Obligație de a face. Decizia 7023/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.5802/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.7023/

Ședința publică de la 02 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina

JUDECĂTOR 3: Uță Lucia

GREFIER - - -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5512 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1450/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimațiiCasa de Pensii a Municipiului B și Ministerul Justiției și Libertăților,având ca obiect:"obligația de a face - indemnizație brută lunară."

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimațiiCasa de Pensii a Municipiului B și Ministerul Justiției și Libertăților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 02.12.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției și Libertăților.

Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5512 din data de 23.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de plată a diferențelor de pensie pentru perioada 2000 -14 ianuarie 2006, ca prescrisă; a respins restul pretențiilor formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și Ministerul Justiției și Libertăților, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

În ședința publică din 19.06.2009, a fost admisă excepția prescripției pentru perioada 2000 -14 ianuarie 2006, reținându-se că dreptul a la acțiune s-a născut la data la care drepturile de pensie erau scadente, acestea plătindu-se lunar, data plății fiind momentul la care reclamantul a cunoscut că sporurile nu mai fac parte din venitul avut în vedere la actualizarea pensiei.

Pe fond, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii stabilite în temeiul Legii 92/1992 prin decizia nr.-/26.01.2000, pensie recalculată începând cu data de 01.07.2002, prin decizia nr.- din 28.08.2002.

Recalcularea s-a făcut în raport de dispozițiile art.103 din Legea 92/1992 modificată și completată.

A mai constatat instanța de fond că, în ianuarie 2000, când reclamantul s-a pensionat, pensia magistraților se stabilea în procent din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării și se actualiza în raport de nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate, din care făcea parte și sporul de vechime, prevăzut de Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin art.33 alin.(1) conform căruia pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.

Prin OG83/2000 publicată în Monitorul Oficial din 01.09.2000, sporul de vechime nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, astfel încât actualizarea pensiei magistraților nu s-a mai efectuat în raport de venitul care să cuprindă acest spor.

Prin decizia nr.36 din 07.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii declarat de procurorul general, dispozițiile art. 33 alin. 1 în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000 și art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost interpretate în a sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul de vechime in muncă, in cuantumul prevăzut de lege.

Decizia instanței supreme s-a pronunțat în condițiile existenței unei practici neunitare a instanțelor judecătorești în soluționarea cererilor având ca obiect acordarea sporului de vechime formulate de magistrați. Însă, soluțiile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii cu privire la problemele de drept dezlegate pentru instanțele care soluționează cererile având ca obiect acordarea sporului de vechime pentru perioada în care reclamanții au funcționat ca magistrați, adică perioada în care aceștia au lucrat efectiv, sporul având caracterul de drept salarial cuvenit pentru prestarea muncii.

În perioada ce face obiectul cererii, din 14 ianuarie 2006 și până în prezent, reclamantul a avut calitatea de pensionar, beneficiind de pensie de serviciu, astfel că sporul de vechime (drept salarial) influențează drepturile sale de pensie numai pentru actualizare, care se face în raport de salariul magistraților în activitate.

La intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, cuantumul pensiei reclamantului nu a fost redus proporțional cu sporul de vechime ce nu s-a mai inclus în salariul magistratului în funcție, pensia fiind actualizată corespunzător cu creșterea venitului magistratului în activitate.

Legea nr. 303/2004, art. 83 alin. 2, prevăzut actualizarea pensiei în raport de indemnizația brută a magistratului în activitate text ce a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.

Prin nr.OUG 100/2007 se prevede actualizarea ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea in considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu precum și a sporului de vechime.

În prezent art.85 din actul normativ menționat stabilește că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art.84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată.

Tribunalul a constatat că Ministerul Justiției a emis în mod corespunzător adeverințele cu veniturile necesare calculării pensiei reclamantului, adeverințe care reflectă schimbările legislative cu privire la modul de calcul, cuprinzând și sporul de vechime.

Indemnizația magistratului în activitate este stabilită prin lege, or, sporul de vechime a fost reintrodus prin Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 11 martie 2007, spor care a determinat și actualizarea pensiei reclamantului.

Decizia din recursul în interesul legii, a mai arătat instanța de fond, are în vedere acordarea sporului de vechime ca drept salarial magistraților în activitate care l-au solicitat prin cereri de chemare în judecată, ceea ce nu înseamnă că actualizarea pensiei se poate face prin raportarea la venitul ipotetic cuprinzând acest spor, atâta vreme cât nu a fost prevăzut în lege. Decizia pronunțată de Înalta Curte influențează soluția pentru fiecare reclamant care l-a solicitat. A considera că prin această decizie indemnizația sau venitul magistratului în activitate a crescut cu sporul de vechime ar fi in contradicție cu situația magistraților ale căror acțiuni având acest obiect au fost respinse în mod irevocabil sau a magistraților care nu I-au solicitat în instanță.

Situația este similară și în cazul sporului de suprasolicitare neuropsihică, prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 21 din 10 martie 2008, în sensul că se cuvine magistraților și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, și care a fost inclus în baza de calcul a pensiei reclamantului, începând cu 1 aprilie 2008, conform adeverinței 91741/05.08.2008 eliberată de Ministerul Justiției.

Tribunalul a observat că la data pronunțării sentinței sporul de suprasolicitare neuropsihică nu era consacrat legislativ, și că, odată inclus în pensie, indiferent de modificările legislative cu privire la acordarea lui, o diminuare a drepturilor de pensie nu mai este posibilă, față de prevederile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.

 Concluzia primei instanțe a fost în sensul că a reține că sporul de 50% se cuvenea pensionarului în perioada în care nu era plătit magistratului în activitate constituie o contradicție cu textul privind actualizarea pensiei, iar decizia 21/2008 nu este echivalentul unei modificări legislative cu efect retroactiv, care să impună casei de pensii obligația de plată a diferențelor rezultate din actualizarea pensiei în raport de baza de calcul mărită cu sporul respectiv.

Instanța de fond a constatat că pârâtul Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligația de a comunica adeverințele ce menționează baza de calcul a pensiei necesare actualizării, cu respectarea dispozițiilor legale care prevăd aceasta bază de calcul.

Cum pârâta Casa de Pensii a Municipiului Baa ctualizat și a plătit pensia reclamantului în funcție de veniturile comunicate în mod corect de fostul angajator, pretențiile reclamantului față de aceasta au fost considerate neîntemeiate.

Împotriva sus-menționatei hotărâri, a declarat recurs motivat, reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:

La ultima pagină dublă a carnetului său de muncă, sporurile a căror recunoaștere o solicită figurează la pozițiile 69-75, inclusiv, ca drepturi salariale (anexa 5 la acțiunea depusă instanței de la fond).

Neprimirea drepturilor de pensie în cuantumul cuvenit este imputabilă fostului angajator, Ministerul Justiției, care timp îndelungat nu a trimis Casei de Pensii a Municipiului B adeverințele aferente legate de actualizare a pensiei de serviciu, indicate în nr.HG1275/2005 și casei de pensii, care nu a emis decizii complete și nu a achitat sporul de vechime de 25% și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.

Prejudiciul astfel cauzat de pârâte este cert și real, impunându-se repararea sa integrală, în temeiul art. 998 - 1003 Cod civil, inclusiv cu plata dobânzilor aferente.

Recurentul a mai criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei admiteri a excepției prescripției extinctive, susținând că instanța de fond nu s-a referit în considerentele hotărârii recurate la toate apărările sale formulate în concluziile scrise.

Au fost invocate și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36/2007 și 21/2008, pronunțate în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.

Recurentul a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

În recurs, nu au fost administrate probe.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că nu poate fi reținut, câtă vreme în considerentele sentinței recurate, prima instanță a expus argumentele ce i-au format convingerea, precum și pe acelea pentru care a respins apărările părților, iar motivarea susține dispozitivul sentinței, cu care este în deplină concordanță. Se reține că Tribunalul a motivat soluția dată fiecărui capăt de cerere, neavând obligația de a răspunde separat tuturor argumentelor părții aduse în sprijinul solicitărilor sale.

În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiuni în privința pretențiilor aferente perioadei 2000 - 14 ianuarie 2006, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca moment al nașterii dreptului la acțiune data la care drepturile de pensie erau scadente, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 12 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Referirea la deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii cu nr. 36/2007 și nr. 21/2008 nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, câtă vreme, prin menționatele decizii, în conformitate cu dispozițiile art. 329 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă nu s-a pronunțat decât asupra interpretării corecte ce trebuie dată unor dispoziții legale, care consacră anumite drepturi pentru magistrați. Așadar, dreptul își găsește suportul în lege, iar nu în deciziile instanței supreme date în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, astfel încât nu s-ar putea reține că, până la data pronunțării menționatelor decizii, recurentul nu a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea.

În plus, cauzele de întrerupere a cursului prescripției extinctive sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar acestea nu se regăsesc în cauză. Prin urmare, nu pot fi primite nici aceste susțineri din cuprinsul notelor scrise depuse la instanța de fond, la care recurentul face trimitere în dezvoltarea motivelor de recurs.

În mod corect instanța de fond a reținut că actualizarea pensiei recurentului reclamant s-a realizat începând cu data de 1 aprilie 2008, dată la care s-a majorat indemnizația brută lunară, în condițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG 100/2007, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.

Astfel, recurentul reclamant beneficiază pentru activitatea desfășurată în calitate de personal asimilat magistraților, de pensie de serviciu, stabilită inițial prin decizia nr.-/226.01.2000.

Pensia recurentului a fost recalculată, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin decizia nr. - din 28.08.2002, în raport de dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992.

Începând cu data de 1 aprilie 2008, pensia de serviciu a fost actualizată prin decizia nr. -/8.01.2009 (fila 61 dosarului instanței de fond) în raport de adeverința cu nr. 91741/5.08.2008 a Ministerului Justiției (fila 62 dosarului instanței de fond), ulterior procedându-se la o altă actualizare, cu data de 1.10.2008, sens în care a fost emisă decizia nr. -/12.02.2009 (fila 59 dosarului instanței de fond), în baza adeverinței nr. -/16.12.2008 emisă de Ministerul Justiției pentru actualizarea pensiei de serviciu (fila 60 din dosarul instanței de fond).

Ambele adeverințe cuprind mențiuni privind vechimea în muncă și sporul de risc.

Curtea reține că actualizarea pensiei de serviciu până la intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004 s-a efectuat în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate, iar din septembrie 2004, în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate, în conformitate cu prevederile art.83 alin.2 și 3 raportat la art.86 din Legea nr.303/2004, forma inițială.

Ulterior, art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, a stabilit că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, (aplicabile și personalului asimilat în temeiul art.87 din lege), precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni ale judecătorilor și procurorilor în activitate.

După intrarea în vigoare a nr.OUG83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost acordat magistraților în activitate și prin urmare nu a mai fost luat în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților.

Prin Decizia nr.XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OG160/2000 se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii, precum și persoanele ce au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.", iar prin Legea nr. 45/6.03.2007 pentru aprobarea nr.OUG27/2006 a fost recunoscut sporul de vechime în muncă pentru toți magistrații, începând cu data de 12.03.2007.

În cazul persoanelor aflate la pensie, valorificarea acestui spor de vechime se efectuează în condițiile imperative prevăzute de prevederile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, astfel cum aceasta a fost modificată prin OUG nr.100/4 octombrie 2007, care stipulează că "pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime."

Actualizarea pensiei de serviciu presupune modificarea bazei de calcul avută în vedere la stabilirea inițială a pensiei de serviciu și nu se realizează în mod automat din momentul în care se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, ci după procedura prevăzută în Hotărârea nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Astfel, potrivit prevederilor art. 18 din Hotărârea nr. 1275/2005, "(1) în aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) și (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabilește următoarea procedură: a) Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna decembrie a fiecărui an; b) instituțiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare. (2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate."

Prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr.303/2004 se aplică și celor ale căror pensii de serviciu s-au stabilit în baza Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cum este cazul recurentului reclamant, astfel cum rezultă în mod evident și din cuprinsul art.21 alin.1 din HG nr. 1275/2005.

În speță, sporul de vechime a fost luat în considerare cu începere din data de 1.04.2008.

Prin urmare, ținând seama de prevederile art.1 alin.1 din nr.OG13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008, potrivit cărora "valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007" și având în vedere data la care au fost modificate prevederile art.85 din Legea nr.303/2004 prin nr.OUG100/2007 în privința valorificării sporului de vechime în cazul pensiilor de serviciu ale foștilor magistrați, Curtea reține ca fiind temeinică și legală soluția instanței de fond privind pretențiile reclamantului sub aspectul acestui spor pentru perioada ulterioară datei de 14.01.2006 (pentru perioada anterioară s-a constatat prescris dreptul la acțiune).

În privința sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, au fost interpretate în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin legea nr.334/2001.".

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, cu toate acestea, dreptul la acțiune al recurentului nu s-a născut la momentul pronunțării recursului în interesul legii (10.03.2008), întrucât acesta nu reprezintă izvorul drepturilor patrimoniale pretinse în cauză, ci doar stabilește interpretarea corectă a unei dispoziții legale față de practica neunitară a instanțelor de judecată, iar nu o nouă dispoziție legală, necunoscută până la acea dată.

Ca atare, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond cererea reclamantului de obligarea a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților să comunice casei de pensii indemnizația brută lunară actualizată aferentă funcției de consilier juridic asimilat judecătorilor și procurorilor cu luarea în considerare a acestui spor pentru perioada 14.01.2006 - la zi (pentru perioada anterioară fiind prescris dreptul la acțiune).

Nu s-ar putea reține nici existența unei discriminări în sensul avut în vedere de art.2 din nr.OG137/2000 republicată privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, între recurentul reclamant și persoanele aflate în activitate, care au primit sporul de vechime în muncă și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât hotărârile judecătorești prin care s-au admis acțiunile magistrații în activitate pentru acordarea sporului de vechime au avut efecte relative, care nu puteau fi extinse și la alte persoane decât părțile în proces, iar decizia nr. nr. 36/2007 și decizia nr.21/2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțate în recurs în interesul legii nu constituie izvor de drept, care automat să ducă la plata acestor sporuri.

Curtea constată ca fiind justă concluzia instanțe ide fond în sensul că pârâta Casa de Pensii a Municipiului Baa ctualizat și a plătit pensia reclamantului în funcție de veniturile comunicate în mod corect de fostul angajator.

Prin urmare, în cauză nu se regăsește nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare materialului probator administrat în cauză și a făcut o justă intepretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, cu domiciliul în B, nr. 209,. 17,. 2,. 2,. 38, sector 2, împotriva sentinței civile nr.5512/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1450/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-pârâțiCASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B,cu sediul în B, nr. 6, sector 3, șiMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red:

Tehnored: NV/5 EX./4.01.2009

Jud. fond:;

Președinte:Cristescu Simona
Judecători:Cristescu Simona, Zeca Dorina, Uță Lucia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 7023/2009. Curtea de Apel Bucuresti