Drepturi salariale (banesti). Decizia 782/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.782
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentințelor civile nr.1534 din 7.10.2008 și nr.140 din 20.01.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, prin cea de-a doua sentință completându-se prima, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, G, G, toți prin reprezentant și, cu domiciliile alese în Târgoviște, Bd.- cel, tronson B, - județ D și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâta, prin motivele de recurs, a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul declarat de Curtea de Conturi a României și aflat la filele 24-34 vizează alt dosar soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI, dispunând detașarea acestora și atașarea la dosarul respectiv, având nr-, precum și renumerotarea dosarului de față și, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, G, G, G, -reprezentându-l pe, decedat, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada 01.11.2000-30.06.2008, sumă ce urmează a fi actualizată cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia plătită și până la achitarea integrală a acesteia, corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurile respective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui controlor financiar.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în prezent, salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României se face potrivit Ordonanței de Urgență nr. 160/13.10.2000, iar până la intrarea în vigoare a acestui act normativ ( 01.11.2000) controlorii financiari beneficiau, pe lângă salariul de bază, și de spor de vechime în muncă de până la 25 % din salariul de bază, salariul de merit de până la 15 % din salariul de bază, premiul anual corespunzător salariului de bază realizat în ultima lună, premii în limita a 2 % din fondul de salalarii, stimulente și indemnizații pentru funcții de conducere.
Au mai arătat reclamanții că aceste sporuri erau reglementate de Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor Curții de Conturi, iar până la aplicarea OUG nr. 160/2000, controlorii financiari mai beneficiau de sporul de stabilitate în raport cu vechime efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar între 10-20 %, sporul pentru titlul științific de doctor de 15 % și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază.
De asemenea, s-a arătat că aceste sporuri nu au fost reglementate prin Legea 50/1995, ci au fost introduse ulterior, prin punctul 14 din Legea nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 și a OG nr. 56/1997, acte ce reglementează salarizarea magistraților.
Reclamanții au precizat că pe data aplicării OUG nr. 160/2000 s-a sistat plata tuturor sporurilor, indeminzaților, stimulentelor, dar și a sporurilor introduse în sistemul de salarizare a controlorilor financiari prin Legea nr. 104/1999 ( cu excepția sporului pentru titlul de doctor), în baza prevederilor art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000, rezultând că odată cu intrarea în vigoare a acestei ordonanțe au rămas fără aplicabilitate numai prevederile din Legea nr. 50/1995 referitoarea la sporuri, indemnizații, etc, stabilite prin acestă lege, iar nu și prevederile Legii nr. 104/1999 prin care în sistemul de salarizare a controlorilor financiari s-a introdus sporul de stabilitate, sporul pentru titlul științific de doctor și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Au concluzionat reclamanții că în mod nelegal conducerea Curții de Conturi a sistat plata celor două sporuri, începând cu 01.11.2000, menținând în mod inexplicabil sporul pentru titlul științific de doctor deși toate sporurile au fost instituite prin același act normativ, susținându-se totodată că funcțiile de execuție de specialitate din cadrul Curții de Conturi s-au aflat într-o permanentă egalitate cu funcțiile de judecător la curți de apel, acestora fiindu-le recunoscut sporul de risc și suprasolicitare prin decizia din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, s-a învederat că prin încetarea acordării sporului de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a creat o discriminare în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari, care își desfășoară activitatea în condiții de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică primind sporuri salariale substanțiale.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada noiembrie 2000-mai 2005, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii susținând că anexa nr. III/2, la care s-a făcut referire și punctul I din anexa nr. VI/2 lit.d din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual a fost abrogată implicit și potrivit art. 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor motivat de faptul că deși acesta nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, are atribuții de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, pentru asigurarea echilibrului și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
La termenul din 07.10.2008, instanța a dispus disjungerea cererii privind pe -decedat.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrată în cauză, prin sentința civilă nr.1534/7.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Curtea de Conturi a României respingând cererea de chemare în judecată pentru perioada 01.11.2000-18.06.2005.
Prin aceeași sentință, s-a admis în parte cererea, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008, sumele urmând să fie actualizate de la data când trebuiau acordate și până la achitarea efectivă și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României, iar salarizarea lor se realizează în prezent în baza OUG nr. 160/13.10.2000.
S-a mai reținut că anterior adoptării OUG nr.160/2000, controlorii financiari beneficiau, pe lângă salariul de bază, și de sporurile prevăzute de Legea nr. 50/19995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15%, precum și de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar între 10-20 %, prevăzute de punctul 14 din Legea 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 și a OG nr. 56/1997, acte ce reglementează salarizarea magistraților.
Totodată, s-a arătat că deși potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000 odată cu aplicarea acestei ordonanțe s-au sistat sporurile prevăzute de Legea nr. 50/1995, nu și cele prevăzute de Legea nr. 104/1999, pârâta a sistat în mod nelegal plata sporului de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.11.2000.
Susținerea pârâtei în sensul că anexa III /2 și punctul I din anexa nr. VI/2 lit. d din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual sunt abrogate, nu a fost primită reținându-se că în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, prin decizia pronunțată în ședința din 10.03.2008, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au drept la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că acesta este întemeiată și a fost admisă, respingându-se cererea de chemare în judecată pentru perioada 01.11.2000-18.06.2005, în raport de prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă pe motiv că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale ale reclamanților și nici nu este parte a raporturilor juridice de muncă existente între reclamanți și pârâtă.
Așa fiind, tribunalul a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamanților ( în afară de drepturile cuvenite numitului, față de care cererea a fost disjunsă pentru a fi soluționată separat) sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008, sumele urmând a fi actualizate în raport de rata inflației până la achitarea efectivă.
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2008 pe rolul aceleiași instanțe reclamanții au solicitat completarea sentinței civile nr. 1534/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul -.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru obligarea acesteia la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, neacordate în perioada 01.11.2000-30.06.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia plătită suma și până la achitarea integrală a acesteia, iar deși în cadrul procesului instanța a fost învestită cu ambele categorii de sporuri, s-a pronunțat numai cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008.
Au mai arătat reclamanții că instanța a omis să se pronunțe și cu privire la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate (10-20 %) neacordat în perioada 01.11.2000-30.06.2008, sumă ce urmează a fi actualizată cu coeficientul de inflație.
Prin sentința civilă nr. 140/20.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea de completare a hotărârii nr.1534/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul - și a admis în parte capătul de cerere referitor la acordarea sporului de stabilitate formulat de reclamanții, G, G, G, și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sporului de stabilitate între 10-20 % în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control finanaciar calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008, sumele urmând să fie actualizate de la data când trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința nr.1534/07.10.2008 a omis a se pronunța și asupra capătului de cerere referitor la acordarea sporului de stabilitate (10-20%) solicitat de reclamanți, astfel că sunt întemeiate susținerile reclamanților privind necesitatea completării hotărârii în temeiul disp. art. 2812alin.1 Cod proc civ, text de lege ce statuează că se poate cerere instanței completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
S-a reținut că în cauză, pentru perioada 01.11.2000-18.06.2005, operează excepția prescripției dreptului material la acțiune și cu privire la acest capăt de cerere, în raport de prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii referitoare la necesitatea introducerii cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, tribunalul a reținut că în prezent, salarizarea controlorilor financiari se face potrivit OUG nr. 160/13.10.2000, iar până la intrarea în vigoare a acestui act normativ controlorii financiari beneficiau de o serie de sporuri, reglementate de Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, precum și de sporul de stabilitate în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar între 10-20 %, de sporul pentru titlul științific de doctor și de sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ce au fost introduse prin punctul 14 din Legea nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 și a OG nr. 56/1997 ce reglementează salarizarea magistraților.
S-a mai arătat că după intrarea în vigoare a OUG nr. 160/2000, Curtea de Conturi a sistat plata tuturor sporurilor, indemnizațiilor, stimulentelor prevăzute în Legea nr. 50/1995, dar și a sporurilor prevăzute prin Legea 104/1999 ( cu excepția sporului pentru titlul științific de doctor), invocând ca temei legal art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000 care prevedea "pe data aplicării prezentei ordonanațe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicate funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi".
S-a reținut că sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de Legea nr. 104/1999 nu au fost înlăturate prin dispoziția de lege mai sus- citată, astfel că în mod nelegal pârâta a sistat plata celor două categorii de sporuri.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte și capătul de cerere referitor la acordarea sporului de stabilitate și a obligat pârâta la plata căre reclamanți a acestuia, în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, calculat de la data de 19.06.2005 la 30.06.2008, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Împotriva ambelor sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticându-le ca nelegale și netemeinice.
În recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1534/7.10.2008 s-au invocat disp.art.3041și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea, conform dispozitivului acestei sentințe, aplicându-se greșit dispozițiile legale, respectiv art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, precum și art.8 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Mai arată recurenta că potrivit art.3 din OUG nr.160/2000 privitoare la salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar conform art.6 alin.1 din același act normativ, pe data aplicării acestei ordonanțe de urgență, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Se mai învederează că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze au fost reglementate de art.I pct.362din Legea nr.104/1999, prin care a fost modificat și completat art.52 din OG nr.9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, iar prin anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 au fost abrogate prevederile art.52 din Legea nr.50/1996.
De asemenea, se arată că prima instanță nu a ținut cont de faptul că prin OG nr.83/2000 s-a modificat art.56 din această lege, iar conform art.8 din OG nr.83/2000 - nota la anexa nr.III/2 privitoare la Curtea de Conturi la OUG nr.24/2000 menționează că beneficiază de spor de fidelitate controlorii financiari, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, însă conform art.6 alin.2 din OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000 a fost abrogată.
S-a solicitat, în consecință, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr.1534/7.10.2008 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În recursul declarat împotriva sentinței civile nr.140/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -au invocat disp.art.3041rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, arătându-se că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, instanța reținând în mod eronat susținerile reclamanților privind faptul că aceștia beneficiază și de sporul de stabilitate între 10-20% în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în raport de art.3 și 6 alin.1 din OUG nr.160/2000, art.I pct.362din Legea nr.104/1999, anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 și împrejurarea că anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000, la al cărei conținut s-a făcut trimitere, a fost abrogată prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr.140/20.01.2009 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin cererile de recurs, s-a solicitat și suspendarea executării hotărârilor recurate până la soluționarea recursului, în temeiul art.300(2) Cod pr.civilă, cereri rămase fără obiect în condițiile în care la primul termen de judecată din recurs s-a procedat la judecarea pe fond a recursurilor.
Deși legali citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentințele atacate, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
Intimații-reclamanți sunt controlori financiari, iar salarizarea controlorilor financiari ai Curții de Conturi este reglementată prin OUG nr.160 din 13 octombrie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu art.3 din OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Prin art.6 alin.1 din aceeași ordonanță s-a stabilit că pe data aplicării acestei ordonanțe de urgență, prevederile referitoare la salariul de merit, sporurile, indemnizațiile și stimulentele prevăzute de Legea nr.50/1995, cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, iar conform art.6 alin.2 din același act normativ, Anexa III/2 și punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000 s-au abrogat.
Legea nr.104/1999 pentru aprobarea OG nr.9/1997, care a privit modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, statuează la pct.14, că la art.I, după pct.36, se introduc pct.361și 362, acesta din urmă prevăzând că art.52 alin.1 din lege va avea următorul cuprins: "judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari-inspectori, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate din această lege", iar conform alin.2 al art.52, controlorii financiari beneficiază de o serie de sporuri expres enumerate, printre care sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcția economică de specialitate și de control financiar, precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prevederile legale referitoare la Curtea de Conturi din art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate prin anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996, republicată în Monitorul Oficial al României nr.563/18.11.1999, controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin OG nr.83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr.452/1.09.2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a modificat cuprinsul art.56 din lege, iar la art.VIII din respectiva ordonanță de guvern se menționează că nota la anexa nr.III/2 "Curtea de Conturi" la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se completează cu un nou alineat cu următorul cuprins: "controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlu științific de doctor sau doctor docent, de 15% din salariul de bază brut".
Aceste dispoziții de modificare și de completare s-au încorporat, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta conform art.60 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.
După cum s-a arătat mai sus, prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a fost abrogată anexa nr.III/2, fiind evident în aceste condiții,că a fost abrogată și nota la această anexă, mai sus-citată.
Raportat la considerentele ce preced, decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, în interesul legii, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 nu are aplicabilitate în speța de față, care îi vizează pe controlorii financiari, salarizați în baza OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Nici existența unei discriminări a reclamanților în raport cu alte categorii profesionale, salarizate în baza altor acte normative decât cele aplicabile controlorilor financiari nu poate fi reținută, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Cu privire la acest aspect, se reține că prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut de către Curtea Constituțională că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite
prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.820/3.07.2008 și nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința civilă nr.1534/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în tot sentința civilă nr.140/20.01.2009 a aceluiași tribunal, în sensul că va respinge în totalitate acțiunea, ca neîntemeiată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței civile nr.1534/2008.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentințelor civile nr.1534 din 7.10.2008 și nr.140 din 20.01.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, G, G, toți prin reprezentant și, cu domiciliile alese în Târgoviște, Bd.- cel, tronson B, - județ D și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Modifică în parte sentința civilă nr.1534/7.10.2008 și în tot sentința civilă nr.140/20.01.2009 ale Tribunalului Dâmbovița, în sensul că respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.1534/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona
--- - - - -- -
fiind pensionat, prezenta
se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2009-05-13
/FA
Trib.D nr-
(sent.civ.nr.1534/7.10.2008)
G -
Trib.D nr-
(sent.civ.140/20.01.2009)
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona
