Drepturi salariale (banesti). Decizia 718/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 718/
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1109/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr-, dosar venit de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului reclamant și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin actele și lucrările dosarului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1109/2007 a Tribunalului București au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesual pasive a MEF, precum și acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ și MEF.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția necompentenței materiale invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ și a unit cu fondul excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF atât pe cererea principală, cât și pe cererea de chemare în garanție.
A respins excepția inadmisibilității cererii, constatând că obiectul acțiunii este plata de drepturi salariale, litigiul făcând parte din categoria conflictelor de muncă definite de art.281 Codul muncii, apărarea pârâtului în sensul că textul în baza căruia se solicită drepturile salariale a fost abrogat, a fost analizată pe fondul cauzei.
Instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, ca pârât și chemat în garanție, având în vedere următoarele: instanța a analizat prevederile /2007 privind organizarea și funcționarea MEF art.2 alin.2 din acest act normativ stabilind ca MEF are funcția de reglementare și sinteza prin alin.2 din acest act normativ stabilind că MEF are funcția de reglementare și sinteza prin elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar realizării obiectivelor strategice în domeniul finanțelor publice, elaborând și implementând politica bugetară și fiscală Guvernului, administrând veniturile statului, cu control financiar public intern. Art.3 lit.a pct.6 prevede că MEF analizează la nivelul instituțiilor publice modul de utilizare/administrare a fondurilor și patrimoniului public, prezentând Guvernului spre dezbatere și aprobare proiecte de acte normative care să conducă la îmbunătățirea procesului de programare și execuție bugetară. Mai departe, pct.13 din același articol stabilește ca MEF aprobă prin delegare de competență anexe la bugetele ordonatorilor principale de credite bugetare, atribuție care urmează să o exercite și în ceea ce privește rectificările bugetare asupra drepturilor salariale rezultate din situația de discriminare. Astfel, se poate reține că pârâtul MEF are un rol decisiv - stabilit prin propria lege de organizare și funcționare - cu privire la plata despăgubirilor rezultate din discriminare - delegarea sa de competență urmând să acționeze asupra aprobării anexelor la bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare, în speță, Ministerul Public. În art.4 din același act normativ se mai arată că MEF, în exercitarea atribuțiilor sale colaborează cu celelalte ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritățile publice și celelalte organisme în vederea realizării obiectivelor strategice bugetare.
Pe fond a fost abrogat expres prin art.1 pct.42 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, ordonanță ce a fost aprobată fără modificări prin Legea 334/2001.
Cum ordonanța de guvern prin care s-a aprobat textul din Legea 50/1996 a fost aprobată prin lege, au fost respectate dispozițiile art.56 alin.2 din Legea 24/2000, potrivit căruia evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
În aceste condiții, afirmația reclamantului, în sensul că nu există o abrogare expresă sau implicită a art.47 din Legea 50/1991 nu au fost reținute, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Acest text a fost într-adevăr abrogat, dar abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța 83/2000 este un act normativ la nivel inferior Legii 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Recursul este fondat în parte după cum urmează.
Pe fondul cauzei, problema de drept ce stă la baza soluționării pretențiilor reclamantului a fost dezlegată prin decizia nr.21 pronunțată de ÎCCJ la data de 10.03.2008 prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, curtea va admite pretențiile reclamantului pentru perioada 27.07.2004-23.05.2007.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2004-27 iulie 2004 invocată de Ministerul Public prin întâmpinare (fila 13 dosar fond) curtea reține că această excepție deși nu a fost soluționată de prima instanță este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de 50% începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamantul neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.În cazul de față, momentul din care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data la care angajatorul a refuzat plata sporului solicitat. Reclamantul nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 27.08.2007 astfel încât pretențiile mai vechi de trei ani, anterioare datei de 27.07.2004 vor fi respinse ca prescrise.
În ceea ce privește cererea formulată de Ministerul Public de chematul în garanție a MEF Curtea reține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acesteia. Analizând această cerere se reține că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Prin urmare, în baza art.60-63 Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție va fi admisă iar MEF va fi obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale acordate.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul reclamantului va fi admis în parte, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1109/5.2007 a Tribunalului București, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și MEF.
Obligă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ să calculeze și să achite reclamantului drepturile salariale echivalente cu sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 pentru perioada 27.07.2004 - 23.05.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu rata inflației.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2004 - 27 iulie 2004 și respinge ca prescrise pretențiile aferente acestei perioade.
Admite cererea de chemare în garanție a MEF, cerere formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și în consecință obligă pe MEF să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale acordate.
Menține restul dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Iunie 2008.
Președinte, - - | Pt.Judecător, - - aflată în concediu odihnă, semnează: Vicepreședinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/19.06.2008
Dact: MD/24.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea
