Drepturi salariale (banesti). Decizia 707/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 707
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - -- JUDECĂTOR 2: Niculina Valerica Grosu
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de recurenții-pârâți în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.201/C din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursurile ca fiind la primul termen de judecată, ambele declarate în termen, motivate și legal scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererile de recurs, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamanta, domiciliată în N, str. - - nr.27, -.C,.62, județul, în calitate de judecător la Tribunalul Neamț, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, recunoașterea ca fiind vechime în magistratură și în funcția de judecător perioadei în care beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, respectiv 04 noiembrie 2003 - 04 iulie 2005 și acordarea unei despăgubiri egală cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit în raport cu dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006, de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară și cel efectiv încasat în perioada 04.07.2005 - 01.07.2006, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
De asemenea, reclamanta solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare acordării despăgubirii solicitate, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada 04 noiembrie 2003 - 04.07.2005 s- dispus suspendarea sa din funcția de judecător, în temeiul dispozițiilor art.51 lit. din Codul Muncii, ca consecință faptului că în acest interval de timp beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, cu toate că, magistrații nu au calitatea de salariați în accepțiunea Legii nr.53/2003, nefiind părți ale unui contract de muncă, având un statut special; că, Legea nr.10/1972, fostul cod al muncii, nu cuprindea dispoziție similară celei reglementată prin art.51 lit. din actualul cod, astfel că, magistrații care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani înainte de data de 01 martie 2003, au beneficiat, pentru perioada respectivă, atât de vechime în funcția de judecător cât și de sporul de vechime corespunzător; că, în conformitate cu art.24 ind.1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.325/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor, perioada în care magistrații s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani constituie atât vechime în magistratură, cât și vechime în funcția de judecător sau procuror; că, prevederi similare sunt reglementate și în dreptul comun, prin art.18 alin.7 din OUG nr.148/2005; că, prin suspendarea sa din funcția de judecător s- aplicat, în mod nejustificat, un tratament diferențiat și discriminatoriu față de ceilalți magistrați care s-au aflat într- situație similară anterior intrării în vigoare noului cod al muncii și după adoptarea nr.422/2007; că, nerecunoașterea vechimii în muncă în perioada dedusă judecății avut drept consecință acordarea sporului de vechime cuvenit în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.1 pct.2 din OUG nr.27/2006, de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, de la data de 01.07.2006 și nu de la data de 04 iulie 2005, cum legal se cuvenea, având în vedere faptul că împlinit 5 ani de vechime în magistratură la data de 01.11.2004 și că, pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, în conformitate cu dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002.
În temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea susținerilor, reclamanta depus la dosar copie de pe carnetul de muncă ( 10-14 dosar fond).
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 23.01.2009 ( 16- 18 dosar fond), pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că, potrivit deciziei Curții Constituționale, prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 " sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii"; că, modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu poate fi apreciată ca o discriminare în raport de prevederile OG137/2000 și că, în condițiile în care dispoziție cuprinsă într- lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu art.16 din constituție, există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate acelor prevederi legale; că, în perioada în care reclamanta s- aflat în concediu pentru creșterea copilului nu existat niciun text de lege prin care să se stabilească faptul că această perioadă constituie vechime în funcția de judecător, astfel încât să se poată acorda sporul de fidelitate în procentul solicitat, legea nr.7/2007 aplicându-se de la data de 20 ianuarie 2007.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare ( 20 - 22) în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat și că, ministrul finanțelor publice nu poate fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții, atribuțiile în ceea ce privește angajarea și salarizarea reclamantei revenind Ministerului Justiției, instituție cu care aceasta încheiat raportul de muncă.
Pe fond, același pârât invocat netemeinicia pretențiilor reclamantei.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocat, de asemenea, excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de dispozițiile art.16 - 20 din OG nr.137/2000, arătând, în esență că, nu poate fi citat decât în calitate de expert în domeniul nediscriminării, iar pe fond, arătat că, OG nr.137/2000 prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare.
Excepția invocată de pârâți fost unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.201/C/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis acțiunea și, în consecință:
S-a constatat că perioada cuprinsă între 4.11.2003 - 4.07.2005 în care reclamanta a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului constituie vechime în magistratură și în funcția de judecător.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei sporul de fidelitate aferent perioadei 4.07.2005 - 1.07.2006, actualizat la data executării în raport cu indicele de inflație.
Obligă Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanta îndeplinește funcția de judecător în cadrul Tribunalului Neamț.
În perioada 04 noiembrie 2003 - 04 iulie 2005, reclamanta fost suspendată din funcție, în temeiul art.51 lit. din Codul Muncii, motivat de faptul că în acest interval de timp beneficiat de concediu de pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Potrivit dispozițiilor art.51 lit. din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa salariatului în perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Prin suspendarea sa din funcția de magistrat, reclamantei i- fost afectată vechimea în magistratură și în funcția de judecător, sporul salarial prevăzut de dispozițiile art.4 alin.1 pct.2 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, fiindu- acordat de la data de 01.07.2006 și nu de la data de 04.07.2005.
Astfel, în speța de față, suspendarea reclamantei din funcție echivalează cu pierderea calității de magistrat, ceea ce contravine legii, având în vedere faptul că magistrații nu sunt părți ale unui contract de muncă, raportul lor de muncă fiind reglementat printr-un statut special, ce derogă de la normele de drept comun; neavând calitate de salariați în accepțiunea codului muncii, magistraților le este aplicabilă legislația specială în materie.
De altfel, nici vechiul cod al muncii (Legea nr.10/1972) nu cuprindea vreo dispoziție similară celei în baza căreia reclamanta fost suspendată din funcția de judecător, iar OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, normă cadru în această materie, stabilește că erioada p. concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.
Pe de altă parte, prin art.24 ind.1 alin.3 din HG Nr. 325 din 24 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor, s- prevăzut că, perioada în care judecătorul s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât și vechime în funcția de judecător.În conformitate cu prevederile art.24 ind.1 alin.1 aceeași hotărâre, doar durata concediilor fără plată acordate pentru rezolvarea unor situații personale nu constituie vechime în magistratură și nici vechime efectivă în funcția de judecător.
În atare situație, se apreciază că, în mod subiectiv și arbitrar, reclamanta fost suspendată din funcția de judecător în perioada în care fost în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, nefiindu- recunoscută vechimea în magistratură și în funcția de judecător, prin aceasta fiind încălcat principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2" (art. 5 alin. 4 din Codul muncii "), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Noțiunea de discriminare în situația de față, cuprinde cazul magistraților care s-au aflat în aceeași situație cu reclamanta înainte de intrarea în vigoare actualului cod al muncii, respectiv 01 martie 2003, precum și după introducerea art.24 ind.1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.325/2005, prin nr.422/2007 și care au beneficiat și beneficiază de vechime în magistratură și în funcția de judecător pentru perioada în care au beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Mai mult decât atât, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție ce completează Convenția având în vedere și această sursă, formează un bloc de convenționalitate, iar dispozițiile mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, care statuează că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
In temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Astfel, s- apreciat că, prin suspendarea reclamantei din funcția de judecător și nerecunoașterea perioadei în care fost în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani ca fiind vechime în magistratură și în funcția de judecător, s-a aplicat un tratament diferențiat și discriminatoriu în cadrul aceleași categorii de personal din cadrul aceleași puteri judecătorești, el nefiind justificat în mod obiectiv de un scop legitim iar metoda de atingere a acestuia este inadecvată.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
De asemenea, fost înlăturată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării întrucât acțiunea dedusă judecății este întemeiată și pe dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, act normativ conform căruia judecarea cauzelor în care se invocă discriminarea se face cu citarea obligatorie a acestei instituții, conform art. 27 alin. 3 și pentru respectarea cerinței opozabilității, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B fiind citat în calitate de pârât și justificând legitimare procesuală în cauză.
Față de considerentele ce preced, instanța a constatat că perioada în care reclamanta beneficiat de concediu pentru creșterea copilului, respectiv 04.11.2003 - 04.07.2005, constituie vechime în magistratură și în funcția de judecător și, în consecință, urmează să oblige pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei sporul de fidelitate cuvenit în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.1 pct.2 din OUG nr.27/2006, aferent perioadei 04.07.2005 - 01.07.2006, în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Plata despăgubirii cuvenite reclamantei se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Motivele de recurs ale Ministerului Justiției și Libertăților au fost în esență următoarele:
Perioada în care un magistrat s-a aflat în concediu de creștere și îngrijire a copilului constituie vechime în magistratură de la data intrării în vigoare a Legii nr.7/2007.
Inclusiv perioada în care intimata-reclamantă s-a aflat în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului anume 4.11.2003 - 4.07.2005 constituie vechime în magistratură însă numai de la data intrării în vigoare a Legii nr.7/2007.
Ceea ce face tribunalul prin soluția pronunțată reprezintă nesocotirea principiului neretroactivității legii, întrucât principiul nu cuprinde nicio dispoziție expresă referitoare la aplicarea retroactivă a legii.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a reiterat în recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Argumentele invocate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților sunt întemeiate deoarece atât Legea nr.- cât și Hotărârea nr.422/2007 nu cuprind nicio dispoziție expresă referitoare la aplicarea retroactivă a legii, astfel că prima instanță a apreciat în mod incorect că temeiul juridic al acțiunii l-ar putea reprezenta dispozițiile Legii nr.7/2007 și/sau ale Hotărârii nr.422/2007. Motivarea instanței de fond care face referire la aceste două acte normative fiind contrară principiului constituțional al neretroactivității legii civile urmează să fie înlăturată și substituită cu motivarea prezentei decizii.
Constatarea aplicării greșite a legiiîn sensul mai sus arătatde către prima instanță nu conduce la admiterea recursului formulat de acest pârât deoarece reclamanta a invocat existența discriminării nu numai în raport de magistrații care s-au aflat într-o situație similară cu aceasta după adoptarea celor două acte normative, ci și în raport de magistrații care s-au aflat într-o situație similarăanterior intrării în vigoare a noului Cod al munciicărora pârâtul le-a recunoscut perioada în care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului ca fiind vechime în muncă, și vechime în profesie, Curtea constată că recurentul-pârât, nici la instanța de fond și nici în recurs nu contestat această afirmație a reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În raport de această situație de fapt acțiunea reclamantei este întemeiată, ea fiind supusă unui tratament juridic diferit, nejustificat obiectiv în raport de magistrații care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului anterior intrării în vigoare noului Cod al muncii.
Or, este de principiu că reprezintă o discriminare orice tratament săvârșit de stat între indivizi aflați în situații analoage fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
Deciziile nr.818-820 pronunțate de Curtea Constituțională nu sunt aplicabile în cauză întrucât prin aceste decizii instanța de contencios constituțional nu a hotărât că nu pot fi acordate despăgubiri bănești de către instanțele judecătorești atunci când acestea constată că reclamantul a fost discriminat.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece obligația sa legală de a vira sumele necesare efectuării plăților rezultă din art.4 alin.2 din Legea nr.500/2002 modificată, coroborat cu art.19 din același act normativ.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții-pârâți în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.201/C din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Cu opinia separată a d-nei.judecător, în sensul admiterii recursurilor, modificării în tot a hotărârii recurate și pe fond a respingerii acțiunii ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
22.07.2009
CU OPINIA SEPARATĂ
A D-.JUDECĂTOR - - -
Apreciez că, sentința Tribunalului este netemeinică și nelegală, iar în cauză se impune admiterea recursurilor, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a beneficiat în perioada 4.11.2003 - 4.07.2005, de concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani care, era reglementat prin art.51 lit.a Codul muncii și prin nr.OUG148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, arată la art.79 că judecătorii au dreptul la concedii pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, fără să precizeze că, această perioadă constituie vechime în magistratură și în funcția de magistrat.
Așa fiind, în perioada în care magistratul reclamant s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului nu a existat nici un text de lege care, să stabilească că, perioada respectivă constituie vechime în serviciu, respectiv vechime în funcția de judecător.
Ulterior acestei perioade prin Legea nr.7/2007 pentru aprobarea nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în vigoare de la 20.01.2007, a stabilit prin dispozițiile art.12 al.7 că, perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani sau până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.
De asemenea Hotărârea nr.422/14.06.2007, prin care s-a modificat și completat Regulamentul privind concediile magistraților, aprobat prin Hotărârea 325/2005, a prevăzut la art. 241că, perioada în care judecătorul și procurorul se află în concediu pentru creșterea copilului, constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât și în funcția de judecător sau procuror.
Dispozițiile legislative mai sus arătate, stabilesc că în perioada concediului de creșterea copilului, magistraților să li se recunoască dreptul la vechimea în magistratură și în funcția de judecător sau procuror, dar numai din momentul intrării în vigoare a Legii nr.7/2007, neexistând o referire expresă pentru perioada anterioară intrării în vigoare.
Întrucât la data când se afla reclamanta în concediu de creșterea copilului nu exista un text legal care să îi recunoască dreptul pretins, iar legea civilă nu retroactivează, instanța de fond a reținut greșit că se consideră vechime în magistratură perioada 04.11.2003 - 04.07.2005, în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.
Totodată, instanța de fond a reținut greșit că reclamanta se află într-o situație de discriminare față de judecătorii și procurorii care beneficiază de noua reglementare a Lg.7/2007 și a Hotărârii nr.422/2007, întrucât pentru situații reglementate diferit de dispozițiile legale, discriminarea nu poate fi recunoscută, în raport de jurisprudența, decât în situații identice și comparabile.
Față de cele mai sus reținute, opinez că, în cauză nu pot fi respinse recursurile pârâților recurenți, ci, în temeiul art.312 pct.2 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursurilor, modificarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii ca nefondate.
JUDECĂTOR,
--- -
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Niculina Valerica Grosu
