Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1682/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1718/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1682
Ședința publică de la 07 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - pârâți și, în calitate de moștenitori ai defunctului, împotriva deciziei civile nr. 157 din 17.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, în baza art. 156 al. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07 decembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 25.02.2008, reclamantul Consiliul General al Municipiului B () - Administrația Fondului Imobiliar () a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 2465,79 lei, reprezentând contravaloarea folosință spațiu și majorări de întârziere pentru perioada ianuarie 2006 - noiembrie 2007, precum și evacuarea pârâților și din imobilul situat în B,-, parter,.3, sector 4, pentru lipsă de titlu. Pretențiile au fost majorate apoi la suma de 3167,26 lei pentru perioada ianuarie 2006 - februarie 2008.
S-au administrat probele cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4504/19.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de -, toți cei trei pârâți au fost obligați în solidar la plata sumei de 3167,26 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință spațiu și majorări de întârziere pentru perioada 01.01.2006 - 29.02.2008 și s-a dispus evacuarea pârâților și din imobilul din B,-, parter,.3, sector 4, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că între reclamanta - și pârâtul s-a încheiat contractul de închiriere nr.1130/29.02.2000 având ca obiect imobilul situat în B,-, parter,.3, sector 4 și întrucât încă din anul 2000, nu a achitat chiria, prin sentința civilă nr. 2310/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B s-a dispus evacuarea acestuia din imobil, iar cu ocazia punerii în executare a acestei hotărâri, s-a constatat că în imobil au fost introduși, fără forme legale, și pârâții și.
S-a constatat astfel, că a continuat să folosească imobilul și după rămânerea irevocabilă a hotărârii de evacuare a sa, încălcând obligația de predare a bunului, potrivit art.1461 Cod civil, iar ceilalți doi pârâți nu au făcut dovada unui titlu de ocupare a imobilului, motiv pentru care au fost evacuați.
S-a reținut legitimarea procesuală activă a reclamantei ca administrator al imobilului și incidența art.999 Cod civil, privind prejudicierea proprietarului imobilului, care nu poate încheia contracte valabile de închiriere spre a-și culege fructele civile cuvenite, pârâții fiind obligați și la despăgubirile corespunzătoare privind contravaloarea lipsei de folosință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că el, împreună cu soția și cei doi copii (pârâți în cauză), locuiesc încă din anul 1978 în imobil și copiii au domiciliul în acest imobil, în mod greșit dispunându-se evacuarea sa din imobil, astfel că a continuat să locuiască și după evacuare și să plătească chirie până în anul 2005, în mod nejustificat refuzându-i-se de către Primăria Municipiului B încheierea unui nou contract de închiriere, deși beneficia de prorogările legale succesive în materie, lipsa contractului de închiriere nefiindu-i lui imputabilă, la pronunțarea sentinței civile de evacuare din 2002 nefiind nici măcar citat în instanță; în plus, s-a formulat și o cerere de cumpărare a imobilului în baza Legii nr.112/1995, fără a primi însă, vreun răspuns.
Prin decizia civilă nr. 457/A/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a constatat că nu pot fi primite criticile împotriva sentinței de evacuare a apelantului-pârât din 2002, care privește o cauză soluționată anterior, în mod irevocabil și nu cauza prezentă, iar faptul că pârâții și apelantul au domiciliile la adresa imobilului în litigiu, nu conferă titlu de ocupare a imobilului, neavând relevanță pentru analiza cererii privind contravaloarea folosinței spațiului locativ în cauză, prima instanță făcând o corectă analiză a situației de fapt și aplicarea normelor legale incidente.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate, fiind invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile Codului civil - art.1410, art.948, art.1436 Cod civil, - invocând lipsa titlului locativ, deși ar fi trebuit să-și întemeieze acțiunea, numai pe neplata chiriei, reclamanta neanunțând concediul, operând astfel, tacita relocațiune, chiriașul fiind reintegrat în spațiul închiriat.
S-a mai arătat că instanța de apel nu și-a motivat soluția de respingere a apelului în fapt și în drept, încălcând prevederile art.261 alin.4 Cod procedură civilă și cele privind rolul activ - art.129 pct.5, 6 Cod procedură civilă, nesesizând intenția neechivocă a reclamantei de a-i evacua pe pârâți, invocând pe nedrept lipsa titlului locativ, și nu intenția de a-și recupera sumele datorate cu titlu de chirie.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului.
S-au atașat copii de pe certificatul de deces al pârâtului la data de 10.03.2009 și certificatele de naștere ale celor doi recurenți-pârâți - fiii defunctului.
Intimatul-reclamant - a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu sunt fondate criticile din recurs, învederând totodată faptul că cei doi recurenți nu au formulat apel împotriva sentinței primei instanțe, care, față de ei, a rămas astfel, definitivă și irevocabilă, pe cererea de evacuare a acestora din imobil.
Curtea a pus în vedere recurenților să depună declarație în instanță prin care să precizeze dacă au formulat recurs în nume personal sau în calitate de moștenitori ai defunctului.
La termenul de judecată din data de 30.11.2009, recurenții au depus declarație prin care precizează că ei au formulat recurs în calitatea lor de moștenitori ai tatălui lor, care a avut calitate de apelant-pârât în decizia recurată (filele 25-26).
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Curtea constată că recursul formulat de cei doi pârâți în calitate de moștenitori ai defunctului apelant-pârât, urmează a fi analizat, în raport de criticile formulate, nu numai din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ci și din perspectiva art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Criticile referitoare la aspectul nemotivării soluției de respingere a apelului, în fapt și în drept, de către instanța de apel, care conturează motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, nu este fondată.
Astfel, instanța de apel, în mod corect a reținut că nemulțumirile apelantului-pârât referitoare la evacuarea sa printr-o sentință irevocabilă din anul 2002, nu poate face obiectul decât în cadrul acelei cauze (în căile de atac), iar nu în cauza pendinte.
Susținerea că s-au interpretat în mod greșit prevederile art.1410 și urm. cod civil nu poate fi primită spre a concluziona că a operat tacita relocațiune, în cazul pârâtului, prin neanunțarea concediului, întrucât tacita relocațiune nu poate avea loc decât în condițiile existenței valabile a unui contract de închiriere expirat, continuându-se a se folosi imobilul și de a se încasa deopotrivă chiria aferentă, ceea ce nu se regăsește în speță, în condițiile în care s-a dispus evacuarea din imobil încă din anul 2002, continuarea ocupării imobilului după rămânerea irevocabilă a hotărârii de evacuare, nemaifiind în acest caz, justificată, ea fiind abuzivă.
Sunt aplicabile, tocmai ca urmare a acestei situații de ocupare fără forme legale a imobilului, prevederile art.998 și urm. Cod civil, care justifică obligarea la despăgubiri pentru fapta de ocupare abuzivă, în cuantumul contravalorii lipsei de folosință a imobilului la care au fost obligați, în solidar, cei trei pârâți, în cauză, susținerea invocării temeiului greșit al acțiunii de către reclamant, fiind nefondată, în raport de principiul disponibilității care operează în materia dreptului civil.
Invocarea lipsei rolului activ al instanței de apel, potrivit art.129 pct.5, 6 Cod procedură civilă, care ar fi determinat nesesizarea intenției neechivoce a reclamantei de a-i evacua pe pârâți, nu poate fi primită, pe de o parte, pentru faptul că cei doi recurenți, față de precizarea făcută în instanță, au formulat recurs în calitate de moștenitori ai defunctului, care a avut calitatea de apelant-pârât și față de care, singura pretenție din acțiune, viza, nu evacuarea care s-a produs într-o cauză anterioară din 2002, ci contravaloarea lipsei de folosință a imobilului.
Evacuarea i-a vizat în mod exclusiv, în prezenta cauză, doar pe cei doi pârâți, și, care însă nu au formulat apel împotriva sentinței de evacuare a lor din imobil, față de ei, pe evacuare, sentința rămânând definitivă și irevocabilă, iar un eventual recurs în persoana lor, ar fi determinat respingerea lui ca inadmisibil, neputând fi analizate critici formulate împotriva sentinței, pentru prima dată în recurs, omisso medio, fără a fi formulate mai întâi, în apel.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți și, moștenitorii defunctului, împotriva deciziei civile nr. 457/A/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact.
2 ex./ 22.12.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 4. - Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
