Drepturi salariale (banesti). Decizia 761/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 761
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr. 242/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, intimați fiind: Penitenciarul cu Regim . V și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, nu s-a răspuns la excepția tardivității declarării recursului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 3625/89/14.11.2008, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM . V, și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligarea la plata unei despăgubiri reprezentând primele de concediu aferente anilor 2004 -2008.
Au arătat reclamanții că sunt salariați civili în cadrul unității pârâte și au aceleași drepturi ca și funcționarii publici din cadrul aceleiași unități. Funcționarii publici au dreptul la prima de concediu, conform prevederilor Legii nr. 293/2004, însă acordarea acestei prime a fost suspendată prin legile bugetare anuale, fapt ce contravine prevederilor constituționale. S-a mai arătat că salariații contractuali sunt discriminați față de funcționarii publici din cadrul aceleiași instituții, întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții, criteriul discriminării fiind reprezentat de categoria socială a reclamanților.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a completului de contencios administrativ și solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Nu există normă juridică care să confere acest drept prin asimilare cu funcționarii publici, iar în bugetul unității nu au fost alocate sume cu această destinație.
Urmare a admiterii excepției ridicate de către unitatea pârâtă, cauza a fost trimisă unui complet specializat în litigii de muncă.
Acesta a citat, conform prevederilor art. 27 din OUG nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a arătat că, față de Deciziile recente ale Curții constituționale, această instituție poate să adopte puncte de vedere care nu au caracter obligatoriu, ci doar opinii cu caracter de îndrumare.
o asemenea opinie, se face o analiză a principiilor și jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului și se argumentează că relevantă în cauză este analiza vocația reclamanților la dreptul invocat raportat la situația acestora comparativ cu cea a categoriei funcționarilor publici, funcție de care se determină dacă există o situație analogă sau comparabilă.
Ulterior stabilirii existenței acestui criteriu, este util a se analiza dacă există un tratament special și dacă există sau nu o justificare obiectivă sau rezonabilă pentru acest tratament.
Prin sentința civilă nr.242/26.02.2009, Tribunalul Vasluia respins cererea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai Penitenciarului Vaslui ca personal contractual, raporturile de muncă derulându-se în temeiul prevederilor Codului Muncii.
Prin cerere s-a invocat discriminarea față de funcționarii publici din cadrul aceleiași instituții, care beneficiază de dreptul la acordarea unei prime de vacanță, spre deosebire de personalul contractual, care nu beneficiază de acest drept, această discriminare constituind temeiul pentru care se solicită repararea unui prejudiciu, respectiv acordarea primelor de concediu. Funcționarii publici își desfășoară raporturile de serviciu în temeiul Legii nr. 188/1999.
Criteriul de discriminare invocat este "categoria socială, având în vedere că locul de muncă este același" (fila 26).
Instanța a constatat că, în pofida formulării reclamanților, criteriul de discriminare invocat în speță este apartenența la o categorie profesională diferită (personalul contractual față de funcționarii publici), iar discriminarea ar fi materializată în acordarea unor drepturi salariale diferite față de faptul activitatea care se desfășoară în același loc de muncă.
Cu privire la discriminarea invocată de către reclamanți față de celelalte categorii profesionale, respectiv funcționarii publici și funcționarii publici cu regim special, instanța a reținut că se poate vorbi de o discriminare în cazul unor persoane aflate în aceeași situație sau în situații cu un mare grad de comparabilitate, cărora li se aplică însă un tratament diferit, fără a exista o justificare rezonabilă și obiectivă pentru aceasta.
Au fost analizate, în ordine, îndeplinirea fiecărei condiții, analiza condițiilor următoare justificându-se în măsura în care se constată îndeplinirea celor anterioare.
Ori, statutul corespunzător personalului contractual din instituțiile publice este diferit de cel al funcționarilor publici și al funcționarilor publici cu regim special, încheierea și executarea raporturilor de muncă desfășurându-se în temeiul Codului Muncii în cazul angajaților, iar încheierea și executarea raporturilor de serviciu exercitându-se în temeiul Legii nr. 188/1999, în cazul funcționarilor publici.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că în situația unor profesii cu statut distinct, cu un corp de drepturi și obligații distincte este artificial a se izola un aspect particular (faptul că se lucrează în aceeași instituție - ) pentru a se justifica analogia situațiilor. (Cauza Van der Mussele contra Belgiei).
În speță s-a afirmat de către reclamanți (și nu s-a contestat de către unitatea pârâtă) că reclamanții lucrează "în aceleași condiții". Simplul fapt că se lucrează la același loc de muncă nu este suficient pentru ca instanța să poată trage concluzia că cele două categorii se regăsesc într-o situație caracterizată prin analogie sau un mare grad de similaritate, astfel încât nu mai este necesar a se analiza dacă tratamentul aplicat este diferit și dacă există sau nu o justificare obiectivă și rezonabilă pentru acest tratament.
Prin acordarea unor beneficii salariale caracteristice legii funcționarilor publici, cu ignorarea celorlalte dispoziții privind recrutarea, promovarea și salarizarea pe trepte, grade profesionale caracteristice acestei categorii, s-ar ajunge la olex tertiace ar cuprinde doar aspectele mai favorabile din reglementările speciale diferite ale celor două categorii profesionale, cu încălcarea voinței legiuitorului, fapt ce nu poate fi admis.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 818 - 821/2008.
Față de aceste considerente, s-a apreciat a fi inutil a se analiza caracterul constituțional al suspendării acordării efective a primelor de concediu către funcționarii, această critică referindu-se de fapt la susținerea pe fond a existenței celei de-a doua condiții, respectiv a existenței unui tratament diferit aplicat celor două categorii profesionale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivelor prevăzute de art.304 punctul 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
La primul termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiile art.316, 298 și 137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este întemeiată.
Potrivit art.80 din Legea 168/1999, la care face trimitere art.301 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, termenul de recurs în cazul conflictelor de muncă este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, sentința instanței de fond a fost comunicată reclamanților la data de 20.03.2009, conform dovezilor de la filele 49-56 dosar.
Cererea de recurs a fost însă depusă la Tribunalul Vaslui la data de 02.04.2009, deci cu depășirea termenului de 10 zile care, calculat conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă, a expirat la 31.03.2009.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă și art.80 din Legea 168/1999, Curtea de Apel va respinge ca fiind tardiv introdus recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca fiind tardiv introdus recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 242/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - Grefier,
-
Red./Tehnored.
06.07.2009 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
