Drepturi salariale (banesti). Decizia 6598/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4390/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6598/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.483 F din data de 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 1045/2009), în contradictoriu cu intimatele-reclamante:, și și cu intimații-pârâți: Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița - având ca obiect "drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatele-reclamante, și și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că, în cauză, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.483 F din data de 19.05.2009, pronunțată în dosarul - (format vechi nr. 1045/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis în parte, ca fondată, acțiunea formulată de reclamantele:, și, împotriva pârâților: Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița și, în consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița să recunoască și să achite reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01 martie 2009 și până la data pronunțării hotărârii, precum și în continuare, până la apariția unor noi reglementări legale cu privire la acest spor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A respins capătul de cerere cu privire la plata dobânzilor legale.
A respins ca nefondată cererea reclamantelor cu privire la acordarea sporului de 15%, reprezentând spor de confidențialitate, cerere formulată împotriva acelorași pârâți.
A obligat pârâtul Tribunalul Ialomița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantele îndeplinesc funcția de aprod. D-na Militari în cadrul Tribunalului Ialomița, iar doamnele și și Judecătoriei Slobozia, așa cum rezultă din adeverința nr. 865/08.5.2009, aflată la fila 16 din dosarul de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004: "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT", iar, potrivit alin. 3 al aceluiași articol:"Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
avut în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, potrivit cărora magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
A reținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art.231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat, ca atare, în carnetele de muncă.
A mai avut în vedere aspectul că, de altfel, problema acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, implicit, a pretențiilor reclamanților, a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 21 din data de 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, a decis ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 239 alin. 3 teza a Il-a din Codul d e procedură civilă:"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanț", prima instanță a considerat că trebuie să aibă în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept invocată în speță, referitoare la sporul de 50% solicitat de către reclamante și a apreciat că pretențiile acestora, cu privire la acordarea acestui drept, sunt întemeiate.
Cât privește capătul de cerere privind actualizare sumelor cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că, în speță, ceea ce constituie obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de către reclamante ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
În acest sens, a reținut că repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Cât privește beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de către reclamante, acesta este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plații efective, pe cale de consecința, măsura reparatorie adecvata fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plații efective.
Având in vedere si evoluția economico-socială actuală, cât si soluțiile doctrinare si jurisprudențiale în materie, tribunalul a apreciat că în materia dreptului muncii daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza în actualizarea cu indicele de inflație, de la data când fiecare suma ar fi devenit scadentă, la data plății efective, ci nu și în dobânda legală, altminteri ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu
Pentru aceste considerente, instanța a admis capătul de cerere cu privire la actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești acordate reclamantelor, de la data scadentei fiecărei sume la data plătii efective și urmează se respingă capătul de cerere cu privire la dobânda legală.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de 15% reprezentând sporul de confidențialitate, pentru aceeași perioadă de timp tribunalul a considerat că nu se poate retine că există element de analogie sau de comparabilitate între categoriile profesionale care beneficiază de sporul de 15 % și categoria profesională din care reclamantele fac parte, aceasta cu atât mai mult cu cât ele nu au dovedit că îndeplinesc condițiile legale pentru a avea acces la informațiile clasificate de natura celor reglementate de Legea nr. 182/2002.
În același timp, s-a constatat că nu este îndeplinită nici condiția ca tratamentul diferențiat să afecteze exercitarea, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut și garantat de lege.
Or, a reținut prima instanță, prin drept recunoscut sau garantat de lege se înțelege acel drept fundamental la care se referă Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau la Constituția României.
S-a avut în vedere, în acest sens și jurisprudența, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art.14 din Convenție, referitor la interzicerea discriminării, cât și jurisprudența instanței noastre constituționale.
S-a mai reținut că s-a recunoscut, în practică, faptul că dreptul la sporul de confidențialitate nu este un drept fundamental, dintre cele garantate de Convenție sau Constituție, ci face parte dintre drepturile salariale suplimentare pe care autoritatea le acordă în baza marjei de apreciere de care beneficiază, în stabilirea situațiilor care justifică diferențieri de tratament juridic.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză și având în vedere și dispozițiile legale mai sus-enunțate, instanța de fond a admis, în parte acțiunea formulată de reclamantele:, și, în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedeau sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate, au fost abrogate prin dispozițiile art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Astfel, recurentul-pârât arată că, prin Decizia nr. 21/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Mai arată că, din luna februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007.
Invocă dispozițiile art. 1 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, potrivit cărora: "Prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate si personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare și care abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.".
Invocă și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, care prevăd că: "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.".
De asemenea, invocă și aspectul că dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 prevedeau că:"Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod.".
Arată că, ulterior, acest text a fost modificat prin art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006, care vede că: "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Mai arată că, totodată, că art. 7 din Legea nr. 17/2006 prevede că:"Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzute la art. 60 alin. 4, cu excepția dispozițiilor art. 1 pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I"și precizează că în ceea ce privește legea specială, respectiv nr.OG 8/2007, aceasta a intrat în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 31:"la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I",respectiv la data de 31.01.2007.
Recurentul-pârât susține că din Decizia nr.21/2008, precum si dispozițiile actelor normative invocate mai sus, rezultă că funcțiile de aprod si agent procedural fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate prevăzut de Legea nr. 50/1996, republicată, asupra păruia a statuat instanța supremă în recursul în interesul legii.
Însă, precizează recurentul-pârât, prin Decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. 1pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, respectiv nici pentru aprozi în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Consideră că sentința este criticabilă și pentru faptul că instanța a dispus acordarea unor drepturi salariale pe viitor, întrucât una dintre condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile o constituie acordarea unui drept, iar una dintre condițiile pe care dreptul afirmat trebuie să le îndeplinească este ca el să fie actual sau viitor, dar cert.
Având în vedere faptul că salariul presupune prestații periodice succesive, că dreptul la fiecare prestație succesivă se naște distinct și numai în măsura prestării activității, solicită instanței de recurs să constatate că, pentru fiecare prestație lunară în parte, trebuie verificat în ce măsură dreptul s-a născut, deci este actual.
Menționează că, în speță, dreptul reclamantelor este unul viitor, dar incert, instanța neputând cunoaște, la momentul pronunțării, dacă raporturile de serviciu vor continua și în viitor (putând interveni încetarea ori suspendarea lor) sau dacă sistemul de salarizare va fi identic cu cel actual.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Deși au fost legal citate, intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și, din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Problema care se pune în speță este aceea dacă se justifică sau nu acordarea, intimatelor-reclamante, care îndeplinesc funcția de aprod la Tribunalul Ialomița și, respectiv, la Judecătoria Slobozia, a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate de 15%, sporuri calculate în raport de salariul de bază brut lunar.
Problema de drept privind sporurile sus-menționate a fost tranșată irevocabil de către instanța noastră supremă, cu prilejul soluționării unor recursuri în interesul legii.
Astfel, prin Decizia nr. 21 din data de 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizieobligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin3 Cod procedură civilă,s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996,judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice, iar nu să abroge Legea nr. 50/1996, nici total, nici parțial, după cum nu a fost abilitat nici să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților-asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, fiind depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și fiind astfel încălcate dispozițiile. art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a mai reținut că dispozițiile art. 81 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, prevedeau că magistrații beneficiază și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, lege organică.
Nu se poate opune nici faptul că neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000 - norme abrogate în prezent - poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocată în fața instanțelor judecătorești, întrucât Curtea Constituțională are în competență numai legile și ordonanțeleîn vigoare, iar verificarea constituționalității normelor abrogate revine, prin interpretarea"per a contrario"a art. 147 alin. 1 cu referire la art. 126 alin. 1 din Constituție, instanțelor judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune că instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege.
De altfel, astfel cum rezultă și din motivarea recursului în interesul legii, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane-magistrați și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că neacordarea acestui spor ar duce în mod inevitabil la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept, or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii profesionale, în condițiile în care nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 alin.1 din Constituție, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și Protocolului nr.12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea de Apel constată că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoria de personal din care fac parte și reclamantele - personal conex și anume, aprozi -, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul inexistenței dreptului la sporul pretins.
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată, așadar, că hotărârea fondului este criticabilă sub aspectul soluției date capătului de cerere referitor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în sensul că prima instanță a admis, în mod nejustificat, acest capăt al acțiunii reclamantelor, în loc să îl respingă, așa cum ar fi fost corect.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate în procent de 15%, Curtea constată că și în această privință, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii, prinDecizia nr.46din data de 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr.27/2008 a statuat, în mod irevocabil, că numaijudecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Ca urmare, Curtea constată că, în decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii (obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor art. 329 Cod proc. civilă), nu este enumerată expres categoria personalului conex, din care fac parte și aprozii, de unde rezultă inexistența dreptului reclamantelor (aprozi) la sporul de confidențialitate de 15%, astfel că pretențiile acestora nu se justifică, aspect reținut corect de prima instanță, care a respins acest capăt al acțiunii reclamantelor, ca neîntemeiat.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este numai în parte legală și temeinică, astfel că o va menține în parte, respectiv doar în ceea ce privește soluția de respingere dată capătului de cerere referitor la sporul de confidențialitate în procent de 15%, urmând aom odifica sub aspectul soluției de admitere (greșite) a capătului de cerere referitor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ca urmare, Curtea, în temeiul dispozițiilor aret. 312 alin. 1, alin.2 și alin. 3 teza 1 Cod proc. civilă, va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și, în consecință, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiate, pretențiile formulate de reclamantele, și.
- menține celelalte dispoziții ale hotărârii fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.483 F din data de 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1045/2009), în contradictoriu cu intimatele-reclamante:, și și cu intimații-pârâți: Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiate, pretențiile formulate de reclamantele, și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 16.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
