
-Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ - A, Jud.T
-Ministerul Economiei și Finanțelor prin T - T--
-Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B - P-ța - - nr.1-3, sector 1
Ex. 24 com.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan Mariana Andraș
