Drepturi salariale (banesti). Decizia 7171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5877/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7171R
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și împotriva sentinței civile nr.1174 din data de 15.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații:, STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PE, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a trimis prin fax, azi 07.12.2009, întâmpinare la recursul declarat de și Consiliul Superior al Magistraturii.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1174/15.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de același pârât; a admis în parte acțiunea formulată de și împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Superior al Magistraturii; a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească reclamantului sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.09.2004 - 01.03.2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata către reclamanta a sporului de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.09.2004 -31.01.2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2008 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Consiliul Superior al Magistraturii să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților cu privire la sporul de 50% corespunzător perioadei efectiv lucrate.
In motivare, s-au arătat următoarele:
Drepturile bănești solicitate de reclamanți decurg din aplicarea art.47 din Legea nr. 50/1996, fiind drepturi de natură salarială, în sensul art. 155 din Codul muncii.
Prin urmare, persoanele care pot fi obligate în raportul dedus judecății, având calitatea de pârâți sunt Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Consiliul Superior al Magistraturii (în cazul reclamantei ), având în vedere că aceștia au calitatea de angajatori, respectiv ordonatori de credite.
Cum HG nr. 386/2007 nu stabilește în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice atribuțiuni legale de angajarea ori salarizarea personalului din justiție, Tribunalul Teleorman, în temeiul art. 282 din Codul muncii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 din Codul muncii, Tribunalul Teleormana apreciat-o ca fiind neîntemeiată, dispunând respingerea ei, întrucât în perioada 1 octombrie 2000 (data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și 10.03.2008, când Inalta C de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la interpretarea unitară a prevederilor art.47 din lege, a operat o suspendare a cursului prescripției, aceasta reluându-și cursul în urma pronunțării deciziei nr.21/2008 de către Inalta C de Casație și Justiție.
Pe fondul cauzei, s-a reținut ca in perioada 1 septembrie 2004 - 31 ianuarie 2008 reclamanta a funcționat ca judecător în cadrul Judecătoriei sector 5 B, iar începând cu data de 01.02.2008 a fost detașată pentru o perioadă de 3 ani la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul Direcției Legislație, Documentare și Contencios, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă.
Reclamantul a funcționat, de asemenea, ca judecător în cadrul Judecătoriei sector 5 B în perioada aflată în discuție, respectiv 1 septembrie 2004 - 1 martie 2007.
Obiectul acțiunii de față îl constituie recunoașterea și plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare a prevăzut la art.47 că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
In domeniul salarizării, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996, prin Legea nr. 125/2000, fără a se face referire la vreo abrogare a Legii nr. 50/1996 sau a unei dispoziții din cadrul acesteia.
Așadar, în temeiul legii de abilitare, a fost emisă OG nr.83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr.425/1.09.2000, care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr.50/1996.
Prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 s-a dispus că art. 47 din Legea nr.50/1996 se abrogă.
Or, având în vedere că OG nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în temeiul art.1 lit.a pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 iar nu să și abroge total ori parțial actul normativ, care reprezintă o instituție juridică diferită, cu efecte distincte, face ca, prin abrogarea expresă a art.46 din Legea nr. 50/1996, să se depășească limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art.73 alin. 1 din Constituția României.
Acest lucru înseamnă că normele de abrogare parțiale nu pot fi aplicabile, din pricina neregularității modului în care au fost adoptate, ceea ce face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
De altfel, prin decizia nr.21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, într-un recurs în interesul legii că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțele judecătorești sesizate cu soluționarea unei atare chestiuni de drept, conform art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recurentul-pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII si recurenta-reclamantă criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, recurentul-pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII a menționat ca hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât pretențiile formulate nu pot fi acordate decât pe perioada cât reclamanta a funcționat efectiv în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările ulterioare, lege specială în domeniu, drepturile care se acordă pe timpul detașării judecătorului se suportă de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea.
Cu alte cuvinte, drepturile se acordă corespunzător perioadei în care judecătorul a funcționat în cadrul instituției în care a fost detașat.
Prevederile legale referitoare la încetarea detașării judecătorilor și procurorilor sunt de natură a impune instanțelor de fond necesitatea menționării sintagmei "corespunzător perioadei efectiv lucrate" cu referire la plata unor sume determinabile, așa cum este cazul de fata.
In acest sens, se invocă dispozițiile art. 9 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, care stipulează că detașarea judecătorilor poate înceta anterior duratei pentru care a fost dispusă, prin hotărârea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la cererea celui care a solicitat detașarea, a judecătorului detașat sau a președintelui instanței la care funcționează judecătorul în cauză.
Or, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.155/12.03.2009, Secția pentru judecători a dispus la art. 2, încetarea detașării în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a doamnei, începând cu data de 01.04.2009, la solicitarea președintelui Judecătoriei sectorului 5
Se constată existența unei contradicții între paragrafele dispozitivului sentinței atacate, întrucât se dispune plata sporului de 50% pe perioada 01.02.2008 - la zi, deși obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă trebuie realizată, în mod corect, corespunzător perioadei efectiv lucrate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a arătat ca hotărârea pronunțată de tribunal este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Tribunalul Teleormana admis cererea, dar a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material pentru perioada care excede termenului de prescripție de 3 ani.
Reținerea acestui motiv este determinată de stabilirea obligației de plată în sarcina pârâtului pentru o perioadă în care pretențiile corespunzătoare nu mai pot fi va criticate cu succes. întrucât s-a depășit termenul de prescripție de 3 ani stabilit prin Decretul nr. 167/1958. precum și de art. 283 din Codul muncii, raportat la momentul introduceri cererii de chemare în judecată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr.53/2003, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
In aceste condiții, în raport de data introducerii cererii, precum și în considerarea prevederilor art. 12 din decretul menționat, potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 01.12.2004.
Totodată, prin Decizia nr.21/10.03.2008, Inalta C de Casație și Justiție nu a stabilit în cuprinsul său un termen de la care a început să curgă prescripția.
Prin urmare, începutul cursului prescripției trebuie să se determine potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii, instanța supremă reținând în decizia menționată doar că prevederile referitoare la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Intimații-reclamanți nu pot afirma că, în toată această perioadă, din anul 2000 și până la pronunțarea deciziei nr.21/10.03.2008 de instanța supremă, au fost împiedicați să-și revendice drepturile. Au avut posibilitatea, termen de 3 ani de la abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, de a constata nelegalitatea abrogării articolului menționat și de a acționa în justiție pentru obținerea drepturilor solicitate prin această acțiune, dar nu au făcut-
Cert este că, la acest moment, dreptul material la acțiune al reclamanților-judecători este prescris pentru perioada arătată, neputându-se invoca vreo cauză de întrerupere, respectiv de suspendare a prescripției.
Instanța de fond, în mod eronat, a respins excepția invocată și a reținut că în perioada 1 octombrie 2000 și 10 martie 2008 (când s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea unitară a prevederilor art.47 din lege) a operat o suspendare a cursului prescripției, aceasta reluându-și cursul în urma pronunțării deciziei nr.21 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta-reclamantă a învederat că, prin cererea trimisă la dosar în luna mai 2009, precizat că, sub aspectul perioadei și, implicit, al cuantumului obiectului cererii în raport cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, pretențiile formulate împotriva acestuia în primele două capete ale cererii vizează perioada 01.02.2008-28.02.2009.
Pe cale de consecință, pentru restul perioadei în litigiu, respectiv 01.09.2004 - 31.01.2008, respectiv 01.04.2009 la zi, precum și pentru viitor, cererea îi vizează pe pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
In susținerea respectivei cereri, s-a arătat, pe de o parte că detașarea în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii a încetat cu începere de la data de 01.04.2009, după cum rezultă din adeverința emisă de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, iar pe de altă parte, pentru luna martie 2009, pârâtul în discuție a inclus deja in drepturile bănești achitate sporul în litigiu, astfel încât nu mai este necesară obligarea lui de către instanță în acest sens.
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate de reclamanta și Consiliul Superior la Magistraturii, menționând ca, pentru perioada cât reclamanta a fost detașată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, obligația plății sporului de risc revine Consiliului Superior al Magistraturii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține ca recursurile formulate de recurentul-pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și recurenta-reclamantă sunt fondate, iar recursul formulat de recurentul-reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR este nefondat, pentru următoarele argumente:
In ce privește recursul recurentului-pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și recursul recurenta-reclamantă, Curtea reține că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.155/12.03.2009, Secția pentru judecători a dispus încetarea detașării în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a recurentei, care curgea de la 01.02.2008, începând cu data de 01.04.2009, la solicitarea președintelui Judecătoriei sectorului 5
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările ulterioare, in vigoare la data respectiva, drepturile care se acordă pe timpul detașării judecătorului se suportă de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea.
Ca atare, Consiliului Superior al Magistraturii acordă drepturile corespunzător perioadei în care judecătorul a funcționat în cadrul acestei instituții, în care a fost detașat.
recurenta-reclamantă a precizat că, sub aspectul perioadei și, implicit, al cuantumului obiectului cererii în raport cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, pretențiile formulate împotriva acestuia în primele două capete ale cererii vizează perioada 01.02.2008-28.02.2009, iar pentru restul perioadei în litigiu, respectiv 01.09.2004 - 31.01.2008, respectiv 01.04.2009 la zi, precum și pentru viitor, cererea îi vizează pe pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Cum pentru luna martie 2009, pârâtul în discuție a inclus deja in drepturile bănești achitate sporul în litigiu, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia obligat la plata către reclamanta a sporului de 50% pentru perioada 01.02.2008-28.02.2009, ulterior datei de 01.04.2009 obligația de plată revenind Tribunalului București și Ministerului Justiției și Libertăților.
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a dispus că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv: "Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
In ce priveste ecursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, acesta este nefondat.
Potrivit art. 83 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
In baza art. 295 alin. 1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Cum Codul muncii nu conține prevederi referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Analiza cursului prescripției extinctive presupune, înainte de toate, cunoașterea începutului și sfârșitului acestei prescripții, adică a datei de la care începe să curgă prescripția extinctivă și, bineînțeles, a datei la care ea urmează să se împlinească.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. ", iar potrivit art. 1886: " Nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere."
In cauza, cererea de chemare in judecata a fost formulata si înregistrata sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a, fiind depusa la 28.09.2007, solicitându-se obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând suma echivalentă sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, pentru perioade anterioare, începând cu 01.09.2004.
In baza art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanța judecătoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.
Prin HG nr. 232 din 30 martie 2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 273 din 1 aprilie 2005, Guvernul României a recunoscut drepturile ce revin ca urmare a discriminărilor produse in sistem, prin plata sporului de 30-40%.
Acest act de recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie operează numai in cazul sporului de 30-40%, iar nu si a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Prescripția nu a început sa curgă de la data constatării discriminării, pentru ca, in ce privește sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, nu e vorba de o discriminare, ci de supraviețuirea in legislație a unor dispoziții abrogate, afirmata de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, intr-o solutie obligatorie pentru instante.
Ca atare, alegatiile primei instante sunt eronate, plecand de la interpretari gresite.
Totuși, in cauza, prescripția extinctiva a început sa curgă de la data scadentei indemnizației cuvenite pentru luna septembrie 2004, adică din luna octombrie 2004, cererea de chemare in judecata fiind formulata si înregistrata sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a, la 28.09.2007, adică in interiorul termenului de prescripție, motivare cu care trebuia soluționata aceasta cerere.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR si va admite recursurile formulate de recurentul-pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și recurenta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga Consiliul Superior al Magistraturii la plata către reclamanta a sporului de 50% pentru perioada 01.02.2008-28.02.2009, ulterior datei de 01.04.2009 obligația de plată revenind Tribunalului București și Ministerului Justiției și Libertăților.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1174/15.06.2009, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinet notar Public, Câmpulung,-, județul A, STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PE, cu sediul în B, sector 5,-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în-, sector 3, MINISTERUL FINANȚELOR PE, cu sediul în B, sector 5,- si CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, sector 6, nr.141B și intimata-reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Sector 5 B, cu sediul în nr.5, sector 4,
Admite recursurile formulate de recurentul-pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în B, sector 6, nr.141B și recurenta-reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Sector 5 B, cu sediul în nr.5, sector 4, B împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă Consiliul Superior al Magistraturii la plata către reclamanta a sporului de 50% pentru perioada 01.02.2008-28.02.2009, ulterior datei de 01.04.2009 obligația de plată revenind Tribunalului București și Ministerului Justiției și Libertăților.
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
9 ex.
16.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
