Speta Legea 10/2001. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.15/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de petenții:, domiciliat în Câmpulung,-, și, domiciliată în Câmpulung,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.80 din 26 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.3227/2007, venit spre rejudecare, intimate fiind Câmpulung, cu sediul în Câmpulung,-, jud.A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str.-.-. nr.50, sector 1.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise din partea părților.
Curtea, constată că, dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008, în încheierea din această dată fiind consemnate concluziile părților, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr.3227 la data de 22.04.2002, reclamanții și au acționat în judecată pe Montana Câmpulung și B, contestând dispozițiile nr.167/11 februarie 2002 și nr.3899/26 martie 2002, în condițiile art.24 din Legea nr.10/2001, dispoziții prin care li s-a respins notificarea privind restituirea terenului situat în Municipiul Câmpulung,. nr.102, în suprafață de 1400m.
p.Ulterior, contestatorii au completat acțiunea, precizând că imobilul solicitat a aparținut autorului G, la a cărui succesiune vin în calitate de nepoți și că pe terenul în litigiu a existat o casă de locuit și o magazie, care în decursul timpului au fost demolate. S-a motivat cererea în sensul că preluarea de către stat a fost abuzivă, astfel că toate actele de înstrăinare, inclusiv cele de privatizare, sunt lovite de nulitate.
Prin sentința civilă nr.80/26 februarie 2003, Tribunalul Argeșa respins contestația, reținând, în esență, că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate, iar societatea pârâtă deține proprietatea terenului în baza certificatului de atestare a acestui drept emis în baza Legii nr.15/1990 și nr.HG834/1991, în cadrul procesului de privatizare societății revenindu-i imobilul, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.21 din 10 august 1999, încheiat cu bună-credință cu
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.109 pronunțată la data de 30 iunie 2003, admis apelul contestatorilor, cu consecința schimbării sentinței, în sensul admiterii în parte a contestației și a obligării Montana Câmpulung la restituirea suprafeței de 612m.p. conform anexei la raportul de expertiză, menținând sentința față de
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că terenul a fost preluat nelegal de către stat și în cauză sunt întrunite prevederile Legii nr.10/2001 de restituire a terenului liber de construcții în suprafață de 612m.p. conform raportului de expertiză.
Acțiunea a fost admisă în parte, întrucât terenul era deținut doar de societatea pârâtă.
Prin decizia nr.5887 din 27 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate atât de contestatori, cât și de pârâta Montana Câmpulung, a casat decizia civilă nr.109/A din 30 iunie 2003, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, cu îndrumarea ca instanța să se pronunțe nu numai în privința terenului de 612. dar și în privința celorlalte suprafețe libere de construcții vândute unei terțe persoane în timpul procesului și identificate prin cele două expertize, precum și în privința construcției evaluată la 53.444.135 lei, demolată de pârâtă.
S-a constatat, de asemenea, că instanța de apel nu a verificat dacă terenul a cărui restituire se solicită este inclus în suprafața de teren la care se referă certificatul de atestare a dreptului de proprietate al Montana nr.00181 din 29 ianuarie 1993.
Astfel investită, Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.457/23 noiembrie 200, pronunțată după casarea cu trimitere, a respins ca nefondat apelul contestatorilor, pe considerentul că aceștia nu și-au probat legitimarea procesuală activă de persoane îndreptățite în calitate de succesori ai defunctului G și nici dreptul de proprietate al acestuia din urmă asupra terenului litigios.
Instanța de apel a mai reținut că terenul revendicat a intrat în proprietatea societății pârâte în temeiul certificatului de atestare a acestui drept și a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, încheiat cu bună-credință de către aceasta cu, fiind întrunite cerințele art.46(1) din Legea nr.10/2001.
Contestatorii și au formulat recurs împotriva acestei decizii, cale de atac ce a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr.2225/09 martie 2007, cu consecința casării și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a reținut că, potrivit art.315 Cod procedură civilă, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, cu referire la decizia nr.5897/27 octombrie 2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat în privința legitimării reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea terenului și corelativ la obligația Montana de a restitui cel puțin suprafața de 612m.p. din suprafața totală de 1400m.p. a terenului revendicat.
S-a constatat, astfel, că instanța de trimitere nu mai avea a se pronunța în legătură cu legitimarea reclamanților și dreptul lor de proprietate dobândit prin succesiune, preluat de stat fără titlu.
Totodată, potrivit primei decizii de casare, au rămas în discuție suprafețele de teren de 220m.p. și 280m.p. ulterior vândute în timpul litigiului numitului G și dacă acestea sunt incluse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate MO.9 nr.0018/29 ianuarie 1993 aparținând intimatei.
S-a mai reținut că, în contradicție cu statuările primei decizii de casare, care reține că pe terenul în litigiu, la data preluării, a existat o construcție evaluată de 53.444.135 lei ce a fost demolată de societatea pârâtă, instanța de apel a reținut, dimpotrivă, că nu există probe, în sensul că pârâta a demolat construcțiile sau că acestea au existat.
Astfel investită, instanța de apel, în urma suplimentării probatoriului, constată că apelul este întemeiat pentru considerentele ce se vor prezenta.
În rejudecare, societatea pârâtă Montana Câmpulung a reiterat excepțiile privind lipsa calității procesuale active a contestatorilor, cât și lipsa calității sale procesuale pasive (184).
Asupra acestor excepții, instanța de trimitere nu mai poate a se pronunța, întrucât prin decizia civilă nr.5897 din 27 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu autoritate de lucru judecat în ceea ce privește legitimarea procesuală activă a reclamanților, constatând că aceștia sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat și, totodată, la obligația Montana de a restitui în natură cel puțin suprafața de 612m.
p.Aceste considerente se regăsesc și în decizia de casare nr.2225/09 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Întrucât cu autoritate de lucru judecat s-a statuat prin prima decizie de casare (nr.5897/2004 ÎCCJ) că pe terenul litigios a existat o construcție demolată de societatea pârâtă, evaluată la suma de 53.444.153 lei, în apel s-a dispus efectuarea unei expertize pentru reactualizarea acestei sume, lucrare efectuată de către expertul contabil (192-194).
Suma actualizată, reprezentând contravaloarea clădirilor demolate, este de 8491,65 lei, la data de 31 octombrie 2007, concluziile expertizei fiind însușite de către părțile litigante, întrucât nu au înțeles să formuleze obiecțiuni.
În primul ciclu procesual, prin aceeași decizie de casare (nr.5897/2004 ÎCCJ) s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că societatea pârâtă poate restitui în natură reclamanților suprafața de 612m.p., conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. (7 dosar), teren situat în Câmpulung,. nr.102, județul
Verificând, conform îndrumărilor din decizia de casare, situația suprafeței de 500m.p. reținută ca fiind compusă din două bucăți, de 220m.p. și respectiv de 280m.p., se constată următoarele:
Din suprafața de 500m.p., 400m.p. teren au fost înstrăinați de către societatea comercială Montana societății comerciale, reprezentată prin asociatul unic G, act autentificat sub nr.694/20 septembrie 2001 (218-220).
Diferența de 100m.p. a fost înstrăinată de aceeași societate pârâtă aceleiași societăți comerciale, prin asociatul unic G, act autentificat sub nr.114/27 februarie 2002 (215-217).
Nici una din părțile litigante nu a contestat vreodată că terenurile în suprafață de 612m.p. și respectiv cel de 500m.p., ce au făcut parte din suprafața totală de 1400m.p., solicitați la restituirea în natură, sunt incluse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.0018/29 ianuarie 1993.
Deoarece terenurile în suprafață de 500m.p. au fost înstrăinate de către societatea pârâtă unei alte societăți, se constată de către C că acest teren excede suprafeței necesare și utile desfășurării activității și întrucât înstrăinarea s-a făcut așa cum a reținut și decizia de casare, în timpul litigiului, numitului G, în calitatea sa de asociat unic al, restituirea în natură este posibilă.
Cât despre înscrierea acestora în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate al societății comerciale în ființate în condițiile Legii nr.15/1990, urmează a se observa că aceasta este numai o operațiune administrativă și ea s-a făcut cu încălcarea criteriilor impuse de art.1 din nr.HG834/1991, respectiv pentru terenuri ce exced celor necesare desfășurării activității potrivit obiectului societății, lipsă de utilitate ce a condus tocmai la înstrăinarea celor două suprafețe.
Așa cum rezultă din schița anexă la contractele de vânzare-cumpărare, despre care s-a făcut vorbire, terenul de 500m.p. (400m.p. + 100m.p. ) se află în continuarea celor 612m.p., formând un trup comun.
Întrucât, cum s-a arătat, a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că poate fi restituită în natură suprafața de 612m.p., același regim juridic urmează a fi aplicat și terenului de 500m.
p.Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, nemodificată, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice -, se restituie în natură.
Conform dispozițiilor art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii "de o societate comercială la care statul - era acționar ori acționar majoritar".Intimata pârâtă invocă, în sprijinul său, actualele dispoziții ale art.29 ale legii nr.10/2001, potrivit cărora, entru p. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Acest text, însă nu este aplicabil cauzei de față, petenții beneficiind de drepturile câștigate sun imperiul vechilor dispoziții ale rt. 27- (1) potrivit cărora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate. Interpretând legea prin regula de interpretareper a contrario,cele preluate fără nici un titlu, cum este cazul celor de față, se restituie în natură, indiferent de faptul că societatea în al cărei patrimoniu se găsesc la data apariției legii, era sau nu una cu capital privat sau nu.
De aceea, este ăsit fără relevanță faptul că, potrivit contractului nr.AG/21 din 10 august 1999, FPS a înstrăinat salariaților. 80.642 acțiuni reprezentând 60,634% din valoarea capitalului social subscris.
Astfel, legiuitorul a avut în mod expres în vedere posibilitatea restituirii unor bunuri aflate în patrimoniul asupra căruia poartă aceste acțiuni, atunci când, prin Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, Titlul I art.I pct.43, introduce capitolulV1art.324în nr.OUG88/1997, prin care care rezolva efectele survenite asupra acestui patrimoniu, în situația in cazul restituirii de imobile către foști proprietari.
Art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001 are și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct.20.1.din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și de art.20 (41).
Potrivit art.21 din aceleași norme metodologice, indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară și scopul primordial al acestei operațiuni îl constituie tocmai îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar, obligație ce prevalează oricărei alte opțiuni.
În forma sa inițială, art.27 din Legea nr.10/2001 nu distingea în legătură cu forma capitalului societății comerciale privatizate, ci doar asupra modalității de preluare.
Or, prin decizia de casare nr.5897/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că terenul a fost preluat de stat fără titlu și, în aceste condiții, contestatorii, în calitatea lor de persoane îndreptățite, au dreptul la restituirea în natură a terenului litigios.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va admite apelul, cu consecința schimbării sentinței, în sensul că se va admite contestația împotriva dispoziției nr.167/2002 emisă de Montana
Intimata va fi obligată la restituirea în natură a suprafeței de 1112m.p. (612m.p. + 500m.p. ) către contestatori.
Constată îndreptățirea apelanților-contestatori la plata despăgubirilor în sumă de 8491,65 lei, reprezentând despăgubiri pentru clădirile demolate.
Se va menține sentința în privința plângerii împotriva adresei comunicate de (actual ) contestatorilor, sub nr.3899/2002.
Văzând cererea apelanților, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că intimata a căzut în pretențiuni, va fi obligată la plata sumei de 4800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în tot cursul litigiului, până în prezent, dovedite cu înscrisurile de la filele 46, 47, 111, 112 (dosar nr.3227/2002 al Tribunalului Argeș ), fila 20 (dosar nr.4927/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție), filele 64, 69 (dosar nr.2428/Civ/2005 al Curții de APEL PITEȘTI ), filele 22, 132, 133, 147, 148 (dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție), filele 180 și 189 (dosar nr- al Curții de APEL PITEȘTI ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petenții, domiciliat în Câmpulung,-, județul A și, domiciliată în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.80 din 26 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.3227/2002, venit spre rejudecare, intimate fiind Câmpulung, cu sediul în Câmpulung,-, județul A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str.-.-. nr.50, sector 1.
Schimbă sentința în sensul că admite contestația împotriva dispoziției nr.167/2002 a Montana Câmpulung
Obligă pe intimată la restituirea în natură a suprafeței de 1112m.p. (612m.p. +500m.p. ) către contestatori.
Constată îndreptățirea apelanților-contestatori la plata despăgubirilor în sumă de 8491,65 lei, reprezentând despăgubiri pentru clădirile demolate.
Menține sentința în privința plângerii împotriva adresei comunicate de (actual ) contestatorilor, sub nr.3899/2002.
Obligă pe intimata Câmpulung să plătească apelanților și suma de 4800 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./06.02.2008
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
