Drepturi salariale (banesti). Decizia 62/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 62/R-CM
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.488/CM din 7 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți și intimata-pârâtă Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 aprilie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor bănești, indexate în raport cu indicele de inflație până la plata efectivă, ce reprezintă diferențe de salariu ce trebuiau calculate la indemnizația brută lunară de încadrare pentru următoarele sume:
- majorarea de 30% și 40% a indemnizației de încadrare brute lunară pentru perioada 29.06.2002 - 01.04.2006;
- sporul de vechime în muncă pentru perioada februarie 2002 - 12.03.2007;
- prima anuală de vacanță pentru perioada 2001-2006;
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să vireze în contul primilor doi pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești ce vor rezulta în urma calculului efectuat de către un expert.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în cursul anilor 2005 și 2006 s-au mai judecat cu pârâții pentru plata unor drepturi bănești, obținând câștig de cauză, drepturi bănești ce le-au și fost achitate de către Curtea de APEL PITEȘTI la sfârșitul anului 2006. Obiectul acțiunii de față provine din recalcularea drepturilor bănești ce li se cuveneau, întrucât datorită succesiunii proceselor, în faza de executare s-a folosit ca bază de calcul indemnizația brută de încadrare lunară existentă anterior majorării acesteia cu 30%-40%. Susțin reclamanții în continuare, că cele două procente de 30, respectiv 40% urmează a fi incluse "în bază", la care trebuie aplicate celelalte sporuri legale ce li s-ar cuveni, inclusiv sporul de vechime și prima de vacanță, așa încât drepturile salariale rezultate vor fi unele noi, majorate lunar.
În termen legal, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
S-a invocat în primul rând nulitatea cererii de chemare în judecată în considerarea art.112 și art.133 Cod procedură civilă.
Potrivit art.3 alin.1 și 2 din nr.OUG177/2002 magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și vechimea în magistratură iar coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația sunt prevăzuți la cap.A al anexei nr.1, necuprinzând alte sporuri decât cel de fidelitate, cum ar fi sporul egal cu 30% sau 40%.
Dreptul la sporul de anticorupție era prevăzut ca adaos de natură salarială neinclus în indemnizația de încadrare brută lunară, iar art.28 din nr.OUG43/2002, modificat prin art.IV pct.15 al Titlului II din nr.OUG24/2004, vorbește de o majorare a indemnizației de încadrare brute lunare cu 40%.
Solicitările reclamanților de a li se recalcula premiul anual, sporul pentru condiții vătămătoare, prima de vacanță, avându-se în vedere sporul de 40%, sunt nefondate, întrucât aceste drepturi se determină în funcție de valoarea de referință sectorială, coeficient de multiplicare și spor de fidelitate, adică în funcție de indemnizația de încadrare brută lunară din care nu face parte și sporul anticorupție, acesta din urmă având caracterul unui adaos la această indemnizație, neputând influența indemnizația de încadrare brută lunară.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministrul Justiției, însă primul nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Potrivit art.137 alin.2 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost unită cu fondul.
La data de 21 iunie 2007, reclamanții și-au modificat acțiunea inițială, arătând că solicită următoarele:
- Obligarea în solidar a pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale pe perioada 29.06.2002 - 01.04.2006, rezultate din cuprinderea în baza de calcul pentru fiecare reclamant, a majorării de 30-40% a indemnizației de încadrare brute lunare, obținută prin hotărâri judecătorești irevocabile.
- În raport de această nouă bază de calcul solicită să li se plătească diferența de salariu provenită din aportul adus de celelalte sporuri asupra noii baze (diferență spor vechime în muncă, diferență spor toxicitate, diferență spor doctorat, diferență primă de vacanță, diferență premiu anual).
- sumei finale cu indicele de inflație până la data plății efective a acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr.488/CM din data de 7 septembrie 2007, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acestora diferențele de drepturi salariale rezultate din calcularea sporurilor și primelor la indemnizația majorată cu 40% pentru perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.709/CM/30.11.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia nr.386/R-CM/27.06.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, și, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 2001-2002, precum și drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă cuvenit pentru perioada 2001-2004.
Pentru reclamanții, și, s-a pronunțat de către Tribunalul Argeșo altă sentință civilă în dosarul nr.1657/2005, respectiv cea cu nr.574/CM/27.10.2005, irevocabilă prin decizia nr.26/R-CM/24.01.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care acestora li s-au acordat drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001-2005, precum și drepturile bănești reprezentând sporul de vechime pentru perioada februarie 2002-2005.
Reclamanții au mai formulat și ulterior cereri de chemare în judecată (în mod colectiv sau separat) ale acelorași pârâți, iar prin sentința civilă nr.552/CM/07.07.2006 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.498/R-CM/03.10.2006, precum și prin sentința civilă nr.550/CM/29.06.2006 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.485/R-CM/26.09.2006 a Curții de APEL PITEȘTI și prin sentința civilă 728/CM/08.11.2006 a aceluiași tribunal, irevocabilă prin decizia nr.199/R-CM/10.04.2007 a aceleiași curți de apel, li s-au acordat drepturi bănești reprezentând 30% din indemnizația de încadrare lunară pe perioada 29.06.2002 - 30.04.2004, actualizate cu rata inflației la data plății efective și drepturi bănești reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, de asemenea actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Drepturile bănești acordate prin aceste titluri au fost achitate de către pârâți, însă sporul de vechime nu a fost calculat avându-se în vedere indemnizația brută lunară majorată cu 40%, începând cu data de 01.05.2004, după cum a statuat nr.OUG24/2004.
Având în vedere că drepturile respective au fost recunoscute pe calea hotărârilor judecătorești menționate mai sus și că prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007, s-a revenit asupra sporului de vechime în muncă, fiind expres prevăzut în art.4 și acordat începând cu data de 12.03.2007, ar constitui o discriminare neacordarea sporului de vechime tuturor judecătorilor pentru perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, fiind încălcate astfel disp. art.14 din CEDO.
Perioada 29.06.2002 - 30.04.2004 nu poate fi nici ea reținută întrucât prin OUG nr.24/2004 s-a statuat că majorarea cu 40% a indemnizației de baza brute lunare se va face cu data de 01.05.2004.
De asemenea, nu pot fi acordate reclamanților diferențe de drepturi salariale prin includerea procentului de 30% în baza de calcul, deoarece acesta a fost prevăzut în art.11 din nr.OUG177/2002 și reprezintă un spor ce se aplică indemnizației lunare de bază. În cazul în care s-ar include în baza de calcul și acest spor s-ar ajunge în situația inadmisibilă de a aplica un spor la alt spor.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins solicitarea reclamanților de a le acorda diferențe salariale prin cuprinderea în baza de calcul al sporului de 30%.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, lucrare ce a și fost efectuată de către expert, însă acesta a calculat pentru fiecare reclamant, la comun, toate pretențiile acestora și pentru perioada indicată în modificarea acțiunii. Cum pretențiile reclamanților au fost admise numai în parte, pentru considerentele expuse mai sus și neputându-se determina în concret din lucrare care mai este suma pe care fiecare reclamant urmează aoî ncasa, pentru a nu se tergiversa soluționarea cauzei prin completarea raportului de expertiză, precum și pentru a evita o eventuală antepronunțare, instanța a apreciat că sumele urmează a fi determinate în faza executării silite, potrivit art.3712Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acestora diferențele de drepturi salariale rezultate din calcularea sporurilor și primelor la indemnizația majorată cu 40% pentru perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective potrivit art.269 Codul muncii.
Cu toate că instanța nu-l poate obliga în mod direct pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să achite reclamanților drepturile bănești ce li se cuvin, pentru ca prezenta hotărâre să poată produce efecte juridice și să poată fi executată, acesta a fost obligat să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești, dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, în baza art.15 din nr.HG83/2005, art.131 din Legea nr.304/2004, coroborate cu art.19 din Legea nr.500/2002.
Prin încheierea pronunțată la data de 24 octombrie 2007 în dosarul nr-, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis cererea formulată de petentul G și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr.488/CM din 7 septembrie 2007 pronunțată de același tribunal, în sensul că din eroare a fost omis reclamantul
Împotriva sentinței civile nr.488/CM/7 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că acțiunea împotriva sa este inadmisibilă, deoarece implică modificarea bugetului de stat într-o hotărâre judecătorească, lucru de asemenea inadmisibil pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, iar creditele aprobate pentru el prin Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, cum este Ministerul Justiției în cauză, cu care reclamanții au raporturi juridice.
De asemenea s-a susținut că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate de pârât și a fost admisă acțiunea în contradictoriu și cu instituția sus-citată, fără a se avea în vedere că aceasta este lipsită de calitate procesuală pasivă în prezentul cadru procesual.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a susținut că în speță există autoritate de lucru judecat pentru o parte dintre reclamanți în ceea ce privește pretențiile având ca obiect sporul de vechime în muncă, și pe cale de consecință, cele privind plata diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de sporul de vechime în muncă raportat la o indemnizație majorată cu sporul de 40 %.
În acest sens, pârâtul Ministerul Justiției a invocat sentința civilă nr.709/CM/30.11.2005 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă, hotărâre ce a statuat că reclamanții puteau beneficia de sporul de vechime în muncă doar până la momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004, respectiv data de 27 septembrie 2004.
S-a precizat că tribunalul a reținut că Legea nr.303/2004 nu a mai acordat beneficiul sporului de vechime în muncă, astfel că a obligat pârâții la plata sumelor reprezentând spor de vechime în muncă doar pentru perioada 2001 - 2004.
De asemenea, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția obligării pârâților la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale reprezentând spor toxicitate, spor fidelitate, etc. calculate în raport de indemnizația de încadrare brută lunară, majorată cu sporul de 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară, raportat la perioada 01.05.2004 - 01.04.2006. Trebuiau examinate aceste sporuri doar pentru perioada 27.04.2004 - 23.12.2004, cât sporul respectiv a fost prevăzut ca fiind inclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
Recurentul menționează că în materia sporului de 30-40 % acordat judecătorilor ce judecau infracțiunile prevăzute de Legea nr.78/2000, sporul de anticorupție era acordat acestor magistrați care beneficiau de el la indemnizația de încadrare brută lunară.
Spre exemplu, art.11 alin.1 din nr.OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a stabilit că judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Tot recurentul-pârât Ministerul Justiției arată că art.28 din nr.OUG43/2002 a fost din nou modificat în sensul că judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție potrivit art.29 din Legea nr.78/2000 beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară.
Teza unei modificări a dispozițiilor nr.OUG177/2002 ce stabilesc regimul juridic al indemnizației de încadrare brută lunară, modificare operată prin art.28 din nr.OUG43/2002, astfel cum a fost modificat prin art.IV pct.15, Titlul II din nr.OUG24/2004, prin includerea sporului de anticorupție în indemnizația brută lunară, nu poate fi primită.
Printr-o astfel de interpretare, se susține, se ajunge la existența a două feluri de indemnizații de încadrare brute lunare pentru magistrați, diferite după cum magistratul respectiv beneficia sau nu de spor de anticorupție.
Or, nr.OUG177/2002 reglementa în mod expres caracterul unitar al indemnizației de încadrare brută lunară, pentru toți magistrații, aceasta fiind stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură și majorată cu sporul de fidelitate.
Concluzionând, recurentul Ministerul Justiției arată că natura acestui drept este aceea de spor și nu poate fi avut în vedere la calculul indemnizației brute deoarece, la stabilirea acesteia, pot fi avute în vedere doar criteriile stabilite de dispozițiile art.3 alin.1 și 2 din nr.OUG177/2002.
În drept, recursul pârâtului Ministerul Justiției este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, Curtea constată următoarele:
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece potrivit art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Nu trebuie omise din vedere atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor care constau, așa cum sunt enumerate de art.19 din lege, în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare etc.
Potrivit acestor atribuții, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că acțiunea așa cum este formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A este admisibilă față de această instituție, iar acest pârât, conform atribuțiilor sale definite de art.19 menționate mai sus, poate în mod legal să includă printr-un proiect de rectificare de buget sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești după rămânerea definitivă a sentinței civile.
A doua critică este nefondată, deoarece pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A are calitate procesuală pasivă care constă în obligația de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare executării hotărârii sub aspectul achitării drepturilor bănești solicitate, dat fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, potrivit art.15 din nr.HG83/2005, art.131 din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea nr.500/2002.
În concluzie, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.488/CM din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât în speță nu există autoritate de lucru judecat pentru unii dintre reclamanți în raport de sentința civilă nr.709/CM/30.11.2005 a Tribunalului Argeș, deoarece nu este îndeplinită una din cele trei condiții cumulative cerute de art.1201 cod civil și anume, obiectul litigiului care este diferit față de cel în care s-a pronunțat hotărârea sus-menționată.
Ca urmare, în prezenta speță nu există autoritate de lucru judecat față de unii reclamanți în ceea ce privește sporul de vechime în muncă.
A doua critică este nefondată.
Așa cum s-a arătat și în cererea de recurs, pentru perioada 01.05.2004-31.12.2004 sporul de anticorupție a fost stabilit de prevederile art.IV pct.15, Titlul II din nr.OUG24/2004, care au modificat art.28 din nr.OUG43/2002, pentru judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 din Legea nr.78/2000, cu modificările ulterioare, ca majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
Pentru perioada ulterioară, cuprinsă între 01.01.2005 și 01.04.2006, Legea nr.601/2004 pentru aprobarea nr.OUG24/2004 a prevăzut că judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 din Legea nr.78/2000, beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară.
Afirmația potrivit căreia includerea sporului de anticorupție în indemnizația brută lunară ar duce la existența a două feluri de indemnizații de încadrare brute lunare pentru magistrați nu este fondată.
Pornind de la modalitatea de stabilire a indemnizației de încadrare brute lunare prevăzută de art.3 alin.(1) din nr.OUG177/2002, în raport de funcții, de nivelul instanțelor și parchetelor și de vechimea în magistratură, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr.VI/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, ale art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată pin Legea nr.601/2004 a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar criteriul pe baza căruia s-a făcut această distincție, respectiv natura cauzelor pe care o parte dintre magistrați erau desemnați să le soluționeze, nu a avut o justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Faptul că așa-zisul spor de anticorupție determină o majorare a indemnizației de încadrare brută lunară rezultă și din denumirea ce i-a fost atribuită de lege în perioadele supuse analizei, respectiv de "majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară" sau "spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară".
Ultima dintre forme nu este identică cu cea prevăzută pentru sporurile de care beneficiau magistrații potrivit art.5 și art.30 alin.(1) din nr.OUG177/2002, respectiv sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru titlul științific de doctor în drept sau doctor docent în drept și sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Ca urmare a celor reținute mai sus nu poate fi primită nici susținerea că sporul de anticorupție intră în partea variabilă a drepturilor bănești cuvenite magistraților.
Potrivit art.155 Codul muncii, partea variabilă a salariului este formată din indemnizații, sporuri și alte adaosuri.
Toate acestea se stabilesc pentru compensarea cheltuielilor făcute de salariați cu ocazia îndeplinirii anumitor sarcini de serviciu - cum sunt cele pentru delegare, detașare, instalare ori se plătesc în raport cu performanțele individuale sau în raport cu timpul în care munca este prestată în anumite condiții.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, sporul de anticorupție se cuvenea tuturor magistraților în considerarea pregătirii profesionale, funcțiilor, sarcinilor îndeplinite, adică în funcție de elementele care alcătuiesc salariul de bază, în speță indemnizația de încadrare brută lunară.
De aceea, nu se poate susține că prin aplicarea respectivei majorări de 40% s-ar crea două indemnizații de încadrare brute lunare.
Un alt argument este și acela că prin art.6 din nr.OUG177/2002 s-a mai prevăzut o astfel de majorare, respectiv o majorare a indemnizației de încadrare cu până la 10% pentru magistrații care funcționează la instanțe și parchete din mediul rural.
Ca urmare a celor reținute, Curtea constată că soluția instanței de fond în sensul obligării pârâților menționați în sentință la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din calcularea sporurilor și primelor la indemnizația majorată cu 40 % pentru perioada 01.05.2004 - 01.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, este legală, în speță nefiind aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concluzie, în baza art.312 Codul d e procedură civilă urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.488/CM din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județ A și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.488/CM din 7 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind, G, și, toți cu domiciliile alese la Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/12.02.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță, Nicoleta Simona
