Drepturi salariale (banesti). Decizia 644/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 969/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.644R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7657 din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34854/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata - GRUP, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - Membru Grup, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 8 dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra re cursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7657/10.12.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin art.168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, s-a stabilit că suplimentările salariale constând în primele de Paște și de C au fost introduse în anul 2003 în salariul de bază al fiecărui salariat, că această prevedere a fost menținută prin contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2004-2007, că reclamantul are calitatea de salariat al societății pârâte din anul 1974, constatându-se astfel că în salariul său de bază au fost incluse în anul 2003 drepturile salariale de paște și de C, dreptul câștigat fiind menținut și pe parcursul anilor următori, lucru ce se deduce și din adresele care dovedesc că salariul minim acordat pe anul 2004-2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamant în anul 2003.
S-a reținut că ulterior anului 2003, negocierea drepturilor salariale a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamant în care erau incluse și suplimentările de Paști și de
A fost avută în vedere interpretarea dată de Comisia Paritară clauzei inserată în art.168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anii 2004-2006.
S-a constatat că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut și s-a mai reținut că prin art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a menținut suplimentarea salarială, în timp ce în alin.2 s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază, aceeași situație regăsindu-se și în ceea ce privește contractele colective de muncă încheiate în anii 2004-2005.
S-a reținut în concluzie că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiunea dedusă judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat reclamantul, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea pe care a formulat-o vizând acordarea drepturilor salariale suplimentare aferente sărbătorilor de Paști și de
A considerat recurentul că în ceea ce privește interpretarea dată de Comisia Paritară, aceasta nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale și contravine însuși scopului și esenței interpretării.
Recurentul a arătat totodată că nu poate fi reținută argumentația Comisiei Paritare în sensul că drepturile salariale suplimentare ar fi devenit parte a salariului de bază și nu ar fi trebuit individualizate, întrucât nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale, ci aceea de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente; ori, prin motivarea dată de Comisia Paritară se ajunge la situația schimbării naturii acestor drepturi suplimentare și a procedurii convenite de părți.
A precizat recurentul că în situația în care părțile ar fi urmărit includerea în salariul de bază pentru fiecare an a drepturilor suplimentare, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale, cu atât mai mult cu cât art.168 din Contractul colectiv de muncă a făcut obiectul unor renegocieri între părți, reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și 2006.
Interpretarea Comisiei Paritare în sensul că părțile au înțeles ca prevederile alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au rămas fără obiect nu poate fi reținută de instanță câtă vreme, prin aceasta se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, încălcându-se scopul interpretării actului juridic și unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzute de art.978 Cod civil, acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui iar nu în sensul neaplicării sale.
De asemenea, interpretarea dată de Comisia Paritară contravine și tezei a II-a a alin.1 al. 1rt.168 din Contractul colectiv de muncă, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
A precizat recurentul că negocierile nu au avut loc niciodată și nu s-a făcut referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, că salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare, că nu există nicio dovadă că drepturile salariale în discuție ar fi fost achitate reclamantului și că majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă prevăzute de art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă, neputându-se prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
A criticat recurentul hotărârea instanței de fond și din punct de vedere al faptului că onorariul pentru efectuarea expertizei dispusă în cauză a fost stabilit în sarcina sa iar nu în sarcina angajatorului, astfel cum ar fi fost legal, potrivit art.287 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată intimata SC SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 8.05.2009, intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287, art.288 din Codul muncii, art.74, art.75, art.77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod pr.civilă, instanța sesizând la același termen de judecată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
Prin decizia nr.1406/3.11.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate vizând prevederile legale mai sus arătate.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Se apreciază că prima instanță a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor cuprinse în art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Se reține în acest context că potrivit prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă (în forma convenită prin încheierea la data de 25.02.2003 a actului adițional la Contractul colectiv de muncă, înregistrat la DGMPS sub nr.1602/2003), cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocieri cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor (al.1), stabilindu-se, prin al.2 al aceluiași text că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. Această formulare a textului a fost menținută și în Contractul colectiv de muncă la nivelul societății aplicabil în anul 2004.
Se are în vedere că pentru anul 2005 nu a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivelul societății, ci părțile au convenit, prin act adițional, prelungirea celui anterior, cu unele modificări și completări, aspect ce prezintă interes, dat fiind că aceste modificări au vizat și al.2 al art.168, la care ne-am referit mai sus, dându-i-se textului următorul conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007, dispozițiile art.168 al.2 apar inserate în aceeași formulare modificată.
Este evident că modificarea al.2 al art.168 a fost necesară pentru că părțile au dorit să evidențieze modul în care, ulterior anului 2003, au fost acordate,respectiv primite, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al aceluiași articol.
Așadar, dacă în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2005, în contractele colective de muncă la nivelul societății, s-a menționat că în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În situația în care conținutul al.2 al art.168 ar fi rămas nemodificat și ar fi fost preluat în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, astfel cum el exista în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-ar fi putut discuta de o inadvertență de reglementare, determinată de necorelarea temporală a unor clauze contractuale și, până la urmă, de o clauză inutilă, care nu ar fi fost de natură să producă nici un efect.
O dovadă a faptului că nu este așa și că părțile au menținut al.2 al art.168 cu scopul de a produce efecte juridice, o constituie tocmai împrejurarea că textul în discuție a fost modificat începând cu anul 2005, folosindu-se de această dată, din punct de vedere gramatical, timpul trecut al verbului, pentru a releva o situație anterioară, petrecută în anul 2003, prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat,dar care produce efecte și ulterior, sub aspectul dovedirii modului în care dreptul prevăzut la al.1 al textului în discuție a fost acordat salariaților societății.
Așa fiind, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant vizând hotărârea Comisiei Paritare din 18.06.2007 (prin care părțile semnatare (înșiși semnatarii contractelor colective de muncă) au confirmat faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat), aceasta fiind de altfel, în sensul considerentelor expuse în cele ce preced.
Pe de altă parte, nu se constată o diminuare a salariului de bază, așa cum ar fi fost normal să se întâmple dacă suplimentările salariale prevăzute de art.168 al.1 ar fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat al societății doar pentru anul 2003.
Dimpotrivă, este de observat că salariul de bază mediu a crescut, ceea ce justifică susținerea angajatorului în sensul că negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, astfel cum acesta a rezultat după includerea suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește expertiza contabilă, se are în vedere că această probă a fost încuviințată de către instanța de fond pârâtei, la termenul de judecată din 27.02.2008, iar onorariul de expert a fost stabilit în sarcina acesteia, însă, în condițiile neachitării acestuia de către pârâtă și pentru a se efectua expertiza, prima instanță a dispus la termenul din 12.11.2008 emiterea unei adrese către reclamant pentru ca acesta să precizeze dacă înțelege să achite onorariul necesar efectuării expertizei contabile.
Ori, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să preia această obligație, iar pârâta nu a achitat onorariul de expert, în mod corect instanța de fond, în baza art.170 al.3 Cod pr.civilă a procedat la decăderea din dovada încuviințată.
Prin urmare, în raport de cele arătate, nu se poate reține încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.287 din Codul muncii, astfel cum arată recurentul
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7657 din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34854/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
