Drepturi salariale (banesti). Decizia 625/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 625/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate depârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICîmpotriva sentinței civile nr.95/F din data de 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 05 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 12mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr.95/f/8.10.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesual pasive pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de acest pârât.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei martie 2005 - 3 septembrie 2005 și în consecință:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâții: Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâtele: Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să-i plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 4.09.2005 - 1mai 2006, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă.
A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni cu privire la acest spor în cartea de muncă a reclamantei.
A obligat pârâții să includă în proiectul bugetului de stat sumele necesare plății drepturilor de mai sus;
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
A respins pretențiile reclamantei în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Brașov.
A respins pretențiile reclamantei aferente perioadei martie 2005 - 3.09.2005 ca prescrise.
Prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Brașov.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie menționat faptul că prin acțiune s-a solicitat doar obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta pârâtă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții această instituție are obligația de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că excepția nu este întemeiată și în consecință o va respinge.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța a constatat ca este întemeiata.
Pretențiile aferente perioadei martie 2005- 03.09.2005, pretinse de reclamanta sunt prescrise nefiind formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului. De altfel, acțiunea reclamanților este formulată in data de 4.09.2008 si raportat la aceasta data, cu respectarea termenului general de prescripție, reclamanta putea solicita drepturi salariale doar din 04.09.2005.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a apreciat că pretențiile solicitate prin acțiune sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a,astfel încât acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului prezentei.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speța.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorii, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța a constatat că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Cererea de obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei a fost admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate
În acest sens curtea reține că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Instanța a respins pretențiile reclamantei formulate in contradictoriu cu Judecătoria Brașov, aceasta neavând personalitate juridica, neputând fi obligata la plata drepturilor salariale in solidar cu ceilalți pârâți care au calitatea de ordonatori de credite si care in virtutea legii 304/2004 au personalitate juridică.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și Ministerul Justiției.
Prin recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Justiției critică sentința sub aspectul acordării dobânzii legale invocând dispozițiile art. 1082 Cod civil, dar și anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În fine, în ceea ce privește acordarea dobânzii legale, critică formulată de Ministerul Justiției este de reținut că dobânda curge numai de la data cererii de chemare în judecată în cazurile în care neplata sumei de bani are ca izvor un contract și nu ca în cauza de față o faptă ilicită, prima instanță făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1084 Cod civil. De asemenea nu poate fi reținută apărarea făcută prin invocarea art. 1082 Cod civil pentru că nu se poate reține că neexecutarea provine din cauză străină care nu îi poate fi imputată, atâta timp cât recurenta este ordonator principal de credite, iar ministrul justiției face parte din guvern, având posibilitatea de a solicita motivat alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plății sumelor datorate.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.95/F/08.10.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
Președinte, Pt. - - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.RT/22.05.09
Tehnored. 08.07.09 - 2 ex.
Jud fond /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
