Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6175/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6175
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței civile nr.3696/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, precum și intimații reclamanți, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3696 de la 29 mai 2008 admis acțiunea formulată de reclamantele, si, împotriva pârâților TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL DOLJ, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, cu precizarea ulterioara.
A obligat pârâtul TRIBUNALUL GIURGIU, Ministerul Justiției, si Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1.10.2003 - 30.06.2005, sume actualizate in funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul TRIBUNALUL DOLJ la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1.10.2003 - 30.06.2005, sume actualizate in funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantele au îndeplinit funcția de judecători în cadrul Judecătoriilor G si respectiv C, fiind salarizate în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamantele au fost lipsite de proprietatea acestui bun, ori, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de reclamante pentru perioada mai 2004 - octombrie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar pârâții nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite reclamantelor trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis acțiunea cu precizarea ulterioara și a obligat pârâții la plata către reclamante a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1.10.2003 - 30.06.2005, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G întemeiat pe dispozițiile art.304 indice 1.pr. civ. arătând în esență că această instituție nu are calitate procesuală pasivă și nu trebuie confundată cu statul român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de art.21-27 din L 72/1996, respectiv art.26-31 din L nr.500/2002.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea reclamantei și au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL DOLJ să plătească către reclamantă sumele reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada începând cu 15.08.2007 și în continuare.
Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, astfel că nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții. Între recurentul și intimații reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
Recurentul are atribuții doar în ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să îl depună l Guvern, care după ce și-a însușit acest proiect îl va supune spre aprobare Parlamentului și nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate sau să plătească în mod direct sumele solicitate.
Potrivit art. 47 din Legea nr.500/2002 alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli. Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea în baza art.312 pr. civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței civile nr.3696/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, precum și intimatele reclamante, .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
19.11.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
