Drepturi salariale (banesti). Decizia 68/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 68/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE prin B, TRIBUNALUL BRAȘOV și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.952/19.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimații reclamanți -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și -, lipsă fiind recurenții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP B, TRIBUNALUL BRAȘOV și Curtea de APEL BRAȘOV, precum și a intimaților pârâți Ministerul Justiție și Consiliul Național de Combatere a Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că recursurile sunt declarate și motivate în termen, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și la dosar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimatul pârât Ministerul Justiției prin care se invocă excepția autorității de lucru judecat.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției autorității de lucru judecat cu privire la reclamanta -, invocată de intimatul pârât Ministerul Justiției prin întâmpinare.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că acțiunea declarată în cauză nu poartă semnătura reclamantei -, că în dreptul acesteia este trecut concediu maternitate, și că a primit prima de vacanță pentru anii 2005-2006. În baza dispozițiilor art.133 alin.1 Cod procedură civilă solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Instanța apreciază că primează soluționării excepției autorității de lucru judecat cu privire la reclamanta -, excepția nulității cererii de chemare în judecată în temeiul art.133 Cod procedură civilă având în vedere că în cererea de chemare în judecată nu a fost semnată și de această parte (fila 5 dosar fond) și ca urmare consideră că nu se impune comunicarea întâmpinării celorlalte părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată dezbaterile închise în temeiul art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursurilor ca netemeinice și nelegale și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală arătând că în speță sunt aplicabile dispozițiile OG nr.3/12.01.2006, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 952/2007 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor, invocata de mandatara acestei părți - Direcția Generala a Finanțelor Publice B, prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocata de paratul TRIBUNALUL BRAȘOV, prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și -, in contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de Apel B, Ministerul Justitiei, si Ministerul Economiei si Finanțelor.
A obligat pârâții să plătească in solidar fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând primele de vacanta pe anul 2006, corespunzător perioadei lucrate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A luat act de renunțarea reclamantelor, si, la judecarea acțiunii formulate de acestea, in contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOVs -a constatat că acesta din urmă nu a indicat vreo hotărâre judecătorească în raport cu care instanța să facă verificarea triplei identități (de obiect, părți, temei juridic) motiv pentru care excepția a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a constatat următoarele:
Pârâtul Ministerul Finanțelor Public răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, conform Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005. De asemenea, calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executării, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Față de considerentele mai sus expuse, excepția a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Brașov, stare de fapt necontestată de părți.
Prin prezenta acțiune s-a solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță pentru anul 2006, drept ce a fost prevăzut inițial de dispozițiile art.41, alin.1 din Legea nr.50/1996.
Pornind de la temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. din nr.OG137/2000 și decizia nr. 952/20.04.2006 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Craiova (filele 113-117 dosar), tribunalul a analizat dacă în cauza de față reclamantele sunt într-o situație discriminatorie față de persoanele care ocupă aceeași funcție într-o altă instanță și cărora le-a fost recunoscute aceste drepturi prin hotărâri judecătorești irevocabile.
- Existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2, alin.1 din nr.OG137/2000 republicată. Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată precum și orice criteriu. În cazul de față, un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat grefierilor poate fi considerată categoria profesională.
- Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; Prin această măsură sunt încălcate prevederile art.6, alin.2 din Codul Muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
- Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare. Instanța a constatat că activitatea celor două categorii de grefieri este asemănătoare și atunci trebuie aplicat principiul prevăzut de art.6 alin.2 din Codul Muncii "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal."
Potrivit art.1, alin.2 din nr.OG137/2000 republicată "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (i)dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
Potrivit art.2, alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,republicată "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Potrivit art.2, alin.3 din nr.OG137/2000 "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute al alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Apărarea pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV nu poate fi primită întrucât ceea ce a soluționat recursul în interesul legii a fost practica neunitară a instanțelor în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor din actele normative care prevedeau acordarea primei de vacanță însă în cauza de față reclamantele au invocat, ca temei al acțiunii, existența unei discriminări în raport de persoanele care ocupă funcții similare și, cărora le-au fost recunoscute drepturile solicitate, anterior anului 2006.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești pronunțate în astfel de litigii, întemeiate pe dispozițiile nr.OG137/2000, nu a fost semnalată o practică neunitară asupra către Înalta Curte și Casație și Justiție să se fi pronunțat într-un recurs în interesul legii.
Față de acestea, tribunalul a apreciat că existând o hotărârea judecătorească irevocabilă ce vizează personalul auxiliar al Tribunalului O l t, neacordarea drepturilor salariale solicitate de reclamante din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat, vând ca afect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate,a dreptului la egalitate în activitatea economică, în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, văzând dispozițiile legale sus menționate și constatând că reclamantele au fost prejudiciate cu drepturile bănești neîncasate, constând în prima de vacanță aferentă anului 206, instanța a admis acțiunea, așa cum a fost formulată și pe cale de consecință a dispus obligarea pârâților TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției la calcularea și plata acestor drepturi.
În conformitate cu dispozițiile art.3, alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Ca urmare, este necesar ca acest pârât să pună la dispoziția instanțelor fondurile necesare achitării drepturilor salariale.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială cuvenite reclamantelor.
Instanța a lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții din acest proces, fila 90 dosar.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
În criticile formulate în recursul declarat de Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că au intervenit suspendările legale succesive ale plăților, prin legile bugetului de stat din anii 2001 și următorii, până în anul 2006 inclusiv, din rațiuni de politică economică, financiară și bugetară a statului.
Dreptul la prime de vacanță nu poate fi valorificat pentru că în acea perioadă, nu a fost niciodată scadent.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Tribunal B, se invocă pentru o parte din recurenți excepția autorității de lucru judecat, existând sentința civilă nr.745/2007 a Tribunalului Brașov, irevocabilă, pe baza cărora sumele de bani au fost și încasate.
Se mai arată că o parte din reclamanți au avut raporturile de muncă cu Tribunalul, suspendate sau întrerupte, și cu toate acestea instanța nu a ținut cont de faptul că trebuia ca prima de vacanță să fie acordată proporțional cu perioada lucrată.
Mai este criticat și faptul că în ceea ce îl privește pe reclamantul, acțiunea nu poate fi admisă având în vedere că acesta este șofer, și nu face parte din cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Sentința a fost criticată și pentru faptul că pretențiile reclamanților au fost acordate cu aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale, lucru care nu trebuia admis, fiind astfel încălcate disp. art. 1088 cod civil.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât, neexistând raporturi de muncă directe între reclamanți și această parte. Mai este criticată sentința și pentru faptul că pretențiile reclamanților nu sunt fondate, nefiind nici un temei legal pentru admisibilitatea lor.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate în parte, urmând în consecință să fie admise și sentința primei instanțe să fie modificată în parte în sensul celor ce vor urma, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de TRIBUNALUL BRAȘOV, prin care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce le privește pe reclamantele, și, trebuie observat că în cuprinsul dispozitivului sentinței de fond, s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii, formulate de aceste reclamante. Prin urmare analiza excepției este inutilă având în vedere faptul că, prima instanță nu a pronunțat o sentință prin care să fie analizat fondul drepturilor deduse judecății pentru acești reclamanți.
Astfel excepția autorității de lucru judecat urmează să fie respinsă ca fiind lipsită de interes.
În ceea ce privește drepturile solicitate de reclamantul, în mod greșit prima instanță a admis acest capăt de cerere pentru faptul că, reclamantul este încadrat în calitate de șofer și făcând parte din categoria personalului contractual, nu beneficia de primă de vacanță. Nici un text de lege nu prevede în mod expres un astfel de drept pentru personalul contractual, motiv pentru care nu pot fi acordate pretențiile reclamantului. Fiind vorba de drepturi bănești, acestea nu pot fi acordate prin analogie cu alte categorii profesionale, ci trebuie prevăzute în mod expres de legile ce reglementează salarizarea personalului în cauză.
Referitor la critica din recurs cu privire la drepturile solicitate de reclamate care au avut contractul de muncă suspendat, trebuie menționat că în cuprinsul acestor critici nu s-au făcut precizări concrete cu privire la persoanele în cauză și la perioadele în care nu au lucrat. Nici cu ocazia soluționării în fond a cauzelor nu s-au făcut aceste precizări astfel că instanța de recurs nu poate avea în vedere aspectele invocate. Prin urmare această critică nu poate fi primită. În ceea ce privește modalitatea de calcul a primelor de vacanță, în lipsa unor date concrete, instanța de judecată nu poate stabili modul de calcul pentru fiecare persoană în cauză, și de altfel nici nu a fost sesizată cu acest lucru, fiind o chestiune de executare.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticile formulate de acesta cu privire la lipsa calității procesual pasive a acestei părți, urmează să fie respinse. Acestei părți îi revine obligația să pună la dispoziția ordonatorilor principali de credite, care au calitatea de angajatori, sumele de bani solicitate, astfel că nu este necesară existența unor raporturi juridice directe de muncă, între părți, pentru îndeplinirea unei astfel de obligații.
Cu privire la criticile din toate recursurile, inclusiv al Curții de Apel, care vizează în principal cauzei, respectiv, temeinicia pretențiilor deduse judecății, curtea reține că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Prin legea bugetară pe anul 2007 nu au mai fost reluate dispozițiile privind suspendarea plății primelor de vacanță, motiv pentru care data de 1.01.2007, coincide cu data nașterii dreptului material la acțiune.
Întrucât dreptul acestei categorii de personal, la prime de vacanță nu a fost abrogat printr-o prevedere legală expresă, nu se poate înlătura existența lui, anterioară și pentru că nu mai există nici o cauză de suspendare legală, în mod corect prima instanță, a admis acțiunea promovată de reclamanți.
Prin încheierea ședinței publice din 21.05.2007 pronunțată de ÎCCJ, în îndreptarea de eroare materială, s-a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate", astfel că dispoziția de acordare a primelor de vacanță pentru anii 2001 și 2002 privește numai categoria magistraților. Prin urmare în cauză nu mai pot fi incidente dispozițiile art 329 al 3 din Cod procedură civilă astfel că pentru motivele mai sus menționate, acțiunea reclamanților este întemeiată.
Legat de plata sumelor reactualizate, trebuie menționat că această reactualizare ține de executarea integrală a obligației, întrucât sumele de bani în discuție au înregistrat o scădere valorică prin efectul inflației, lucru care nu poate fi suportat de creditor. Prin urmare instanța de fond în mod corect a dispus plata sumelor de bani cu aplicarea coeficientului de inflație.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile sunt fondate numai în parte urmând a fi admise și sentința primei instanțe modificată în sensul celor de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenții Curtea de Apel Brașov, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.952/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Constată nulă cererea de chemare în judecată a reclamantei - și înlătură dispozițiile din sentința atacată, cu privire la această parte.
Respinge acțiunea față de reclamantul.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/6.02.2008
Dact: MD/12.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
