Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 624/ Dosar nr-
Ședința publică in data e 12 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
or: - -
or: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamanții, -, șiîmpotriva sentinței civile nr.137/F din data de 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 05 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 12 mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.137/F din 10.12.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.2004-15.2005.
A respins acțiunea formulată de reclamanții -, - -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul ales la reprezentantul în teritoriu DGFP B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 1.2004 - 15.2005 și ca nefondată pentru restul pretențiilor.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și că în speță nu suntem în prezența unei discriminări în sensul OUG nr.137/2000 care să justifice acordarea de despăgubiri.
În acest sens, s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 că neacordarea sporului de confidențialitate magistraților, deși aceștia au obligația păstrării secretului profesional, nu reprezintă un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din nr.OUG137/2000. Deși această hotărâre nu este obligatorie pentru instanță, aceasta va reține ca fiind întemeiate considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției.
În esență reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv ( Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor deoarece cele două categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei, pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea a reținut că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
Conform principiului separării puterilor de stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanțele de judecată au menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează reclamanții din acțiunea de față.
În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin deciziile 818, 819, 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr.137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, acțiunea reclamanților are la bază o greșită înțelegere a noțiunii de discriminare în ceea ce privește aplicarea acestui principiu pe tărâmul dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală, precum și o greșită interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacră acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
Art.28 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că "toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală".
Același drept este reglementat și de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentate - art.14 sau, după data de 1 noiembrie 2006, art.1 Protocolul nr.12.
Interpretând aceste texte de lege CEDO a subliniat în repetate rânduri că există discriminare atunci când pentru persoane aflate în situații identice se aplică în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie să beneficieze de un tratament diferit.
Ori, în situația noastră, cadrele militare, funcționarii publici și celelalte categorii profesionale prevăzute de Legea 444/2006, nu se află în aceeași situație cu magistrații, întrucât prestează o muncă diferită și beneficiază de legi de salarizare diferite. A se vedea în acest sens cauze Thlimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii, sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urmă caz CEDO a subliniat: "Curtea a stabilit în spețele sale că, pentru a putea exista o încălcare a art.14 trebuie să există o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială".
Față de aceste considerente, curtea a respins acțiunea reclamanților iar pe cale de consecință respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții susținând că prin natura funcției sunt debitori ai obligației de confidențialitate, deși nu sunt enumerați explicit în actele normative care dispun acordarea acestui spor, prin opoziție chiar cu procurorii militari, care desfășoară aceleași activități și care beneficiază de sporul de confidențialitate, precum și cu alte categorii sociale. Se consideră că neacordarea acestui spor încalcă dispozițiile art. 16 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând o discriminare reală între diferitele categorii de persoane care desfășoară aceeași activitate și reclamanți.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat.
Motivul de recurs ce vizează respingerea pretențiilor echivalente cu sporul de 15% apare în prezent ca fondat având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 46/15.12.2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că magistrații beneficiază de acest spor de confidențialitate.
Potrivit dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.9/2001 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință în cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate în cuantum de până la 30% calculat din salariul de bază brut.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.8 din același act normativ salariile de bază pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul Consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curții Constituționale, etc.
În același sens sunt și prevederile art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui drept salarial.
Totodată, s-a constatat că reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel încât se află în situație identică nu doar comparabilă cu personalul mai sus amintit, din unitățile bugetare privind acordarea dreptului la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
Aceștia desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în oficial al Comunităților Europene nr.303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Or, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu personalul din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Reclamanții, în calitate de reprezentanți ai sistemului judiciar sunt discriminați în sensul art.2 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidențialitate, cu motivarea că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamental al stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
Singurele obiective și elemente care conduc la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, cu sublinierea că această diferențiere se reflectă numai în salariul (indemnizația) de bază nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.
În caz contrar, sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv, dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Relevante în acest sens sunt și prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și art.4 din Carta socială revizuită și ratificată prin Legea nr.74/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă și stabilesc faptul că exercițiul drepturilor și libertăților este supus unor limitări numai în situația apărării securității naționale și ordinii publice, fapt nejustificat, întrucât, acordarea sporului de confidențialitate tuturor magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu afectează în nici un mod securitatea națională, ci constituie o garanție a realizării acestui obiectiv.
Totodată, acordarea acestor despăgubiri salariale reclamanților nu reprezintă un adaos la lege, ci o aplicare a dispozițiilor art.269 Codul muncii, ce garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminări în muncă.
Prin Decizia nr. 46/2008 a ICCJ, s-a admis recursul în interesul legii, statuându-se cu putere obligatorie pentru instanțe, asupra beneficiului sporului de confidențialitate, astfel că recursul va fi admis și pe acest considerent.
În consecință curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată conform dispozitivul ce urmează.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile nr. 137/F/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o schimbă în parte în sensul că admite acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții:1.Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; 2. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV; 3.Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și 4. Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință;
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții 1,2 și 3 să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna octombrie 2005, ziua 15, până în prezent precum și în viitor, actualizate la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Obligă pârâtul 4 să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Rizea Pt.- - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | or, - - | or, - - |
Grefier, |
Red.ML/15.05.09
Tehnored. 08.07.09 - 3 ex.
Jud fond /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
