Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 707/CM
Ședința publică de la 24 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC CO, cu sediul în M, DN 39 Parcela 4. județul C, împotriva sentinței civile nr.495/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în M,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă, reprezentanta, conform delegației depuse la dosar, intimatul reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța constată că în mod greșit hotărârea tribunalului a fost comunicată recurentei la sediul din M,-, -7,.B, județul C, deși anterior, la data de 1.07.2009 pârâta Atlas Co SRL a solicitat prin cerere scrisă comunicarea hotărârii la sediul procesual din C,-, -7, Sc.B,.17. Drept urmare, apreciază că recursul a fost declarat și motivat în termen.
Se prezintă în instanță d-nul (CNP: -) care arată că depune un înscris, din partea intimatului.(sentința civilă nr.1036/20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța ).
Reprezentantul recurentei precizează că nu mi are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Atlas Co SRL a declarat recurs la 01.07.2009, împotriva sentinței civile nr.495/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie
În fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 10.12.2008, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pirita SC CO SRL, obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite pe perioada de activitate 2005-2007, plata tuturor obligațiilor către casa de pensii asigurări sociale de șomaj, daune materiale si daune morale, cheltuieli de judecată, interval in care a lucrat fără contract de munca la hotelul Atlas din M.
Demersurile reclamantului pentru plata salariului datează din anul 2005, iar acțiunea a fost înregistrată in anul 2008 pentru faptul ca reclamantul a incercat prin înțelegere cu patronul să -și recupereze aceste sume datorate, fără succes insă.
Prin sentința civilă nr.495/10.04.2009 tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite aferente perioadei 19 decembrie 2005 - 31 decembrie 2007 calculate la nivelul unui salariu minim pe economie.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a desfășurat activitate in cadrul pârâtei in funcția de paznic, in perioada 2005-2008, fără a avea încheiat si înregistrat un contract de muncă.
Între părți a intervenit un contract de muncă, consensual, bilateral, sinalagmatic, oneros, cu executare succesivă.
Pentru a fi valabil încheiat, acest contract se încheie odată cu exprimarea voinței părților și dacă acestea înțeleg să-l încheie și în formă scrisă, aceasta chestiune tine nu de validitatea contractului, ci de a-și asigura un mijloc de proba al încheierii și conținutului contractului.
În speță, din depozițiile martorului rezultă fără putință de tăgadă ca intre reclamant si pârâtă a intervenit un astfel de contract, care insă nu a fost înregistrat la ITM Constanta, deși, administratorul de la acel moment - martorul a fost prezent când reclamantul a semnat contractul, fără a-i rămâne un exemplar, ambele exemplare fiind oprite de contabilul piritei.
In acest interval, reclamantul nu a primit salariul cuvenit, negociat la suma de 200 dolari lunar, motiv pentru care a promovat acțiunea de față.
In cadrul pârâtei, reclamantul nu a fost singurul angajat care nu a fost plătit pentru activitatea sa, astfel că martorul -fostul administrator a relatat că la înlăturarea tuturor angajaților, inclusiv a sa, unitatea a rămas datoare cu plata drepturilor bănești către toți salariații.
Conform convenției dintre părți la care a asistat fostul administrator, obligația reclamantului era aceea de a presta muncă in folosul unității iar principala obligație a unitatii era aceea de a plăti contravaloarea muncii prestate, către angajat.
Deși reclamantul și-a indeplinit această obligatie, unitatea nu și-a indeplinit față de angajat principala obligație asumată -plata contravalorii muncii depuse, dovada plății salariului fiind posibil de făcut doar cu statele de plată sau alte documente similare, motiv pentru care fiind dovedite raporturile de muncă dintre părți, potrivit art. 16 al. 2 din codul muncii și neindeplinirea culpabilă de către angajator a obligației principale, în temeiul art. 154 din același cod, instanța a considerat intemeiată acțiunea reclamantului și pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Din punct de vedere al nivelului salariului, singura probă este depoziția martorului, necoroborata cu nici un alt mijloc de proba, astfel incit a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale, calculate la nivelul unui salariu minim pe economie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Având în vedere faptul că societatea nu a desfășurat activitate imediat după preluarea hotelului, în lipsa oricărei promisiuni de angajare și în situația în care reclamantul - intimat susține că nu a fost remunerat niciodată pe munca prestată în perioada 2005-2007, nu se poate reține decât că activitățile desfășurate de reclamant au fost făcute în interes personal și nu cel al pârâtei.
Reclamantul este în eroare în ce privește persoana celui care le-a promis încheierea de contracte de muncă, întrucât administratorul societății Atlas Co SRL nici nu-l cunoaște iar între reclamantul intimat și pârâtul recurent nu a existat niciodată vreun raport juridic.
Curtea ar urma să înlăture declarația martorului care este subiectivă întrucât acesta are un dosar cu obiect similar pe rolul Tribunalului Constanța.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul Constanțaa surprins în mod corect situația de fapt, reținând în mod justificat că între părți s-au derulat raporturi de muncă în perioada 2005 - 2008 fără a fi încheiat și înregistrat un contract de muncă.
Proba contractului de muncă se poate face inclusiv cu martori.
În acest context nu poate fi înlăturată declarația martorului, cu motivația că aceasta ar fi subiectivă raportat la împrejurarea că acesta ar avea un dosar cu obiect similar, întrucât declarația s-a luat sub prestare de jurământ, fiind pasibil de săvârșirea unui fals dacă ar fi distorsionat realitatea și ar fi prezentat o altă situație de fapt decât cea reală.
Depoziția martorului are o relevanță hotărâtoare în statuarea calității de salariat a intimatului reclamant, întrucât acesta a fost de față la încheierea convenției.
Astfel, acesta a declarat că "a fost de față în momentul semnării contractului și cunoaște valoarea salariului promis de 200 de dolari pe lună.
Și martorul l-a cunoscut pe reclamant la Hotelul Atlas din M și știe că acesta se ocupa de curățenia din hotel, această situație cunoscând-o din anul 2006.
Este lipsită de relevanță împrejurarea invocată de recurent prin motivele de recurs referitoare la faptul că societatea nu ar fi desfășurat activități imediat după preluarea hotelului din perspectiva derulării raporturilor de muncă și al dovedirii acestora.
În fața Tribunalului, în afara probei cu martori a fost administrată și proba cu înscrisuri, acte contabile încheiate de către Atlas Co SRL care atestă că această societate a funcționat.
Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică, ea întemeindu-se pe toate probatoriile administrate în cauză, care atestă calitatea de salariat a reclamantului și inexistența dovezilor din partea recurentei, de achitare a drepturilor salariale.
Drept urmare, Curtea găsind criticile neîntemeiate va respinge recursul în baza art. 312.pr.civ. hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâta SC CO, cu sediul în M, DN 39 Parcela 4. județul C, împotriva sentinței civile nr.495/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în M,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud./08.12.2009
- gref.-
2 ex./16.12.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
