Drepturi salariale (banesti). Decizia 646/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1369/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.646R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.6433 din data de 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1542/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata - GRUP, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 9 dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6433 din data de 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1542/3/LM/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA,
A fost respinsă cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată și,
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la data de 25.02.2003 prevedea dreptul salariaților SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății parate în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze, în acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
S-a considerat că, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, atât reclamanta cât și pârâta sunt de acord că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paște și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constatat în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paște și C pentru anii 2005 -2006, iar pentru aceasta perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
S-a precizat că, din cuprinsul înscrisurilor a rezultat că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute, textul fiind inserat identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004, și că pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de munca, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări si modificări.
Modificările negociate au privit și alin.2 al art.168, acesta stabilind că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar în anul 2006 și 2007 au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța s-a arătat că regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având in vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voința a părților, în strânsa corelație cu voința lor internă.
Astfel, neclaritatea articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizata în preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil in anul 2004.
Instanța de fond a trebuit să stabilească voința interna a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții, pentru și în, îl dau aliniatului 2 din texul menționat, pentru a determina forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a pârtilor, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor pârtilor, si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat.
De asemenea, din înscrisurile administrate în cauză, a rezultat că voința reala a părților la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paște și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
S-a constatat că, acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul doi, precizând ca "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005 se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
S-a apreciat că, în sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, în iunie 2007. La data hotărârii respective, aliniatul 2 era inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Astfel, Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1, a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
De asemenea, Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamantă, față de prevederile art.239, art.241 și art.243 din Codul muncii.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili că și în anii 2005 și 2006 suplimentările salariale rămân incluse in salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
S-a menționat că, aceasta situație a rezultat și din faptul că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paște și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
S-a ținut seama că, deși a fost semnat la data de 18.06.2007, scopul acordului încheiat de comisia paritară a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor-neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare, până la alte modificări.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări ce provine de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
S-a mai reținut și faptul că, nu se poate reține că aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prime de C/Paște nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat. Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
De asemenea, menținerea aliniatului 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a fost salariata societății pârâte, la sucursala, în perioada 1999-11.10.2006 și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze, în conformitate cu prevederile art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2007 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate. Contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, prevedeau la art.168 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate". De asemenea, art.170 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societatea pentru 2007, prevede că această suplimentare a drepturilor salariale: "este în cuantum de un salariu minim pe agent economic calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă".
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea recurentei ca neîntemeiată, deoarece interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretări - de a lămuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauza.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr.5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu ar trebui individualizate.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art.168 alin.1 și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea art.168 alin.1 CCM, neschimbată iar interpretarea Comisiei paritare în sensul că părțile au înțeles că prevederile alineatului 1 ale art.168 au rămas fără obiect nu poate fi reținută de instanță câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art.978 cod civil - acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) și nu în sensul neaplicării sale.
Mai mult decât atât, nu există nici o dovadă că drepturile salariale respective ar fi fost achitate. Din adresa nr.2022/04.09.2007 rezultă care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu de bază mediu.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art.168 alin.1 si nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi, întrucât intimata-pârâtă nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare. având ca obiect salariul de bază mediu sunt diferite de procedura prevăzuta de art.168 alin.1
S-a mai susținut că, deși prima instanță a dispus efectuarea unui raport de expertiză în cauză, dispunând obligarea angajatorului la achitarea onorariului de expertiză, în condițiile în care acesta din urmă a refuzat să plătească onorariul stabilit și să pună la dispoziția expertului ștatele de plată necesare, au fost încălcate dispozițiile art.287 Codul muncii, de către instanța care în mod greșit a respins acțiunea formulată d erecurenta-reclamantă.
Prin întâmpinare, intimata SC SA, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paște și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paște și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Sunt nefondate și criticile recurentei referitoare la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.287 din Codul muncii, câtă vreme, în cauză, modul de aplicare a acestor dispoziții legale de către instanța fondului nu a pricinuit recurentei-reclamante, în conformitate cu dispozițiile art.105 alin.2 teza I pr.civ. vreo vătămare a intereselor procesuale a acesteia.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.6433 din data de 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1542/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata (fostă - membru Grup).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
23.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
