Drepturi salariale (banesti). Decizia 7081/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5906/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7081/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA B prin, împotriva sentinței civile nr.855 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă SC SA B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.855/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, prin lichidator și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând suplimentări pentru sărbătorile C 2005 în sumă de 741 lei, sumă actualizată în raport de indicii de inflație de la data scadenței la data plății efective; a respins cererea formulată de reclamant pentru suplimentările salariale de Paști și C 2004 și Paști 2005 ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Articolul art.168 al.1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol,cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui reclamant.
Din cele expuse, a apreciat tribunalul că, drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art.168 al. 1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu putea fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuiau să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu de bază al reclamantului, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, reclamantul beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, s-a constatat că aceste se raportează la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât, sub aspectul cuantumului sumelor prin raportare la salariul mediu pe unitate, instanța de fond a avut în vedere constatările expertului, în cauză fiind încuviințată și administrată o astfel de probă.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată numai în parte și a admis-o în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 741 lei pentru sărbătoarea de C 2005, corespunzător perioadei efectiv lucrată de reclamant, cu actualizarea în raport de indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind acordarea primelor d ePaște și C 2004 și Paști 2005, față de data înregistrării cererii de chemare în judecată, 10.10.2008, potrivit dispozițiilor art.283 lit.c din Codul muncii, aceasta a fost respinsă ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, prin lichidator - Insolvency Specialists, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a actului juridic de dispoziție, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prima instanță a nesocotit apărarea recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de sărbători în salariul de bază, după ce în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat. Pentru a demonstra justețea raționamentului său logico-juridic, recurenta indică texte analoage și similare art.168 din Contractul colectiv de muncă, respectiv art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.288/2/05.02.2006 și art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/21/29.12.2006. Apreciază totodată că prima instanță nu a ținut seamă de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, de dispozițiile Codului civil și face referire, de asemenea, la practica judiciară în domeniu, în sensul celor susținute în recursul declarat.
Recurenta arată, de asemenea, că tribunalul a nesocotit art.36 din Legea nr.85/2006 modificată și completată privind procedura insolvenței.
Astfel, deși a anexat la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ce atestă că societatea recurentă se află în procedura insolvenței, prima instanță a nesocotit acest aspect, procedând la judecata în fond a cauzei și nu la suspendarea judecății, impusă de dispozițiile sus menționate, îngreunând astfel finalizarea tabelului creanțelor.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept materiale incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Recursul vizează motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, susținându-se greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și totodată greșita aplicare a dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Potrivit acestui text de lege, de la data deschiderii procedurii insolvenței (aspect atestat de altfel de conținutul certificatului de grefă emis în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - depus la instanța de fond), se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Curtea consideră că această dispoziție este aplicabilă cauzei promovate de intimatul-reclamant, deoarece tinde tocmai la realizarea unei creanțe împotriva debitorului său - angajator, constând în drepturi salariale neacordate.
Nelegal a procedat prima instanță la soluționarea pe fond a cauzei în condițiile atașării certificatului de grefă sus menționat, ce atestă deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei.
De altfel, conform definiției dată de art.3 din Legea nr.85/2006, creditor este persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului (salariații debitorului având calitate de creditori, fără a depune personal declarații de creanță), iar debitor este persoana fizică sau juridică de drept privat, societate comercială, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență.
Așadar, în procedura insolvenței titularul unui drept de creanță asupra averii debitorului este persoana care deține împotriva acestuia o creanță certă, lichidă și exigibilă și care, pentru realizarea sa are posibilitatea înscrierii la masa credală, în tabelul definitiv de creanțe, nemaiavând însă deschisă acțiunea de drept comun în instanța de judecată, ci numai în procedura specială a insolvenței.
Drept urmare, nelegal a dispus prima instanță și cu aplicarea greșită a legii, în speță a art.36 din Legea nr.85/2006 completată și modificată, judecata în fond a pricinii, deși suspendarea cauzei se impunea potrivit acestui text de lege.
Cum, suspendarea cauzei nu poate opera însă direct în calea de atac a recursului, întrucât s-ar suprima părții interesate, în speță intimatului-reclamant beneficiul unui grad de jurisdicție, în acest sens fiind de altfel și dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr.277/2009, Curtea în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de retrimitere va aplica dispozițiile art.85/2006 completată și modificată cu respectarea regulilor impuse de procedura insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă de SC SA prin, împotriva sentinței civile nr.855 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./15.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
