Drepturi salariale (banesti). Decizia 5696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR- ( număr în format vechi 5430/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5696/R/
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
______
Pe rol, judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.5138 din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL BUCUREȘTI, având ca obiect- drepturi bănești spor de 50%-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și intimații ,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.576 din data de 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând spor de 50% pentru intervalul aprilie 2008 - data pronunțării hotărârii, precum și pentru viitor și a fost respinsă cererea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar". Acest text de lege a fost însă abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, organice și ordinare.
În temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului, care emite ordonanțe, în temeiul aceleiași legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege (art.108 alin.3 din Constituție). Asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare a legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
OG 83/2000 a fost emisă, așa acum rezultă din preambul, în baza art.1 lit. q pct.1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG 83/2000, definește completarea, modificarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, reieșind că acestea sunt instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Prin Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/ 1996, nici total, nici parțial.
Prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României. Abrogarea art.47 din Legea 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Art.1 pct.42 și art.9 alin.2 paragraful 1 din OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legilor speciale, sunt neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituție și își încetează efectele.
normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art.IX, alin.2din OG 83/2000, conduce la concluzia că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 sunt rămase în vigoare. Dispozițiile art.47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producându-și efectele în continuare.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr.21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008 stabilind că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
S-a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr.334/2001".
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din pr.civ. astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
Potrivit Deciziei nr.21 din 10.03.2008, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent, întrucât prin prevederile OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind încălcate dispozițiile art.107 alin.43 din Constituție, în vigoare la data aplicării ordonanței. Efectul imediat al supraviețuirii normei rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă așa cum este el definit de art.281 Codul muncii iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul arată că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depățit atribuțiile puterii judecătorești. Interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală"și nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Mai precizează recurentul că dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. Curtea Constituțională a reținut că " în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
Arată recurentul că în acest moment sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu există reglementat în niciun act normativ în vigoare. Actul normativ care prevedea acest spor, respectiv Legea 50/1996, a fost abrogată prin OG 83/2000. Ulterior, în anul 2008, prin decizia 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Un al doilea motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamatul, îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate.
Art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Textul de lege arătat a fost abrogat prin art.42 din G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, G nr.8/2007, pretențiile reclamantului, personal auxiliar de specialitate, sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
Solicită recurentul judecata în lipsă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține ca recursul este întemeiat.
În acest sens, avem în vedere că intimatul reclamant are calitatea de agent procedural in cadrul Curtii de Apel B.
Curtea retine ca motivele de recurs invocate de recurent sunt fondate. Astfel, la data de 03.02.2007 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, fiind abrogata in mod expres legea nr. 50/1996.
Acest act normativ nu reglementeaza pentru categoria de personal la care se refera acordarea unui spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
In cadrul recursul in interesul legii solutionat de Inalta C de Casatie si Justitie, aceasta a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistentii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar, si dupa intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000.
Pronuntarea unui recurs in interesul legii nu impiedica adoptarea ulterioara a altor acte normative prin care sa se modifice sau chiar sa se abroge un text de lege supus interpretarii pe aceasta cale, legiuitorul nefiind limitat in exercitarea atributiilor sale.
Totodata, efectele intepretarii date de instanta suprema in momentul solutionarii recursului in interesul legii nu se produc decat in privinta dispozitiilor legale in legatura cu care exista practica neunitara si care sunt supuse interpretarii.
Or, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a privit numai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, eferitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, si numai aceste prevederi legale au fost analizate de instanta suprema.
In raport de acestea, prima instanta a facut o aplicarea gresita a dispozitiilor legale aplicabile, limitandu-se sa analizeze doar prevederile Legii nr. 50/1996, fara a verifica si incidenta dispozitiilor legale in vigoare.
Intrucat pretentiile intimatului reclamant vizeaza o perioada posterioara intrarii vigoare a OG nr. 8/2007, fata de cele expuse mai sus, acestea apar ca neintemeiate.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.5138 din data de 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
02.11.2009
Jud. fond:, Dalina
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Scrob Bianca Antoaneta
