Pretentii civile. Speta. Decizia 7493/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7493
Ședința publică de la 16 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de pârâta SC 2000 SRL împotriva sentinței civile nr. 3064/08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 11.12.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 16.12.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 3064 di 08 iulie 2009 respins excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată de intimată cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea acesteia să încheie petentului contract de muncă pe perioadele 13.12.2003-01.06.2004 și 01.08.2004-20.05.2005.
A admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată de intimată, cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata contribuției de asigurări pentru șomaj datorată de intimată pe perioadele 13.12.2003-01.06.2004 și 01.08.2004-20.05.2005.
A admis acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata 2000
A fost obligată intimata să încheie petentului contract individual de muncă pe perioadele 13.12.2003-01.06.2004 și 01.08.2004-20.05.2005 și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al petentului, precum și la plata către petent a contravalorii concediului de odihnă aferent acestor perioade.
S-a disjuns capătul de cerere având ca obiect plata contribuției de asigurări pentru șomaj datorată de intimată pe perioadele 13.12.2003-01.06.2004 și 01.08.2004-20.05.2005 și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului București - Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale.
S- luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj -, instanța a respins-o raportat la capetele de cerere având ca obiect obligarea intimatei să încheie petentului contract individual de muncă pe perioadele menționate în acțiune, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carentul de muncă și să plătească petentului contravaloarea concediului de odihnă aferent perioadelor lucrate.
Deși, prin acțiunea introductivă, petentul a solicitat obligarea intimatei la înregistrarea în carnetul de muncă a unor perioade ca vechime în muncă, instanța, calificând acțiunea, a constatat că obiectul acestui capăt de cerere îl reprezintă obligarea intimatei să încheie petentului contract individual de muncă pe perioadele cât acesta a prestat activitate în favoarea societății. Acțiunile având acest obiect sunt de competența Secției Conflicte de Muncă, conform dispozițiilor art. 284 din Codul Muncii (instanța de la domiciliul reclamantului), astfel că, Tribunalul Gorj -, este competent material și teritorial să soluționeze acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata contribuției de asigurări pentru șomaj, datorată de intimată pentru perioadele menționate în acțiune, competența materială și teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului (intimatului), fiind aplicabile dispozițiile art.5 pr.civ. având în vedere faptul că Legea nr.76/2002, nu face referire la o competență specială, derogatorie de la cea generală.
În acest sens, este și decizia nr.4978/2005 a, prin care s-a statuat că, atunci când se solicită drepturi salariale și drepturi de asigurări sociale, competența aparține tribunalului domiciliului reclamantului, conform art. 284. privind drepturile salariale, respectiv tribunalului d e la sediul unității pârâtului, conform art.5 pr.civ. nefiind aplicabile dispozițiile art. 17.pr.civ.
În consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată de intimată, a disjuns capătul de cerere având ca obiect plata contribuției pentru asigurări de șomaj și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca instanță în a cărei rază teritorială își are sediul societatea intimată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea formulată de petent este întemeiată, din declarațiile martorilor audiați, rezultând că petentul a prestat activitate ca agent de pază începând cu data de 13.12.2003. La data de 22.12.2003, acesta a început cursurile de calificare organizate de G, pe care le-a terminat la 02.04.2004, fiind atestat ca agent de pază conform atestatului seria - nr.00043 din 27.10.2004, eliberat de
Conform mențiunilor din carnetul de muncă al petentului, acesta a fost încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, începând cu 01.06.2004, până la 01.08.2004 și ulterior a fost reîncadrat la 20.05.2005, cu contract pe durată nedeterminată, care a încetat la data de 15.12.2006, în baza art. 79 alin.1 Codul Muncii (demisie).
Față de aceste împrejurări, instanța a obligat intimata să încheie petentului contract individual de muncă pe perioadele 13.12.2003-01.06.2004 și 01.08.2004-20.05.2005, urmând ca societatea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al petentului.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata către petent a contravalorii concediului de odihnă aferent perioadelor menționate mai sus, instanța a reținut că acesta este întemeiat, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada plății sumelor cuvenite petentului, deși a fost citată cu această mențiune, iar potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea este dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Susține recurenta că Tribunalul Gorj nu este competent nici material nici teritorial să soluționeze cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, iar competența aparține judecătoriei d e la sediul societății angajatoare, conform art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
Mai susține recurenta că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Recurentul susține în acest sens faptul că obiectul cererii de chemare în judecată era precis determinat și anume reclamantul a solicitat înregistrarea în carnetul de muncă a perioadei 13.12.2003-01.06.2004 și a perioadei 01.08.2004-20.05.2005, iar instanța a obligat pârâta la încheierea unui contract individual de muncă.
Mai susține recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de necompetență, a lipsei calității procesuale active în ceea ce privește plata contribuției de șomaj și a prescripției dreptului de a cere plata concediului de odihnă.
Recurenta mai critică sentința susținând că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. Susține că a făcut dovada faptului că reclamantul nu e fost angajatul societății, neîndeplinind condițiile art. 39, 40 și 41 din Legea nr. 333/2003.
Nu au fost respectate dispozițiile art. 112, 114, 129 alin. 2 139 și 241 din Codul d e procedură civilă, niciunul din înscrisurile depuse nefiind certificate. . probei cu martori s-a făcut la data de 21.01.2009, termen la care recurenta nu a fost legal citată.
Mai susține recurenta că sentința este lipsită de temei legal și o obligă pe recurentă să încalece în mod intenționat dispozițiile legale și să încheie un contract individual de muncă cu o persoană care nu este autorizată legal să exercite activități de pază.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 5515/08.09.208, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul împotriva pârâtei 2000 în favoare Tribunalului Gorj, stabilind că pretențiile reclamantului își au izvorul în raporturi juridice de dreptul muncii, iar în materie de competență sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul Muncii. Sentința nu a fost recurată, rămânând irevocabilă.
Instanța de fond a stabilit greșit faptul că scopul cererii de chemare în judecată ar fi fost acela de a fi obligat pârâtul să încheie un contract individual de muncă pentru perioadele menționate în cerere.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că un contract individual de muncă este un contract consensual, existența acordului de voință fiind suficientă pentru încheierea valabilă a unui astfel de contract, că instanța poate eventual să constate că în anumită perioadă între părți a existat un contract individual de muncă, fără însă a se putea substitui voinței părților în sensul de a obliga la încheierea unui contract.
Cererea de chemare în judecată nu cuprinde temeiul juridic de drept.
La 21 ianuarie 2009, reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinare, precizându-și cererea de chemare în judecată. Nici de această dată reclamantul nu a precizat temeiul de drept al cererii.
Instanța de fond a calificat cererea de chemare în judecată, fără a pune in discuția părților această calificare. Este adevărat că instanța de judecată este îndreptățită să califice cererea de chemare în judecată, însă potrivit art. 129 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Cu alte cuvinte, calificarea cererii de chemare în judecată nu poate să se desfășoare cu încălcarea principiilor și garanțiilor procesuale, ea trebuie în mod obligatoriu să fie pusă în discuția contradictorie a părților, supusă dezbaterii.
Pentru soluționarea cererii de chemare în judecată instanța de fond trebuia în primul rând să pună reclamantului în vedere să își precizeze temeiul juridic al cererii și să prezinte explicații.
Abia după stabilirea cadrului procesual, a obiectului principal al cererii de chemare în judecată și a temeiurilor juridice pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, se putea trece la soluționarea excepțiilor invocate de pârâtă și a fondului cauzei, în situația în care față de obiectul principal al cererii s-ar aprecia că Tribunalului Gorji -ar aparține competența de soluționare..
aceste aspecte, instanța de fond nu a soluționat fondul cererii principale, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă.
În consecință, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, instanța va stabili cadrul procesual cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și va avea în vedere și celelalte critici menționate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC 2000 SRL împotriva sentinței civile nr. 3064/08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/12.01.2010
J: fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
