Drepturi salariale (banesti). Decizia 705/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 705/CM
Ședința publică de la 24 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC CO SRL, cu sediul social în M, parcela 4. județul C și sediul procesual ales în C,-, -7,.B,.17, împotriva sentinței civile nr.873/14.08.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M, str. -, -,.B, parter, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na, conform delegației depuse la dosarul cauzei, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care evidențiază părțile din proces, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și stadiul dosarului.
Reprezentantul recurentei pârâte precizează că hotărârea tribunalului a fost comunicată pârâtei la data de 2.10.2009.
Instanța constată că hotărârea tribunalului nu a fost comunicată pârâtei la sediul procesual ales din C,-, -7,.B,.17 și în această situație recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Precizează că nu se poate reține decât că activitățile desfășurate de reclamant au fost făcute în interes personal și nu în cel al pârâtei, având în vedere faptul că societatea nu a desfășurat activitate imediat după preluarea hotelului, în lipsa oricărei promisiuni de angajare și în situația în care reclamantul susține că nu a fost remunerat niciodată pentru munca prestată în perioada 2005-2007.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CO, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor salariale pentru perioada 2005-2007, la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru aceeași perioadă, precum și la plata unor daune materiale.
Prin precizările din 12.02.2009, reclamantul a învederat că nu a încheiat cu pârâta contract individual de muncă în formă scrisă, solicitând obligarea acesteia la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, motivat de împrejurarea că reclamantul nu a fost salariatul său în perioada 2005-2007.
În cursul judecății, reclamantul și-a precizat din nou cuantumul pretențiilor la suma de 5.500 lei, reprezentând contravaloarea salariilor neachitate în perioada 2005-2007.
În raport de aceasta cerere, instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2005-31.12.2005,excepție admisă prin încheierea interlocutorie din 15.07.2009.
Prin sentința civilă nr.873/2009, Tribunalul Constanțaa respins excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantului și a lipsei calității procesual pasive a pârâtei ca nefondate.
A admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 07.01.2006-31.12.2007, calculate la nivelul unui salariu minim pe economie și la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007.
Au fost respinse pretențiile aferente perioadei ianuarie 2005 - ianuarie 2006 ca prescrise.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a constatat:
Dat fiind ca obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata unor drepturi salariale restante, instanța s-a preocupat sa stabilească dacă între părți au existat raporturi de muncă, în cadrul cărora reclamantul a avut calitatea de salariat, iar pârâta pe aceea de angajator.
În ce privește dovada acestor raporturi de muncă, potrivit art.16 alin.1 Codul muncii, angajatorului îi revine obligația încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă. De asemenea, art.16 alin.2 prevede că în situația în care nu se respectă forma scrisă, este prezumată încheierea contractului pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
Prin urmare, forma scrisă a contractului individual de muncă se impune numai ca o condiție de probă a existenței unei relații contractuale de muncă între angajator și salariat, iar lipsa acestei forme nu afectează însăși valabilitatea raporturilor de muncă.
Din depozițiile celor doi martori audiați de instanță s-a reținut că între reclamant și pârâtă a intervenit un astfel de contract, care însă nu a fost înregistrat la. C, deși reclamantul a lucrat în toată perioada în calitate de șef de unitate la Hotel din Totodată, din facturile fiscale depuse la dosar de către reclamant rezultă că acesta a reprezentat societatea pârâtă într-o serie de relații comerciale cu terțe persoane, angajând în mod evident patrimoniul societății în numele căreia lucra.
Din analiza coroborată a probelor, instanța a reținut că între părți au existat raporturi de muncă de tipul angajator-salariat, astfel încât într-o acțiune având ca obiect drepturi salariale, este justificată atât calitatea procesual activă a reclamantului, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtei.
Pentru aceste motive, excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare au fost respinse ca nefondate.
Pe fondul cererii, a constatat că potrivit conventiei dintre părți, nematerializată prin înscris, obligatia reclamantului era aceea de a presta munca în folosul unității, iar principala obligatie pârâtei era aceea de a plăti contravaloarea muncii prestate catre angajat.
Reclamantul și-a îndeplinit obligația asumata prin contract insa unitatea nu și-a indeplinit principala obligație asumată -plata contravalorii muncii depuse. Potrivit art.154 alin.2 din Codul Muncii "pentru munca prestată in baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani."
Modalitatea de plata a salariului este stabilită prin dispozițiile art. 161 alin.1 din legea nr.53/2003 în sensul că acesta se plătește in bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită in contractul individual de muncă, in contractul colectiv de muncă aplicabil sau in regulamentul intern, după caz.
În temeiul art.163 alin.1 din același act normativ executarea obligației de plată a salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative.
Pentru aceste motive, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei menționate, precum și la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru aceeași perioadă.
În ceea ce privește însă cuantumul salariului, deși reclamantul a pretins o sumă de 5.400 lei, corespunzător unui salariu lunar de 1.500 lei, susținerile sale nu au fost dovedite, astfel ca a fost obligata pârâta la plata drepturilor salariale calculate la nivelul unui salariu minim pe economie.
Ca urmare a admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2005 - ianuarie 2006, pretențiile aferente acestei perioade au fost respinse ca prescrise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta parata SC CO SRL care a formulat următoarele critici:
La scurt timp după preluarea hotelului, asociații s-au stabilit în Germania, necontinuând să desfășoare vreo activitate în România, motiv pentru care nu u făcut angajări, fapt confirmat și prin adresa de la. C, în care se precizează că nu s-a operat nici o înregistrare încă din februarie 2000.
Având în vedere faptul că societatea nu a desfășurat activitate imediat după preluarea hotelului, în lipsa oricărei promisiuni de angajare și în situația în care reclamantul - intimat susține că nu a fost remunerat niciodată pentru munca prestată în perioada 2005-2007, nu se poate reține decât că activitățile desfășurate de reclamant au fost făcute în interes personal și nu în cel al pârâtei.
Recurenta consideră că reclamantul intimat este în eroare în ceea ce privește persoana celui care le-a promis încheierea de contracte de muncă, întrucât administratorul societății Co SRL nici nu-l cunoaște, iar între reclamantul intimat și pârâtul recurent nu a existat niciodată vreun raport juridic.
Analizând sentința recurata în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 16 din Codul muncii prevede necesitatea încheierii contractului de muncă în forma scrisă iar această obligație revine angajatorului.
Deși forma scrisă a contractului are însemnătate în ce privește concretizarea voinței părților pentru precizarea drepturilor și obligațiilor lor reciproce, aceasta nu reprezintă insă o condițiead validitatemci unaad probationem.
Aceste dispoziții vin în sprijinul părților, în special al salariatului pentru ca acesta să-și poată dovedi cererea sub aspectul derulării raporturilor de muncă.
Prin urmare, în lipsa înscrisului partea poate dovedi cu orice mijloc de probă că s-a realizat acordul părților cu privire la încheierea contractului, existând prezumția că acesta s-a încheiat pe durată nedeterminată.
Acesta este și motivul pentru care instanța de fond a încuviințat cererea reclamantului de a dovedi cu martori că acesta a lucrat în perioada de referință în interesul pârâtei.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că reclamantul a îndeplinit funcția de șef de unitate la hotelul din
Recurenta invocă faptul că aceasta nu a încheiat și nu a înregistrat la ITM niciun contract de muncă pentru că nu a desfășurat activitate, dar această afirmație nu este susținută probator.
Pe lângă declarațiile martorilor care au fost audiați de instanța de fond și au arătat că acesta a îndeplinit pe o perioadă de 2 ani funcția de șef hotel, instanța mai are în vedere și împrejurarea că reclamantul a semnat în numele societății pârâte și în folosul acesteia numeroase facturi fiscale pentru achiziționare materiale precum și contract de prestări servicii și registre de casă pe care recurenta nu le-a contestat
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, urmând ca în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva acestei sentințe să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâta SC CO SRL, cu sediul social în M, parcela 4. județul C și sediul procesual ales în C,-, -7,.B,.17, împotriva sentinței civile nr.873/14.08.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M, str. -, -,.B, parter, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red. Jud. /18.12.2009.
- gref.-
2 ex./15.01.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
