Drepturi salariale (banesti). Decizia 7492/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7492
Ședința publică de la 16 2009
Completul constituit din:
Președinte: - ---
JUDECĂTOR 1: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1606/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 11.12.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 16.12.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1606 din 21 aprilie 2009 admis în parte contestația precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta LC.
S-a dispus anularea deciziilor 3702/2/27.10.2008 și 54870/30.09.2008 emisă de intimată.
S-a constatat încetarea raporturilor de muncă între părți în temeiul art. 55 lit. c, raportat la art. 79 Codul Muncii, începând cu data de 15.08.2008.
A fost obligată intimata către contestator la plata drepturilor bănești reprezentând salariul pe lunile august - septembrie 2008.
A fost compensată în bani perioada de concediu corespunzătoare zilelor lucrate în anul 2008.
A fost obligată intimata către contestator la plata sumei de 722, 25 lei cost deviz reparații auto, și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că prin contestația precizată, a solicitat instanței să analizeze deciziile 3702/2/27.10.2008 și 54870/30-09.2008, să constate încetarea raporturilor de muncă cu pârâta în baza art. 55 lit. "c" raportat la art. 78 Codul Muncii și să-i plătească drepturile bănești în sumă de 4404,25 lei.
S-a mai reținut că petentul a îndeplinit funcția de director executiv la societatea intimată, că prin cererea expediată la 15.08.2008 a solicitat acesteia încetarea raporturilor de muncă prin demisie, că intimata a refuzat primirea corespondenței, motiv pentru care aceasta a fost restituită contestatorului, după expirarea termenului legal de păstrare de către Oficiul poștal, iar prin adresa nr. 250/29.09.2008, înregistrată sub nr. -/30.09.2008, intimata a comunicat ITM D, că începând cu data de 24.09.2008 i se suspendă contractul de muncă al salariatului conform art. 51 alin. 2 din Codul muncii.
Potrivit art. 51 alin. 2 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat în situația absențelor nemotivate ale salariatului, în condițiile stabilite prin contractul de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum și regulamentul intern".
Textul mai sus menționat a fost introdus prin OUG nr. 65/2005, care a abrogat în același timp, textul de la litera g, conform căruia contractul individual de muncă putea fi suspendat din inițiativa salariatului în situația absențelor nemotivate.
De aici, rezultă că, suspendarea contractului individual de muncă în condițiile acestui text de lege se dispune numai din inițiativa salariatului și nu a angajatorului.
Angajatorul poate exercita acest drept în temeiul art. 52 alin. 1 lit. e Codul muncii, "pe durata cercetării prealabile în condițiile legii".
Durata acestei suspendări poate depăși 10 zile lucrătoare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că adresa nr. 250/29.09.2008 emisă de instanță și înregistrată sub nr. -/30.09.2008 la ITM D nu este dispusă în condițiile legii, și a fost anulată.
Susținerea că a aflat despre demisie după concedierea disciplinară a contestatorului a fost înlăturată cu motivarea că actele emise de intimată și anume: dovezile sau adresele de convocare pentru cercetarea prealabilă, referatul din 06.10.2008, plângerea penală, au fost făcute pro cauza și pentru a acoperi refuzul încetării raporturilor de muncă prin acceptarea demisiei salariatului, motiv pentru care a fost admis și acest capăt de cerere, întrucât s-a făcut dovada comunicării actului de demisie, alături de capătul de cerere privind încetarea raportului de muncă în această modalitate.
Demisia nu este supusă aprobării de către angajator.Ea este o expresie a unui drept ce decurge în mod direct din libertatea constituțională a muncii, dreptul salariatului de a pune capăt în orice moment raportului de muncă în care se află. O eventuală și ulterioară decizie de concediere putea fi emisă doar înlăuntrul termenului de preaviz prevăzut de art. 79 alin. 4 Codul muncii.
Cu privire la drepturile bănești cerute în acțiune și în contestația precizată, instanța a constatat că această cerere este în parte neîntemeiată.
Potrivit art. 161 alin. 1 din Codul muncii "Salariul de plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul colectiv de muncă, aplicabil, sau în regulamentul intern, după caz", iar dovada plății acestuia se face prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății (art. 163 Codul muncii ).
Statele de plată depuse nu confirmă plata salariului, iar instanța a reținut ca suma de plată către contestator, drepturile înscrise în aceste documente.
Potrivit art. 141 alin. 1 și 4 din Codul muncii, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar compensarea în bani a acestuia este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Pentru aceste considerente și cerere pentru compensarea concediului de odihnă a fost admisă în parte și anume, numai pentru anul 2008 și numai pentru perioada lucrată.
S-a admis în totalitate contravaloarea reparațiilor la autoturism, întrucât contestatorul a făcut dovada plății acestei sume.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, susține că instanța de fond acordă valoare probantă pontajelor depuse de către pârâtă, deși acestea nu sunt semnate de reclamant nefiindu-i astfel opozabile, greșit considerând astfel că drepturile salariale pe lunile august și septembrie 2008 trebuie achitate de către unitate conform statelor de plată depuse la dosar.
Arată că nici concediul de odihnă nu poate fi compensat doar pe anul 2008, respectiv 9 luni, deoarece angajatorul este obligat a acorda concediul până la sfârșitul anului următor tuturor salariaților.
În drept a invocat dispozițiile art.299 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimata,deși legal citată,nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs,a actelor și lucrărilor,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat referitor la faptul că instanța de fond a acordat valoare probantă pontajelor,deși nu-i sunt opozabile neexistând semnătura sa pe ele, este nefondat deoarece potrivit art.116 Codul muncii angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat,întocmind foile colective de prezență.
Pe baza acestor pontaje care reprezintă documente primare, se calculează drepturile salariale lunare,întocmindu-se statele de salarii.
Pentru executarea obligației sus-menționate,angajatorii întocmesc foi colective de prezență și state de salarii care sunt semnate de persoanele care le-au întocmit iar pentru a produce efecte juridice nu este necesară semnătura fiecărui salariat pe aceste documente.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat deoarece art. 140 alin.2 Codul muncii prevede că se acordă concediul de odihnă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Art. 141 alin.1 Codul muncii prevede că se efectuează în fiecare an concediul de odihnă iar potrivit alin.4 ompensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
În raport de aceste dispoziții,Curtea constată că instanța de fond în mod corect a dispus compensarea în bani a concediului de odihnă pentru anul 2008,proporțional cu activitatea prestată,adică 9 luni.
În baza art.274 Codul muncii va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimat reprezentând onorariu avocat,conform chitanței seria - nr.-(fila 10,dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1606/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 2009.
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/08 01 2010
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
