Drepturi salariale (banesti). Decizia 7024/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5808/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7024/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Uță Lucia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.5494 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16110/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București și Tribunalul București, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și intimații, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, constată că reclamanta a renunțat la judecata cererii de chemare în judecată în faza procesuală a fondului, astfel încât dispune rectificarea citativului, întrucât aceasta nu are calitate de parte în cauza dedusă judecății.
Totodată, Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul, prin cererea de recurs, dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5494/23.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și pe cale de consecință a respins acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București, și Tribunalul București; a obligat pârâții la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - actualizată cu indicele de inflație începând cu 1.04.2005 și în continuare; a obligat pârâtul Tribunalul București să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 1.09.2004- 1.04.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București. Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor publice obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând 1.09.2004 li zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație și să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Cauza a fost apoi scoasă de pe rolul Tribunalului Argeș și înaintată Curții de Apel Pitești care a declinat competența de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr.224/F-CM/26.11.2008 în favoarea care prin sentința civilă nr.529/19.02.2009 a declinat cauza în favoarea Tribunalului București unde cauza a fost înregistrată la 16.04.2009 sub nr-.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece între acest pârât și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, așa cum impune art 282 muncii.
Instanța a admis și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 1.09.2004-1.04.2005 având în vedere dispozițiile art 1 și 3 din Decretul 167/1958.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 apoi prin OG 8/2007.
OG 83/ 2000 fost emisă, așa acum rezultă din preambul, în baza art.1 lit. q pct.1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/ 2000, în vigoare la data emiterii OG 83/ 2000, definește completarea, modificarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, reieșind că acestea sunt instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Prin Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/ 1996, nici total, nici parțial.
Prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art. 108 alin.3 cu referire la art. 73 alin.1 din Constituția României. Abrogarea art. 47 din Legea 50/ 1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX, alin. 2 din OG 83/2000, conduce la concluzia că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 sunt rămase în vigoare. Dispozițiile art. 47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producându-și efectele în continuare.
Tribunalul a arătat că Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului și la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii constatând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică. calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334 2001.
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit disp art 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, a susținut tribunalul, astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
Prima instanță a mai constatat că și după intrarea în vigoare a OG 8/24.01.2007 dispozițiile art. 47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producându-și efectele în continuare deoarece Legea 502/2006 în baza căreia guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe a fost nu a abilitat guvernul să abroge Legea 50/1996 ci doar să emită reglementări cu privire la " salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției."
Instanța a considerat că pentru ca prin OG 8/2007 să se abroge legea 50/1996 trebuia ca prin legea de abilitare să se dispună expres că Guvernul este abilitat să emită ordonanțe prin care să abroge unele dispoziții sau legea cu privire la salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, abrogarea fiind o măsură specială ce trebuie prevăzută expres așa cum prin însăși legea 502/2006 se prevede dar cu privire la alte acte normative.
De altfel, a apreciat tribunalul, atunci când s-a pronunțat Decizia nr. 21 din 10.03. 2008 era în vigoare OG 8/2007 astfel că ÎCCJ putea, atunci când s-a pronunțat, să precizeze dacă considera că art.47 din legea 50/1996 nu se mai aplică personalului auxiliar începând cu februarie 2007, acest lucru în decizie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Ministerul Justiției și Libertăților, susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Invocând dispozițiile art. 304 alin. 4 Cod Procedură Civilă, recurentul a susținut că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești astfel că reclamanta-intimată nu poate beneficia de alte drepturi salariale decât cele prevăzute prin lege
Astfel, prin Decizia nr. 838 din data de 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 461/03.07.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României 5 și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute ce 21. 126 alin. (3) din Constituție, înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de 2- 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație si Justiție nu poate să institui să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Recurentul a susținut că interpretarea Curții Constituționale este suverană și ulterioară deciziei ÎCCJ.
În motivarea cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, recurentul a arătat că, începând cu 03 februarie 2007, data la care a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, G nr. 8/24.01.2007, pretențiile reclamantei-intimate sunt neîntemeiate atâta timp cât nr.OG 8/2007 nu prevede pentru personalul auxiliar de specialitate beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ în vigoare care să recunoască acest drept.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din G nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000.
Prin art. 30 din OG nr. 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Astfel, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime, motiv pentru care, reclamanta nu are dreptul de a beneficia de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de motivarea primei instanțe potrivit căreia abrogarea este nelegală și nu poate produce efecte întrucât prin Legea nr. 502/2006 Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996, ci doar să emită reglementări cu privire la "salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției", recurentul a susținut că ordonanța în discuție, cu abrogările dispuse, a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 247/2007. În aceste condiții, chiar dacă ar fi fost depășite limitele trasate prin legea de abilitare, în mod logic Parlamentul ar fi corectat aceste pretinse încălcări ale normelor constituționale și ale limitelor abilitării prin chiar legea de aprobare a Ordonanței nr. 8/2007.
Recurentul a susținut că OG nr. 8/2007 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare. în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă, fiind ulterior aprobată de legiuitor.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 4 cod proc. civilă nu este fondat. Astfel nu se poate aprecia că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești intrând în domeniul de reglementare rezervat puterii legislative, întrucât aceasta a interpretat normele de tehnică legislativă în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei aplicare este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 329 alin. 3 cod proc. civilă.
Din aceleași considerente nu se poate aprecia că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, nefiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, față de împrejurarea că interpretarea legii, obligatorie pentru instanțe, a fost dată prin decizia 21/2008. Instanța de fond și-a însușit concluzia instanței supreme în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normelor mai sus evocate rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege pe toată perioada în care își păstrează această calitate.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului în sensul că drepturile pretinse de reclamantă nu mai pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 în condițiile în care decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se reține că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. Pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000, în condițiile în care prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Cu privire la susținerea recurentului referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor Curții Constituționale, instanța de recurs reține că prin decizia nr. 838/2009, Curtea Constituțională a apreciat că nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare. Însă tot instanța de contencios constituțional a stipulat în aceeași decizie că aceasta nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, instanța de recurs constată că hotărârea Curții Constituționale nu este incidentă în ceea ce privește decizia nr. 21/2008, pronunțată anterior, astfel că această decizie este pe deplin și în totalitate aplicabilă în speță.
În consecință, față de aceste considerente, în limitele investirii prin cererea de recurs, Curtea constată ca instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, sens în care, nefiind alte motive de ordine publică incidente în cauză, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.5494/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16110/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex.
04.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia
