Drepturi salariale (banesti). Decizia 6342/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6342
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
******************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.17 din 18.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de judecată în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata indemnizațiilor prevăzute de art. 39 alin.1 lit. b și c din Legea 50/1996, drepturi reactualizate conform indicelui de devalorizare la data plății efective, precum și acordarea dobânzii legală aferentă indemnizațiilor calculate de la data de 1 august 2006 până la data plății efective.
Prin sentința nr. 17 din 18.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a espins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b și c din Legea 50/1996, în prezent abrogată, a existat prevederea potrivit căreia magistrații, precum și personalul de specialitate mutat în interesul serviciului în altă localitate, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor și unităților din subordinea Ministerului Justiției, au dreptul la plata unei indemnizații egale cu salariul de bază de bază brut la data mutării efective în altă localitate și plata unei indemnizații egale cu 1/4 din salariul său de bază brut pentru fiecare membru de familie mutat efectiv împreună cu titularul dreptului.
Aceste dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat au fost abrogate de OUG nr. 177/2002. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002, la data de 01 ianuarie 2003, data intrării în vigoare a nr.OUG 177/2002 a fost abrogat art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților reglementate de Legea nr. 50/1996.
În prezent este în vigoare nr.OUG 27/29 martie 2006, act normativ care nu mai conține nici un fel de dispoziții referitoare la plata unei indemnizații în cazul mutării efective a unui magistrat în altă localitate.
În ceea ce privește decizia nr. 4071/27 mai 2004 invocată de reclamantă, aceasta nu a poate fi avută în vedere, întrucât schimbarea domiciliului magistratului din acea cauză a avut loc la data de 10 decembrie 1996, dată la care erau aplicabile prevederile Legii 50/1996, ce era în vigoare la acea dată, astfel încât la acel moment existau dispoziții legale care prevedeau posibilitatea acordării unei astfel de indemnizații.
Cum în prezent nu mai există dispoziții în acest sens în nr.OUG 27/2006, care este actul normativ în vigoare privitor la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta invocând faptul ca potrivit OUG nr. 75/2008 curțile de apel sunt competente sa soluționeze in prima instanța cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.
Ca pretențiile deduse judecații nu au natura de drepturi salariale, reprezentând un beneficiu prevăzut de lege in favoarea personalului mutat intr-o alta localitate, situație in care competenta revenea Tribunalului Dolj.
Ca dispozițiile art. 39 din 50/1996 sunt cuprinse in cap. V din lege si nu exista o prevedere expresa de abrogare a acestora in OUG 27/2006, fiind reținut greșit de către instanța de fond faptul ca prin dispozițiile art. 50 alin. 2 din OUG nr. 177/2002 ele ar fi abrogate.
Ca atare dispozițiile art. 39 din 50/1996 nu au fost abrogate, fiind in vigoare la data de 01.08.2006.
Ministerul Justiției a invocat excepția tardivității recursului si excepția nesemnării cererii de recurs.
Cu privire la excepțiile invocate de către Ministerul Justiției, Curtea constata ca cererea de recurs este semnata, iar in ceea ce privește tardivitatea, sentința a fost comunicata recurentei la data de 05.11.2008 iar recursul a fost formulat la data de 13.11.2008, deci înlăuntrul termenului prevăzut de art. 80 din 168/1999.
Prin urmare se constata ca excepțiile invocate sunt neîntemeiate.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele: Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea retine ca potrivit art. 39 (1) din 50/1996, magistrații, precum și personalul de specialitate mutat în interesul serviciului în altă localitate, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor și unităților din subordinea Ministerului Justiției, au dreptul la: b) plata unei indemnizații egale cu salariul de bază brut la data mutării efective în altă localitate; c) plata unei indemnizații egale cu 1/4 din salariul său de bază brut, pentru fiecare membru de familie mutat efectiv împreună cu titularul dreptului; Potrivit art. 155 Codul muncii, alariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate si chiar din conținutul textului prevăzut de art. 39, indemnizația prevăzuta de acest text face parte din noțiunea de salariu, situație in care sunt aplicabile art. 1 alin. 1 din OUG 75/2008, privind competenta de soluționare a cauzei, recursul fiind neîntemeiat sub acest aspect. Cu privire la motivul de recurs privind fondul cauzei, Curtea retine ca potrivit art. 50(1) din OUG. 177/2002, prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
Astfel începând cu data intrării in vigoare a ordonanței toate dispozițiile privind salarizarea si drepturile magistraților cuprinse in textul 50/1996 se abroga.
Este o abrogare expresa, aplicabila si drepturilor cuprinse in art. 39 din lege.
Prin urmare si sub acest aspect, recursul este neîntemeiat.
Pentru toate aceste motive Curtea constata ca sentința recurată este temeinica si legala, urmând a respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E IDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.17 din 18.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.11.2009
Tehn./Ex.2
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
