Drepturi salariale (banesti). Decizia 5611/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5611
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP M, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, împotriva sentinței nr. 752 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererile de judecată în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut a deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.752 din 28 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, s-a respins excepția necompetentei materiale a instanței și a prescrierii dreptului material la acțiune invocate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, față de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma netă actualizată la data de 31.03.2009 în cuantum de 105.712 lei și suma netă actualizată la data de 31.03.2009 în cuantum de 107.905 lei, reprezentând spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 3.10.2005 - 28.02.2009 și în continuare pe durata raporturilor de muncă, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții și, în calitate de procurori la Biroul Teritorial Mehedinți al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au chemat în judecată în calitate de pârâți Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, DIICOT, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, pe perioada 03.10.2005 la zi, actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Au mai solicitat obligarea în viitor a pârâților la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Din adresa nr.2626/RU/2008 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție rezultă că, reclamantul îndeplinește funcția de procuror șef al Biroului Teritorial Mehedinți din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de la data de 01.12.2004 și în prezent, iar reclamantul îndeplinește funcția de procuror la Biroul Teritorial Mehedinți din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de la data de 01.05.2005 și în prezent.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța o constată neîntemeiată, urmând aor espinge întrucât în speța dedusă judecății, reclamanții au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de art. 36 alin 1 din OUG27/2006, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți,conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București.
Cu privire la excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 3 octombrie 2005 - 23 ianuarie 2006, excepție invocată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, se constată următoarele:
Reclamanții au introdus inițial, acțiunea care formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Mehedinți, la Curtea de APEL CRAIOVA la data de 7.10.2008, această acțiune fiind înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, iar ulterior, a fost scoasă cauza de pe rolul acestei instanțe și înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr-.
Față de data formulării acțiunii respective și ținând seama de faptul că, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, ambele aflate pe rolul Tribunalului Mehedinți se constată că, excepția prescrierii parțiale invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este neîntemeiată.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată și a fost admisă, pentru următoarele motive:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă, OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
Conform art.114 al.1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 72 al.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (lit.i).
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art. 41 al.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, concediu de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
In același sens, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul Muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
In Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, de către expertul contabil, au fost recalculate drepturile salariale prin includerea în cuantumul drepturilor salariale, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 03.10. 2005 - 28.02. 2009 (perioada de trei ani anteriori introducerii acțiunii).
De asemenea, instanța va admite cererea reclamanților de acordare în viitor, a sporului lunar de suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, întrucât ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2008 a constatat că, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, deci și în viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă.
Instanța constată întemeiat și petitul privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, urmând să îl admită și va obliga pârâții să efectueze înscrierile cuvenite.
Acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
De asemenea instanța urmează să respingă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. Se apreciază că cererea este neîntemeiată întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, însă pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii prevăzute de legea finanțelor publice.
Faptul că, ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, cuvenite de drept reclamanților, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
În motivele de recurs formulate de DIICOT B, este criticată soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 03 octombrie 2005 - 07 octombrie 2005, în cauză operând prescripția potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii și art. 3 din Decretul 167/1958.
De asemenea, este criticată soluția pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, arătându-se că numai legiuitorul poate stabili acordarea în continuare sau neacordarea unor drepturi.
Este criticată soluția instanței de fond și în ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere practica neunitară a instanțelor judecătorești privind acordarea acestui spor.
motiv de recurs vizează actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație, soluție greșită în opinia recurentei.
În ceea ce privește operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă se solicită respingerea acestui capăt de cerere, singura categorie de drepturi bănești care se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
În recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, este criticată soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu le-a fost comunicată o copie a raportului de expertiză, fiind încălcate dispozițiile art. 208 Cod pr.civilă.
Al doilea motiv de recurs vizează fondul cauzei.
De asemenea, este criticată acordarea drepturilor reclamanților pentru viitor și acordarea acestora în formula actualizată cu rata de inflație.
Recurenta mai arată că în mod greșit s-a dispus operarea în carnetele de muncă privind aceste drepturi, cu aceeași motivare că în carnetul de muncă trebuie incluse numai retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Recursurile sunt nefondate.
Cererea accesorie formulată de reclamant, privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în Carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decr. Nr, 92/1976, Decr. Nr. 738/1969 și ord. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului dem uncă ( Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 31 decembrie 2008, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta,mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite,orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Apreciem nu numai că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
Importanța înscrierii anumitor mențiuni prevăzute de textele de lege, enunțate anterior, este relevantă ținând cont de următoarele situații, cu titlu de exemplu:înscrierea cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate dovada vechimii într-o anumită funcție, meserie sau specialitate rămâne de interes pentru angajat, experiența profesională fiind întotdeauna un atu al angajatului pentru a obține condiții salariale mai bune. Carnetul de muncă poate fi un mijloc pentru a face această dovadă. Uneori vechimea în muncă într-o anumită profesie sau meserie este recunoscută în mod formal ca și criteriu pentru recunoașterea anumitor drepturi. Concret carnetul de muncă trebuie să fie completat pentru fiecare perioadă de activitate în parte cu funcția pe care angajatul a îndeplinit-o; înscrieri cu privire la locurile de muncă cu condiții deosebite; acest gen de înscrieri prezintă interes mai ales din perspectiva drepturilor de asigurări sociale, persoanele care au lucrat în condiții deosebite având o serie de facilități din această perspectivă: înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta ; evident întotdeauna trebuie completate în carnetul de muncă rubricile care prevăd retribuția și sporurile aferente. Sunt cele mai importante înscrieri, drepturile de asigurări sociale fiind calculate raportat la acestea.
În aceste condiții sunt neîntemeiate criticile privind înscrierile în carnetul de muncă formulate atât de recurenta DIICOT B, cât și de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
În ceea ce privește criticile privind fondul cauzei formulate de ambele recurente, acestea sunt de asemenea neîntemeiate.
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a statuat că,n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu art.329 alin.3 Cod procedură civilă,este obligatorie pentru instanță, astfel că în mod corect a fost admisă acțiunea și au fost acordate drepturile bănești cuvenite reclamanților și reprezentând spor de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 03 octombrie 2005 - 28 februarie 2009.
Referitor la criticile privind reactualizarea acestor drepturi formulate atât recurenta DIICOT B, cât și de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ se apreciază că sunt neîntemeiate.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciul suferit de reclamanți, cauzat de devalorizarea monedei naționale, urmează ca și în continuare aceste sume să fie reactualizate în raport de indicele de inflație în temeiul art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
În aceste condiții în mod corect instanța de fond a dispus acordarea acestor drepturi reactualizate în raport de indicele de inflație.
Cu privire la criticile formulate de ambele recurente privind acordarea acestor drepturi pe viitor Curtea reține că prin decizia respectivă, pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008 și publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ și a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000.
Prima a acordat în mod corect aceste drepturi și în continuare, atâta vreme cât considerentele și dispozitivul hotărârii respective, induce în mod clar ideea că acest drept se cuvine și pentru viitor, în condițiile în care s-a statuat că sporul se cuvine magistraților și celorlalte categorii din sistemul justiției și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
In considerentele deciziei arătate, Curtea a statuat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială,determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, rezultând fără echivoc că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, Curtea a concluzionat că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție fiind acela că, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Se va reține, astfel că, atâta timp cât ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în interesul legii nu a limitat în timp acordarea acestui spor, în mod eronat recurentele apreciază că sporul respectiv se cuvine reclamanților doar până la data pronunțării hotărârii pe baza considerentelor greșite, că nu se poate reține pentru viitor o eventuală culpă a angajatorului
Sub acest aspect, al acordării sporului de 50% pentru viitor, este corectă criticile fiind astfel neîntemeiate.
Nici critica formulată de recurenta DIICOT B privind respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 3 octombrie 2005 - 7 octombrie 2005 nu este întemeiată, întrucât este vorba de 5 zile, ori dreptul prevăzut la art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii se calculează aferent lunii respective - respectiv luna octombrie și nu pe zile lucrătoare. Raportat la luna octombrie 2005 acțiunea nu este prescrisă, astfel încât nici această critică nu este întemeiată.
De asemenea, nu este întemeiată nici critica formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ referitor la faptul că nu a avut cunoștință de efectuarea unei expertize și că nu i-a fost comunicată această expertiză.
Expertul a dispus pentru a efectua această expertiză citarea directă a reclamanților, citarea prin fax a Parchetului de pe lângă ICCJ B și citarea prin fax a DIICOT
În ceea ce îl privește pe recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B, la fila 42 și 44 în dosarul - este făcută dovada încunoștințării de către expert a acestei părți prin fax cu adresa nr. 077 din 06 aprilie 2009 în care expertul aduce la cunoștința recurentului faptul că a fost numit expert contabil în acest dosar și în conformitate cu art. 208 Cod pr.civilă recurentul - pârât să desemneze o persoană pentru ca la data de 10 aprilie 2009 la ora 11,00 la Arhiva Tribunalului Mehedinți să participe la culegerea de date necesare efectuării expertizei alături de celelalte părți.
În aceste condiții este făcută dovada că recurentul - pârât a fost încunoștințat de efectuarea expertizei, criticile formulate fiind neîntemeiate.
Față de aceste considerente și de prevederile art. 312 Cod pr.civilă vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP M, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, împotriva sentinței nr. 752 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reclamanții,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.12.2009
Red.jud.-
2 ex./AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
