Drepturi salariale (banesti). Decizia 7839/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7839
Ședința publică de la 05 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și - SA - Combinatul împotriva sentinței civile nr. 7/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru administrare probatoriu, iar prin serviciul registratură recurenta-pârâtă a depus note scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Recurentul-reclamant cere admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile pentru motivele detaliate în întâmpinare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 31.08.2007 reclamantul a chemat in judecată pe pârâta - SA - Combinatul, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să o oblige pe pârâtă către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite pe ultimii 3 ani respectiv 2004 - 2006 conform Codului muncii și a contractului colectiv de muncă.
In motivarea acțiunii a arătat că îndeplinește funcția de inginer proiectant la cu o vechime in muncă de 31 de ani. Este absolvent al Facultății de,al Facultății de Electrotehnică și al Facultății de Științe Economice. De asemenea, deține titlu de doctor in specializarea tehnologie chimică conform diplomei de doctorat obținută la Institutul I 1997.
Din aprilie 2001 și până la sfârșitul anului 2002 îndeplinit funcția de șef colectiv proiectare tehnologii,când a-a restructurat serviciul proiectare fără a mai fi promovat.
A arătat reclamantul că nu beneficiază de sporul prev. la art. 155 lit d din contractul colectiv de muncă și de stabilirea corectă salariului de bază plus sporul pentru utilizarea in activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea celor două facultăți și a titlului de doctor în materia menționată.
In prealabil, a arătat reclamantul, că s-a adresat instituției cu cererea de acordare a sporului pentru titlul de doctor și Facultății înrudite de până la 25 % prevăzute in contractul colectiv de muncă dar prin adresa 4324/16 09 2003 i s-a răspuns că în activitatea curentă nu utilizează cunoștințele de doctorat.
A mai arătat că în cursul lunii martie anul curent s-a adresat cu un memoriu Președintelui dar nu a primit nici un răspuns.
A învederat că din anul 1995 este membru al Academiei de Științe din și membru al Societății Române de B, iar in cadrul a elaborat Strategia de Dezvoltare pe bază de analiză energetică ( nr.6774/09 11 1994).
In drept și-a întemeiat cererea pe disp.art 169, art 281 și 282 din codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă cu nr.6584/17.09.2007 societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că in fapt, reclamantul fost angajat in cadrul in anul 2001, prin transfer de la o altă unitate, conform contractului individual de muncă nr. 8306 în funcția de șef colectiv proiectare beneficiind de sporul de vechime și sporul de muncă grea. Ulterior, prin restructurarea serviciului proiectare a trecut intr-un alt post tot in cadrul serviciului respectiv. Din 2002 și până în prezent, reclamantul lucrat in cadrul aceluiași serviciu, prestând aceeași muncă, pentru care nu avea nevoie de calificări suplimentare primei facultăți absolvite, respectiv calificarea de inginer chimist. De altfel, arată pârâta studiile reclamantului au fost finalizate in anul 1989 ( ultima facultate absolvită ) respectiv 1997 ( doctoratul ), deci la data angajării existau aceleași premise ca și in anul 2007 de acordare a acelui spor, iar faptul că nu i s-a trecut in contractul individual de muncă sporul respectiv denotă faptul că sporul respectiv nu necesita cunoștințe suplimentare pentru exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
A arătat pârâta că trimiterea la textul de lege pe care își întemeiază reclamantul acțiunea este nepotrivită și nu are nici o legătură cu solicitarea acestuia.
În conformitate cu art. 135 lit. d din contractul colectiv de muncă " salariații care își desfășoară activitatea in condițiile enumerate mai jos,pentru care s-au acordat sporuriin următoarele cuantumuri .:
d) utilizarea in activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor - până la 25%
au beneficiat de creșterea salariului de bază cu suma cuvenită ca spor, fără afectarea venitului brut anterior introducerii sporurilor in salariul de bază.", iar la alin( 2 ) se spune că: " in cazul salariaților nou angajați la locurile de muncă la care există condițiile de la alin ( 1 ), in salariul de bază negociat se va regăsi și valoarea sumei cec ompensează lucrul in astfel de condiții.
Clauza respectivă se regăsește și in contractele colective de muncă aferente perioadelor anterioare, adică salariații cărora le-au fost acordate sporurile respective (ceea ce nu e cazul reclamantului)au beneficiat de includerea acestor sporuri in salariul de bază, iar in ceea ce privește salariații nou angajați la locurile de muncă la care există aceste condiții, " in salariul de bază negociat se va regăsi și valoarea sumei ce compensează lucrul in astfel de condiții", altfel spus, dacă postul pe care a fost angajat reclamantul ar fi necesitat cunoștințe dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor, condiția respectivă ar fi trebuit să se regăsească intre clauzele negociate la încheierea contractului individual de muncă cu sporul corespunzător acordat, întrucât premisele existau și la data angajării lui, (și oricum acest spor ar fi fost deja inclus in salariu la data introducerii acțiunii ). Ori, atât in contractul individual de muncă semnat de reclamant, cât și în decizia prin care reclamantul a fost numit inginer in cadrul colectivului de proiectare, singurele sporuri care se regăsesc sunt sporul de vechime și sporul de condiții grele.
În consecință, a arătat societatea pârâtă, locul de muncă al reclamantului nu necesită cunoștințe dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau a titlului de doctor, deci nu implică acordarea sporului prevăzut corespunzător.
A depus la dosar copie de pe contractul individual de muncă, copie de pe decizia 1325 / 16 12 2002, în extras copie de pe contractul colectiv de muncă.
S-a solicitat și s-a depus la dosarul cauzei fișa postului corespunzătoare funcțiilor pe care reclamantul le-a îndeplinit in societatea pârâtă.
Cu ocazia concluziilor pe fond și cu luarea in considerare a înscrisurilor depuse de părți în executarea dispozițiilor instanței stabilite prin încheiere, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la aplicarea prevederilor art. 135 alin. 1 lit. d, respectiv acordarea sporului pentru utilizarea in activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea a unei a doua facultăți sau obținerea titlului de doctor, deoarece termenul de prescripție pentru solicitarea aplicării acestei clauze a contractului colectiv de muncă este de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii și curge de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul de față de la nașterea raportului juridic intre părți (01.04.2001, data încheierii contractului individual de muncă),precum și prescripția dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale pretinse.
De asemenea, a invocat excepția prematurității acțiunii in condițiile in care acesta nu ocupă un post care să necesite cunoștințele dobândite prin studii ulterioare iar acordarea drepturilor pentru viitor este condiționată de accederea salariatului intr-un post care să necesite cunoștințe suplimentare, societatea pârâtă neavând asemenea locuri de muncă.
Pe fondul cauzei s-a reiterat netemeinicia acțiunii reclamantului și a solicitat respingerea acestuia
În replică, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin sentința nr.7/15 01 2008, Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția prematurității ridicată de societatea pârâtă și excepția prescripției.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei -""SA- Combinatul C.
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuprinzând sporul de 12,5% la salariul de bază, pentru utilizarea în activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor începând cu 31.08.2004.
Pentru a pronunța această soluție,tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul, încadrat in funcția de inginer proiectant la cu o vechime de 31 de ani, este licențiat în chimie din anul 1976, are calitatea de inginer in profilul electric specializarea electrotehnică din 1991 și licențiat in economia industriei construcțiilor și transporturilor din 1984.
În 1997 obținut titlul științific de doctor inginer in urma susținerii tezei de doctorat intitulate " Analiza exergetică a proceselor chimice", așadar in domeniul chimiei.
Academia de Științe din i-a recunoscut dreptul de a fi membru al acestui for academic.
Cu referire la procesul de producție din societatea pârâtă reclamantul publică frecvent in revistele de specialitate diferite lucrări.
În conformitate cu disp. art. 135 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat intre SA și salariați reprezentați de PETRO, înregistrat la B cu nr. 923 / 23 02 2007 se prevede:" salariații care își desfășoară activitatea in condițiile enumerate mai jos pentru care s-au acordat sporuri in următoarele cuantumuri:.
d) utilizarea in activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor - până la 25 % .au beneficiat de creșterea salariului de bază cu suma cuvenită ca spor, fără afectarea venitului brut anterior introducerii sporurilor in salariul de bază. "
Izvorul de drepturi și obligații îl constituie, așadar, această dispoziție de natură contractuală cuprinsă în contractul colectiv de muncă.
Reclamantul a susținut că sporul nu i s-a acordat, societatea pârâtă nu îl contrazice in susținerea sa dar pretinde că nu i se cuvine deoarece cunoștințele pe care le presupune titlul științific de doctor nu sunt necesare in exercitarea atribuțiunilor corespunzătoare postului pe care este încadrat.
Tribunalul a constatat că in cauză conflictul de drepturi decurge din nerespectarea contractului colectiv de muncă, nerespectare datorată și diferențelor de percepție in interpretarea izvorului de drept ( fiecare dintre pârti îl interpretează potrivit propriilor interese ).
Faptul că salariatul ar fi beneficiat sau nu acel spor prin includerea sporului in salariul de bază este tranșat in manieră negativă prin înseși susținerile pârâtei formulate prin întâmpinare conform cărora sporul ( inclus sau neinclus in salariul de bază ) nu i se cuvine, postul ocupat de salariat nereclamând asemenea cunoștințe. Pe acest motiv, tribunalul a constatat că acest spor nu i-a fost atribuit.
Societatea pârâtă interpretează actul normativ in sensul condiționării acordării sporului de împrejurarea că, anterior, acest spor a fost sau nu acordat. Pe ideea că salariatul nu a beneficiat (anterior ) de acest spor pârâta și-a motivat și excepția prematurității acțiunii ( fila 52 ).
O asemenea interpretare nu poate fi primită.
Așa cum a statuat și instanța supremă in soluționarea unui recurs in anulare ( Secția Civilă - decizia 1753/6.03.2003 ) " interpretarea contractului presupune determinarea și calificarea conținutului acestuia, a clauzelor sale in scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor părților. Dacă voința părților este clar exprimată nu se pune problema interpretării, care este necesară doar in situația in care există discrepantă intre voința reală și voința reală a părților, când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori când contractul este incomplet."
Voința părților fie ea reală și declarată, in raporturile de muncă nu poate, insă, excede dispozițiilor legale.
În interpretarea normei tribunalul a recurs, așadar, la regulile dreptului comun cu luarea in considerare a dispozițiilor derogatorii specifice dreptului muncii, dispoziții de care părțile intr-un contract sunt legate.
Potrivit art. 10 din Codul muncii, " contractul individual de muncă este contractul in temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă se presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator persoană fizică sau juridică in schimbul unei remunerații denumită salariu."
Sporurile ce se acordă pentru diferite condiții de muncă au in natura juridică a drepturilor salariale.
Succesiunea raporturilor de muncă, din interpretarea art. 10, a arătat că mai întâi se prestează munca, pentru ca, ulterior salariatul să primească salariul care, potrivit art. 254 din cod, reprezintă contraprestația muncii.
Pe de altă parte potrivit art. 155 din cod, salariul se compune din salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri.
Rezultă așadar că salariul in care intră și sporurile ( in condițiile cauzei deduse judecății - sporul pentru titlul științific își are temeiul in contraprestația salariatului respectiv in activitatea desfășurată, cronologic, anterior.
În aceste condiții a acorda un spor ( inclus sau neinclus in salariul de bază) condiționat de faptul că același spor s-a mai acordat sau nu anterior, (art. 135 din CCM cuprinde sintagma" pentru care s-au acordat sporuri ") înseamnă a încălca dispozițiile imperative ale codului muncii.
Contractul colectiv de muncă constituie izvor de drept insă orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai in considerarea prevederilor legii ci și in considerarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este motivul pentru care tribunalul a înlăturat susținerile societății pârâte și a respins excepția de prematuritate grevată pe ideea că sporul s-ar acorda condiționat de faptul primirii aceluiași spor anterior sau de faptul dovedirii utilizării cunoștințelor.
Și excepția prescripției este neîntemeiată.
Reclamantul a investit instanța nu cu o cerere în neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze a unor acestora ( art. 283 alin. 1 lit.e) el nefiind parte in acest contract, ci cu acțiune in pretenții reprezentând drepturi salariale neacordate.
Interesul reclamantului rezidă in aspectul patrimonial al litigiului, chiar dacă dreptul său decurge din contract.
Nefondate sunt și susținerile societății pârâte referitoare la faptul că postul pe care este încadrat reclamantul nu ar necesita cunoștințe suplimentare atestate printr-o diplomă de doctor.
Reclamantul este chimist, doctor inginer in chimie și lucrează intr-o unitate de profil.
Este de așteptat ca reclamantul să valorifice la locul său de muncă toate cunoștințele dobândite in domeniu pentru că însăși munca se prestează de către un salariat potrivit cunoștințelor și aptitudinilor personale, contractul individual de muncă fiind un contract " intuitu personae".
A nu-i acorda reclamantului sporul pe motiv că, pe postul ocupat acestuia nu-i sunt necesare asemenea cunoștințe înseamnă a institui un sistem de măsură a cunoștințelor aplicate, fapt greu de realizat dacă nu imposibil, in condițiile in care s-ar cere dovada unui fapt negativ.
Pe de altă parte, in opinia tribunalului, este necesar ca (organul persoană fizică sau juridic) pus să aprecieze necesitatea unor cunoștințe superioare (ce au justificat acordarea titlului de doctor) să posede el însuși asemenea cunoștințe deoarece, in caz contrar este pus in situația de a face pretinse aprecieri și judecăți de valoare fără să aibă reprezentarea entității măsurate, respectiv a cunoștințelor dobândite și dovedite prin obținerea titlului științific.
Dimpotrivă, tribunalul a constatat că intr-o întreprindere, un posesor al titlului de doctor in profil își valorifică cunoștințele profesionale oricare ar fi locul său in schema organizatorică și oriunde s-ar afla locul de muncă concret.
Cât privește întinderea sporului, in condițiile in care contractul stipulează o întindere variabilă până la 25 %, tribunalul a apreciat că un procent al sporului de 12,5%, ca procent mediu, este judicios stabilit.
Împotriva acestei sentința au formulat recurs părțile criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului,recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești când a apreciat că i se cuvine sporul de doctorat în procent de 12,5 % din salariul de bază, deoarece - SA acordă acest spor în procent de 25 % celor cu pregătire similară.
Un alt doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivarea neanalizării și nepronunțării asupra capătului de cerere privind stabilirea corectă a salariului în accepția art.155 Codul muncii și art. 128 alin.2 CCM, fapt ce conduce la nulitatea hotărârii pronunțate.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța, prin hotărârea atacată, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii sale care se referă punctual la nestabilirea corectă a salariului de bază și la neacordarea sporului de doctorat.
Ultimul motiv de recurs invocat se referă la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept procesual privind admiterea probei cu expertiză contabilă, hotărâtoare pentru soluționarea capătului de cerere referitor la stabilirea salariului de bază.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.4,7,8,9 și 3041Cod pr.civilă.
Recurenta - pârâtă, în motivarea recursului,a invocat următoarele motive:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția prematurității acțiunii deoarece acest spor se poate acorda doar după ce salariatul și angajatorul parcurg anumiți pași.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția prescripției întrucât reclamantul prin acțiunea sa solicită aplicarea clauzei prevăzut de art. 135 alin.1 lit.d din CCM încadrându-se astfel în prevederile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, adică termenul de prescripție este de 6 luni, termen care curge de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv nașterea raportului juridic între părți(01.04.2001, ultima diplomă a reclamantului datând din 1997), în ambele variante acțiunea fiind prescrisă.
Pe fond, recurenta - pârâtă a susținut că în motivarea sentinței, instanța de fond a apreciat "cu referire la procesul de producție din societatea pârâtă reclamantul publică frecvent, în revistele de specialitate diferite lucrări", dar totuși aceste articole nu au fost solicitate de unitate, nu sunt utile în activitatea acesteia.
Recurenta - pârâtă a mai arătat că, instanța interpretând art.10 Codul muncii, a considerat că munca prestată de reclamant presupune aplicarea unor cunoștințe conferite de titlu științific al acestuia și că acesta trebuie plătit pentru această muncă.
A mai susținut că și reținerea instanței că reclamantul este chimist, doctor inginer în chimie și lucrează într-o unitate de profil,nu justifică acordarea sporului solicitat deoarece angajatorul este o persoană juridică de drept privat și e liber să-și angajeze personal în considerarea activității pe care aceștia o pot exercita în folosul său.
Recurenta - pârâtă a mai arătat că instanța a reținut că este necesar ca (organul persoană fizică sau juridică pus să aprecieze necesitatea unor cunoștințe superioare ce au justificat acordarea titlului de doctor) să posede el însuși asemenea cunoștințe deoarece, în caz contrar este pus în situația de a face pretinse aprecieri și judecăți de valoare fără să aibă prezentarea entității măsurate, respectiv a cunoștințelor dobândite și dovedite prin obținerea titlului științific, deși în speță nu este vorba de un sistem de măsurare a cunoștințelor reclamantului.
A mai arătat recurenta-pârâtă că reținerea instanței de fond privind întinderea sporului, în condițiile în care contractul stipulează o întindere variabilă până la 25 %, un procent al sporului de 12,5, ca procent mediu, este judicios stabilit este eronată, deoarece în măsura în care persoana juridică angajatoare, o unitate de profil din domeniul chimiei, nu este în măsură, conform spuselor instanței, să aprecieze cunoștințele suplimentare ale intimatului(dar poate să aprecieze că nu are nevoie de ele și deci, nu-i cere astfel de cunoștințe) nu poate nici instanța să aprecieze"judicios" acest procent de 12,5%.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și 3041Cod pr.civilă.
Intimatul - reclamant a depus întâmpinare în cauză la data de 27.08.2008 prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului - SA.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare în cauză la data de 12.06.2008 prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant.
S-a depus la dosar copia carnetului de muncă al recurentului - reclamant.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de recurentul-reclamant este fondat dar numai în parte.
Prima critică este întemeiată, deoarece instanța a acordat sporul de doctorat în procent de 12,5 % reținând că este "judicios stabilit" fără să arate considerentele pentru care a ajuns la o astfel de concluzie.
Celelalte critici sunt nefondate deoarece la data de 31.10.2007(fila 41, dosar fond) recurentul - reclamant a solicitat proba cu expertiza contabilă prin care să se stabilească drepturile salariale cuvenite pe ultimii 3 ani, în conformitate cu CCM și Codul muncii, cerere care a fost soluționată în ședința publică din data de 27.11.2008.
Recurentul - reclamant a solicitat prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată ulterior,doar acordarea sporului de doctorat de 25 % (cerere susținută și la concluziile pe fond din ședința publică din data de 15 01 2008) astfel că a învestit instanța cu o cerere având ca obiect acordarea sporului de până la 25 % reglementat de art.135 din CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ.
Doar inițial s-au purtat discuții cu privire la stabilirea corectă a salariului de bază respectiv dacă acest spor a fost sau nu inclus în salariu de bază, ca urmare a susținerii inițiale a pârâtei că sporul de doctorat a fost inclus în salariul de bază.
Însă instanța a reținut,tot ca urmare a susținerilor pârâtei,că sporul nu a fost inclus în acest salariu astfel că obiectul cererii îl constituie acordarea sporului de până la 25 % pe ultimii 3 ani,cerere care a fost soluționată de instanță care l-a acordat începând cu 31 08 2004.
În ceea ce privește expertiza contabilă instanța este cea care hotărăște dacă este necesară sau nu în conformitate cu art. 167 alin.1 Cod pr.civilă care prevede că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii dar având în vedere că sporul este prevăzut în procent, calculul se poate efectua și fără expertiză.
Recursul formulat de recurenta - pârâtă este fondat dar numai în parte, pentru următoarele considerente:
Excepția prematurității invocată de pârâtă, în mod corect a fost respinsă de instanța de fond deoarece reclamantul solicită acordarea unui spor reglementat deart.135 din CCM care consideră că i se cuvine pentru munca prestată, astfel că nu se poate spune că dreptul său la acțiune nu s-a născut.
Prin neacordarea acestui spor, reclamantul susține că a suferit un prejudiciu.
Și excepția prescripției dreptului la acțiune a fost soluționată în mod corect de către instanță, deoarece sporul solicitat de către reclamant face parte din salariu așa cum prevede art. 155 Codul muncii, astfel că devin incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii care prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Criticile privind fondul cauzei sunt fondate, deoarece art. 136 alin.1 lit.j din CCM la nivel de ramură prevede că se acordă la salariu un spor pentru titlu de doctor și pentru absolvenții unei a doua facultăți, cu utilitate în activitatea agentului economic în procent de până la 25 %. Instanța nu a analizat, în concret, îndeplinirea acestor condiții impuse de CCM.
Instanța de fond prin reținerile efectuate "este de așteptat ca reclamantul să valorifice la locul său de muncă toate cunoștințele dobândite in domeniu pentru că însăși munca se prestează de către un salariat potrivit cunoștințelor și aptitudinilor personale"a făcut doar aprecieri teoretice fără să verifice în concret ce funcție îndeplinește reclamantul, care sunt atribuțiile acestuia și care cunoștințe dobândite prin a doua facultate/ titlul de doctor sunt folosite în mod frecvent în exercitarea acestora.
Într-adevăr, reclamantul este doctor inginer în chimie și lucrează într-o unitate de profil,a publicat numeroase lucrări dar acestea nu presupun acordarea automată a sporului deoarece trebuie îndeplinite și alte condiții pentru a fi incident art. 135 din contract colectiv de muncă.
Față de cele reținute mai sus,Curtea constată că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei și în consecință urmează ca în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă,să admită recursurile,să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și - SA - Combinatul C, împotriva sentinței civile nr. 7/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
23.09.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Marin Covei, Tamara Carmen
